De prin iulie tot vă „ameninţ” că vă voi povesti despre trecerea de la scutec la oliţă a fetiţei mele. Am tot amânat acest lucru, pentru că mi-am dorit ca procesul să fie încheiat complet. Iată că azi s-au adunat mai mult de trei săptămâni de când ea nu a mai purtat deloc scutecel, aşa că mă consider întreptăţită să spun că gata, fetiţa mea a trecut de la scutec la oliţă! Cum s-a întâmplat asta? Cum înveţi copilul la oliţă? Cum s-a desfăşurat procesul la noi? Veţi afla citind mai jos!

De la scutec la oliţă: cum înveţi copilul la oliţă

Am crescut cu ideea că de pe la şapte-opt luni copiii trebuie puşi la oliţă. Aşa că am făcut acest lucru, iar fetiţa mea chiar îşi făcea nevoile atunci când o puneam. Bineînţeles, găsisem momente cheie ale zilei. Ea nu spunea, dar dacă o aşezam, făcea. Azi aşa, mâine aşa… până când am mai citit despre acest subiect şi am renunţat la pusul la oliţă la această vârstă fragedă. De ce, veţi întreba poate, dacă totul părea să se desfăşoare conform?

Ei bine, părinţii noştri ne puneau la oliţă aşa mici pentru că nu aveau scutece pe vremea aceea. Mamele se întorceau mai repede la muncă, trebuiau să spele scutece şi pelinci la mână, aşa că se dorea ca bebeluşul să fie cât mai independent. Un cuvânt mare pentru un copil atât de mic, dar acestea erau vremurile. Singuri în pătuţ, în casă, cu cheia de gât… aşa am crescut mulţi dintre noi. Folosesc un cuvânt dur, însă mulţi dintre bebeluşi erau dresaţi să stea la oliţă. Ei nu înţelegeau ce înseamnă asta şi nici nu putea verbaliza necesitatea.

Când e bine să începi procesul de renunţare la scutec şi trecerea la oliţă?

Lucrurile au luat însă o altă turnură acum, iar copiii ar trebui puşi la oliţă atunci când sunt pregătiţi din punct de vedere anatomic. Adică după un an şi opt-nouă luni, când ei îşi pot controla sfincterele. Unii copii sunt pregătiţi mai repede pentru acest pas, în timp ce la alţii procesul poate întârzâia. Mai ales în cazul celor care au fraţi mai mari: văd la ei şi vor să imite acest lucru.

Oricum ar fi, analizaţi comportamentul copilului şi nu îl grăbiţi! Nu contează ce spun bunicii şi vecinele, dacă bebeluşul vostru nu e pregătit, nu trebuie obligat să accepte oliţa. Vă asigur că nu va face în scutec până în clasa 1!

Cum să treci de la scutec la oliţă: cum înveţi copilul la oliţă. Sfaturi practice

Cumpără o oliţă şi adu-o în casă. Lasă copilul să se obişnuiască cu prezenţa ei, să o ia în mână, să o inspecteze. Explică-i la ce foloseşte. Am văzut că multă lume recomandă ca oliţa să fie aleasă împreună cu cel mic, însă noi o aveam luată de când era mică (v-am spus, aşa eram noi îndoctrinaţi: avem nevoie de oliţă după şase luni, de pătuţ, de suzete etc). La vârsta aceea era prea mică pentru a alege, aşa că am luat noi ceva.
Dacă puiul vostru are o culoare sau un personaj preferat, alegeţi o oliţă care l-ar atrage. Una dintre oliţele fetiţei mele are nişte ursuleţi desenaţi şi la început îi spuneam că ursuleţii aşteaptă să vadă dacă a făcut ceva acolo.
De pe la un an jumătate începusem să o iau cu mine în baia pisicii şi îi explicam că DeeDee face pipi şi caca la oliţa ei, iar când va mai creşte un pic, şi ea va face la fel. Oricum, fie că aveţi sau nu nu animal de companie în casă, se aplică următorul punct:

Cumpără o carte tematică cu câteva luni înainte. De exemplu, eu am cumpărat cărţile Cine a făcut caca?, dar şi Conni şi oliţa. Prima este o carte interactivă, copilul poate împinge părţile mobile şi asta îl va bucura cu siguranţă. Profită şi povestiţi despre proces. În timp, fără grabă, observând copilul. Toată lumea face pipi şi caca. Şi iepuraşul, şi vaca, şi cioara… şi Conni. Şi uite se mai întâmplă accidente, însă nu e nicio problemă. Schimbăm chiloţii, aşternuturile… Pentru fetiţa mea au fost de real ajutor aceste două cărţi!

Aşează jucăriile de pluş pe oliţă pentru a-i arăta copilului exact cum să se aşeze. Noi avem o Minnie mare de pluş care se aşează pe oliţă când simte că vine pipiul. Puteţi pune un pic de apă dintr-o seringă în oliţă ca să îi arătaţi că Minnie chiar a făcut un pic de pipi.

