Într-unul din articolele mai vechi vă povesteam despre naşterea la maternitatea Bucur. Atunci vă pomenisem pentru prima oară despre alăptare şi azi, după aproximativ o lună de alăptat exlusiv, vreau să vorbim mai pe larg despre acest subiect. Bineînţeles, vă scriu despre experienţa mea în ceea ce priveşte alăptarea după naşterea prin cezariană – nu sunt expertă în domeniu, însă ştiu că poveştile adevărate ajută. Cel puţin eu mereu le-am căutat, în detrimentul teoriei şi a norişorilor roz şi pufoşi pe care i-am văzut şi văd peste tot.

Dacă atunci când venea vorba despre naştere spuneam că „încercăm” natural, cu alăptatul m-am comportat ca şi cum el urma să fie implicit. NORMAL că voi avea lapte, NORMAL că o voi alăpta, NORMAL că nu ne vom complica viaţa cu biberoane şi lapte praf. Nu ştiu de unde am avut această convingere, însă atitudinea aceasta m-a salvat! Vă sfătuiesc să porniţi la drum cu acelaşi optimism şi tip de gândire! Un lucru foarte important pe care trebuie să îl ştiţi şi să nu îl uitaţi: majoritatea femeilor care nasc (natural sau prin cezariană) au lapte – important e ca el să iasă şi să ajungă la bebeluş! Colostrul apare la unele dintre noi chiar de prin luna a cincea (eu am observat picături prin luna a şaptea de sarcină), deci el există.

Începutul alăptării nu a fost foarte promiţător, mai ales că nu am văzut bebeluşul două zile şi pierdusem startul. Nici pompa nu am băgat-o în acest timp pentru a stimula lactaţia, pentru că nu mi-a zis nimeni şi nici nu m-am gândit. În schimb, am băut ceai pentru lactaţie de la Fares. Habar nu am cât şi dacă o fi ajutat…

A treia zi de la naşterea prin cezariană am mers la fetiţă la etajul trei pentru a o hrăni şi spre marea mea surprindere, s-a ataşat perfect prima oară. Nu îmi venea să cred… nu ştiu ce anume a tras ea din sân, însă după vreo cinsprezece minute s-a cam supărat şi a început să plângă. Eu eram obsedată să întreb dacă e bună ataşarea, aşa că pe cine prindeam, asta întrebam. Toată lumea spunea că da, e foarte bine ataşată, bravo. Numai că… începusem să nu mai cred acest lucru. Ori că nu mai avea ea ce să tragă, ori că s-a foit în timpul ataşării – cert e că în seara aceea m-am trezit cu nişte ragade de mă durea sufletul când mă atingea orice (chiar şi bluza). Am aplicat lanolină şi în acea seară am pus şi pompa. Am scos… fix o linguriţă de colostru. Însă era al ei, aşa că i l-am dat alături de laptele praf din masa de seară.
Deci ataşarea mea fusese sau nu corectă? De că mă ignora toată lumea când întrebam, de ce nu se uitau cu atenţie şi îmi ziceau că da, e totul în regulă? De unde ragadele, dacă era totul în regulă la ataşare?…
A fost frustrant să văd cantitatea, mai ales că persoana cu care eram în rezervă scotea jumătate de biberon lejer. Însă m-am ambiţionat, nu m-am mai uitat în curtea vecinului şi la următoarul muls cantitatea s-a dublat!

În spital, alăptatul nu prea a fost cu succes. Sugea ceva, însă nu se sătura şi mereu completam cu formulă. Abia aşteptam să merg acasă, în intimitatea noastră, unde ştiam că voi putea să îmi alăptez puiul! Mărturisesc că mă aşteptam ca personalul să fie mult mai implicat din acest punct de vedere, mai ales că auzisem că ele susţin alăptarea. Da… implicarea a fost doar de la distanţă, cu vorbe.

După externare, lactaţia începuse chiar binişor să se instaleze. Cred că o singură noapte i-am dat lapte praf şi mai apoi într-o altă zi am cedat şi i-am dat jumătate de măsură de completare pentru că plângea fără oprire. În rest, am alăptat-o la cerere şi tare bucuroasă sunt că am reuşit până aicI! Îmi doresc să pot alăpta exlclusiv până la şase luni, iar mai apoi mai vedem.

Probleme pe care le-am întâlnit în timpul alăptării de până acum:

sursa foto: bracesbylanghornechildrensdentist.com

Probleme pe care le-am întâlnit în timpul alăptării de până acum:

• spuneam mai sus de ragade. Ei bine, ele sunt ca nişte crăpături extrem de dureroase localizate pe mamelon (sfârc). Apar din cauza ataşării incorecte, a sânilor angorjaţi sau chiar a folosirii incorecte a pompelor de muls. De obicei, ragadele apar la primul copil, la primele alăptări.
  Cum vindeci ragadele: după igiena locală, poţi aplica lanolină sau cremă specială pentru sâni (găseşti la farmacie). Important e să laşi mai apoi sânii la aer pentru a grăbi vindecarea. Am citit şi că puţin lapte după supt ar ajuta şi de asemenea, mai există pe piaţă şi comprese cu un gel special (de la Multi Mam). Eu am încercat toate cele trei variante şi cele mai eficiente mi s-au părut compresele. Pur şi simplu după aplicare seara, dimineaţa nu mai exista nicio ragadă!