Pune oliţa lângă toaletă şi mergeţi împreună la baie. Tu faci pipi, copilul face pipi. După asta tragem apa. Apasă tu pe buton când aruncăm pipi-ul tău, că eşti fetiţă mare!

Arată-te încântată de orice reuşită! La noi funcţionează foarte bine remarca „-Bravo, eşti fetiţă mare! Fetiţele mari fac pipi la oliţă, cum face Conni!”. Luaţi oliţa şi faceţi parada prin casă ca să vadă toată lumea (fiecare ce are, bunic, căţel, purcel) şi să felicite copilul!
Pe cealaltă parte, dacă nu face nimic sau dacă face pe jos, nu certa copilul. Încurajează-l şi spune-i că data viitoare sau când simte nevoia va reuşi! Nu există ruşine, nu îi spune copilului că e ruşine. Ruşine că… ce? E în plin proces de învăţare a unui lucru nou! Trebuie să exerseze până reuşeşte, iar tu trebuie să îl sprijini şi încurajezi constant, nu să îl compari cu alţi copii sau să îl umileşti în faţa tuturor! Copiii mai mărişori vor fi afectaţi de acest lucru.

Ai răbdare! Trecerea de la scutec la oliţă poate dura o săptămână, dar şi o lună-două-trei, în funcţie de copil. Ştiu că nu e tocmai un hobby să schimbi copilul de 5 ori pe zi, însă gândeşte-te că în curând acest lucru va fi de domeniul trecutului. Spune-i blând copilului „-Ups, ai scăpat un pic de pipi în chiloţi! Acum sunt uzi, ia pune mânuţa! Cum se simte când ai chiloţeii uzi la funduleţ? Îţi place să te simţi ud? Nu? Atunci hai să îi schimbăm şi data viitoare îmi spui când vine pipiul şi mergem repede-repede la oliţă!”

Fii perseverentă! Copilul e în plin antrenament de trecere de la scutec la oliţă, iar tu vrei să  mergeţi în parc. Nu mai ai chef să îi iei nu ştiu câte schimburi, aşa că îi pui scutec. Numai acum, când vă întoarceţi îi dai chiloţi.
Nu fă asta! Îl vei bulversa! Nu va înţelege de ce acum poartă scutec şi trebuie să facă în el, deşi dimineaţă i-ai pus chiloţi. Mai bine ia o oliţă portabilă cu voi (poţi găsi variante de oliţe portabile aici). Continuă procesul, nu îl îngreuna cu astfel de alegeri!

Vorbeşte mult despre subiect. Şi fă asta din timp. Fie că iei cărţile sau oliţa din timp, spune-i copilului despre proces. Descrie-l ca pe ceva normal, firesc, care se întâmplă tuturor.

Şi dacă punem copilul obligat-forţat la oliţă, pentru că fetiţa vecinului care e mai mică face şi al nostru nu?

Respectaţi copiii şi ritmul fiecăruia dintre ei, ca să nu treceţi în extrema cealaltă. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare! Nu suntem la un concurs intitulat „Cine scapă cel mai repede de scutec”. Poate că odată început procesul, veţi vedea că bebeluşul nu e pregătit şi veţi decide să încercaţi din nou peste câteva luni.

Nu insistaţi, pentru că puteţi să le creaţi celor mici o reţinere, o aversiune faţă de oliţă. Şi  uite aşa se vor forţa să nu facă şi se vor constipa. Şi intrăm într-un cerc vicios!

De la scutec la oliţă: cum înveţi copilul la oliţă – experienţa noastră

Eu am început trecerea de la scutec la oliţă într-o zi de vară, după ce fetiţa a împlinit doi ani. Observasem că se ascundea când făcea treabă mare, deci clar înţelegea ideea de caca. La noi funcţionează foarte bine următoarea comparaţie: „Eşti fetiţă mare sau bebeluş? Fetiţa mare face x, y, z. Bebeluşul face x,y, z„. În orice. Spre exemplu: Eşti fetiţă mare şi mergi singură pe jos sau eşti un bebeluş care nu ştie să meargă şi pe care îl duce mama lui în braţe? Bebeluşul nu mănâncă îngheţată – eşti fetiţă mare sau bebeluş? Spui că vrei îngheţată. Bebeluşul nu vorbeşte, aud că tu vorbeşti cu mine. Eşti fetiţă mare sau bebeluş? Şi tot aşa. În majoritatea cazurilor e fetiţă mare, deci am plusat aici şi am întrebat-o dacă e fetiţă mare precum Conni, care poartă chiloţei şi face pipi şi caca la oliţă. Evident că a spus că e fetiţă mare, deci i-am dat chiloţei pe timp de zi. Aici fac o paranteză ca să spun că îi cumpărasem chiloţi cu animale imprimate, iar când i-am adus acasă i i-am arătat şi i-am spus la ce sunt folositori.

În prima zi, sâmbătă, a făcut mereu pipi pe ea. Am schimbat chiloţii şi i-am explicat că fetiţele mari cum e ea spun când vor să facă pipi la oliţă (uite oliţa, e aici).

În a doua zi, deja căuta oliţa, însă nu spunea. Dar a făcut de vreo două ori singură la oliţă, fapt care m-a surprins.

A treia zi a mers la creşă şi a făcut pipi pe ea, au schimbat-o. Ei începuseră antrenament la oliţă, însă ea nu prea voia să se aşeze. După săptămâna asta la creşă, când a avut şi scutecel şi chiloţi am decis să o ţin acasă ca să continuăm şi încheiem cu succes trecerea de la scutec la oliţă. Am vrut să bat fierul cât era cald.

Pe parcursul lunii august a făcut doar la oliţă şi a început să şi spună că are nevoie. Chiar şi când am mers cu maşina a spus că face. Am oprit, a făcut, am continuat drumul. În continuare eram extrem de surprinsă – pe timp de zi a mers mereu la oliţă. La început am mai întrebat-o dacă mai are nevoie, mai apoi i-am amintit că dacă are nevoie, oliţa e la baie. Sunt curioasă dacă odată revenită în colectivitate – chiar azi e prima zi – va cere la oliţă sau nu şi cum vor decurge zilele la creşă.

Şi dacă face în pantalonaşi şi nu spune?

S-a întâmplat şi asta, evident. Şi nu doar o singură dată. În aceste cazuri i-am arătat din nou că e udă, am întrebat-o cum se simte, i-am explicat că trebuie să îmi spună că are nevoie să facă. Dacă nu vrea să facă la oliţă îi voi pune din nou scutecel ca la bebeluş, pentru că o va durea burtica dacă stă udă la fund. Caca miroase urât, se murdăreşte, nu poate să îl ţină la funduleţ. Uite, hotărăşte tu: scutecel de bebeluş sau schimbăm hăinuţele cu altele curate şi uscate? Nu fi necăjită, data viitoare îmi vei spune, pentru că eşti fetiţă mare şi o să simţi când vine pipiul. Vii repede la mami sau la tati şi spui! Şi acum, ce chiloţei alegem? Pe cei cu pisicuţă sau pe cei cu iepuraş? Calm, blând, fără ton de reproş.

În ceea ce priveşte trecerea de la scutec la oliţă pe timpul nopţii, copilul este pregătit să renunţe la scutecul de noapte dacă nu face pipi în pat câteva nopţi consecutive. S-a întâmplat asta, aşa că am spus că e pregătită. A fost ok câteva nopţi, însă într-una a făcut un pipi maaaaaaare. Am pus-o pe seama zilei agitate pe care a avut-o şi a oboselii. Iarăşi nopţi fără accidente, iarăşi pipi. Clar, asta se întâmplă numai în zilele super pline. Aşa că din când în când am pus aleze pe pat, iar acum o simt noaptea când se foieşte şi o întreb dacă vrea să facă pipi. Uneori spune că da, aşa că o duc la oliţă, alteori nu. Văd că momentan această metodă funcţionează foarte bine, însă nu o consider de durată.
Administrarea de lichide înainte de somn (sau mult pepene, că tot e sezonul) poate duce la pipi în pat, însă fetiţa mea plânge dacă refuz să îi dau apă. Nu o pot amâna. O întreb înainte de culcare dacă vrea la oliţă, iar în situaţiile mai devreme amintite, insist.

Personal, nu cred în trecerea de la scutec la oliţă în doi paşi, în zece paşi, în cinşpe paşi. Fiecare copil e unic, iar noi putem observa momentul în care e pregătit. Trebuie să vedem că e interesat, că e deschis spre a folosi oliţa.

Şi reductorul?

Pe parcursul ultimei săptămâni a venit de vreo două ori la mine spunându-mi că vrea să facă pipi la wc. I-am montat reductorul, şi-a tras scăunelul, s-a urcat şi… a făcut. Iarăşi, am fost foarte surprinsă, nu mă aşteptam să ceară aşa repede. Am decis să îi organizăm o baie numai a ei, aşa că săptămâna asta o să merg la ikea să îi iau un scăunel înălţător, ca să ajungă singură. Cel pe care îl avem acum e mai greoi şi mai înalt.

Aşadar, trecerea de la scutec la oliţă a fetiţei mele a început în iulie, iar acum, în septembrie, nu a mai purtat scutec de vreo două săptămâni. Mai am câteva în casă şi chiar ea a cerut unul într-o zi. I l-am dat şi i-am reamintit că doar bebeluşii fac pipi în scutecel. Dar dacă ea doreşte, sigur că poate lua scutecel. După ce l-a îmbrăcat mi-a cerut ajutor ca să îl dea jos, pentru că e fetiţă mare.

Materiale menţionate în articol: cartea Conni şi oliţa , cartea Cine a făcut caca? şi oliţa portabilă.

Voi cum aţi făcut trecerea de la scutec la oliţă? Aveţi vreun truc sau vreun secret de împărtăşit?

Cu zâmbet să vă fie ziua!