• sâni angorjaţi. Mai exact, sâni tari, cu noduli, pe care îi simţi ca pe un pietroi şi care sunt fierbinţi şi dor la simpla atingere.
  Cum rezolvi problema sânilor angorjaţi: eu am făcut duş fierbinte cu masaj local. Cu multă răbdare (doare), apă fierbinte (nu opărită!, aveţi grijă, zona e sensibilă) şi masaj, canalele vor fi desfundate. Mergeţi cu mâna (degetul mare şi arătătorul) de la exterior spre interiorul sânului, apoi în cerc, strângând/mulgând uşor. După asta, am pus pompa şi mai apoi, bebeluşul. Bebeluşul ăsta e mare minune: e cea mai eficientă pompă pe care o veţi întâlni vreodată!
  Nu ignoraţi şi nu amânaţi tratarea sânilor angorjaţi, pentru că e posibil ca starea lor să se agraveze! O mastită ar fi singurul lucru care v-ar mai lipsi.
• perla de lapte: o umflătură la nivelul sfârcului, ca o beşicuţă. Habar nu aveam de existenţa perlei de lapte, dar fetele de pe grupul de FB Alăptează m-au lămurit ce este, de ce apare şi cum o putem trata. Pe scurt: perla de lapte este acumularea unei mici cantităţi de lapte sub piele. Puteţi citi mai pe larg aici despre ea.
  Tratamentul perlei de lapte: am spălat cu apă şi săpun zona, apoi am pus comprese cu apă fierbinte. Mai apoi, am băgat pompa cu speranţa că se va sparge de la sine, însă nu s-a întâmplat asta. Aşa că am urmat sfatul de pe grup şi am spart eu perla cu ajutorul unui ac. Mare atenţie, acul trebuie să fie steril, mâinile foarte curate şi atenţia maximă – zona este foarte sensibilă!Dintre toate cele trei, perla de lapte mi s-a părut cea mai dureroasă. Pur şi simplu, orice atingere mă durea îngrozitor. Ca să nu spun că până mi-am dat seama că e o problemă, am pus bebeluşul la sân… gândindu-mă că e ceva de moment. Durerea trecea după câteva zeci de secunde, dar credeţi-mă că îţi vine să muşti din prosop.

Ce am învăţat din luna aceasta în care am alăptat:

• la început, alăptarea doare. Doare şi e normal să doară, pentru că sânul nu a mai fost supus unei alăptări înainte (eu sunt la prima sarcină). Are nevoie de timp pentru a se obişnui – la fel şi voi. Şi nu o spun doar eu, ci şi alte fete pe care le cunosc. Cu timpul însă (după un număr de ataşări), durerea dispare. De tot.

• ataşarea corectă este foarte importantă. Căutaţi filmuleţe pe Youtube, poze şi alte materiale. Poate nu va ieşi din prima, însă trebuie să iasă! O ataşare incorectă aduce multă durere pentru mamă şi probleme pentru bebeluş.

• compresiile sunt si ele bine venite – pagina de facebook Alăptează! şi blogul cu acelaşi nume oferă mai multe detalii avizate în acest sens. Vă sfătuiesc să le răsfoiţi cu încredere!

• este imperios să vă examinaţi sânii cât mai des pentru a vă asigura că totul este în regulă!
• alăptatul la cerere înseamnă alăptat oricând vrea bebe, oricât. Din 5 în 5 minute, din 3 ore în 3 ore. Apropo de asta: până la o lună, bebeluşul trebuie alăptat o dată la 3-4 ore. Dacă doarme, treziţi-l, trebuie hdidratat! După ce împlineşte o lună, îl puteţi lăsa să doarmă după bunul plac.

Pediatrul fetiţei mi-a recomandat să îmi spăl sânii înainte şi după fiecare alăptare. Nu am făcut asta, pentru că apa şi săpunul folosite în exces dăunează (usucă, crapă) şi iar apar probleme… În schimb, am spălat la duşul zilnic şi am tamponat uşor cu un prosop curat. Apoi am aplicat din când în când lanolină (chiar dacă nu am avut probleme, am pus câte un strat subţire). Lanolina nu trebuie îndepărtată înainte de supt.

Vă încurajez din tot sufletul să vă alăptaţi copiii. Nu uitaţi: există un număr mic mame care chiar nu au lapte. Cazuri medicale. De asemenea, există mame carea nu îşi ascultă instictul, care cred că „laptele lor nu e bun , suficient, nu există” şi alte bazaconii. NU există aşa ceva! A avut natura grijă de asta! Veţi vedea cum sânii înep să curgă necontrolat (reflexul de curgere a laptelui) când e bebe la un sân sau când plânge. Daaa, e ceva impresionant!
Laptele matern contribuie la dezvoltarea sistemului imunitar, asigură protecţie împotriva infecţiilor şi a dezvoltării alergiilor, reduce riscul de apariţie al obezităţii, un bebe alăptat cu lapte matern va fi ferit de constipaţie comparativ cu unul alăptat cu lapte praf, contribuie de o dezvoltare aromonioasă din toate punctele de vedere.
Aşa că aveţi încrede în voi, în organismul vostru şi oferiţi bebeluşilor cel mai minunat cadou: laptele matern!