Despre mine | Contact

Super-Mami.Ro
  • Călătorim împreună!
  • Educaţie
    • Activităţi cu şi pentru copii
  • Parenting
  • La masă
    • Ce mâncăm?
    • Reţete
  • Sănătate
    • Sarcină/Naștere
    • Îngrijire bebe/mami
  • Diverse
    • Concursuri
  • Călătorim împreună!
  • Educaţie
    • Activităţi cu şi pentru copii
  • Parenting
  • La masă
    • Ce mâncăm?
    • Reţete
  • Sănătate
    • Sarcină/Naștere
    • Îngrijire bebe/mami
  • Diverse
    • Concursuri
aprilie 8, 2019 In Educaţie, Parenting

Ce am învăţat eu după un an de creşă al ei

Fetiţa mea merge la creşă de la un an şi şapte (opt?) luni. Ce e drept, a avut şi pauze – fie că a făcut varicelă sau că am plecat în concediu – însă în majoritatea acestor luni, a fost mereu pe baricade. Aşa că azi vreau să vă scriu câteva lucruri pe care le-am învăţat de când Ingrid a început creşa. Nu de alta, dar dacă aveţi copii mai mici, e poarte-poarte (ca să o parafrazez) posibil să vă ajute experienţa noastră.
Citeşte şi: Despre creşă: acomodarea din prima lună.

1. Există zile bune, în care copilul se trezeşte cu zâmbetul pe buze. Se îmbracă singură, îi fac codiţe, merge la uşă… o dulceaţă de copilaş.

Daaaaaaar din când în când, avem parte şi de zile mai rele, care încep cu NU. Nu vreau să merg la creşă, nu vreau aia, nu vreau aialaltă. Nuuuuu, nu rochiţa gri! Nu vreau pantofi, vreau crocşi! Tu singurăăăăăă, nu te îmbracă mamiiiiiiiiii, nuuuuuuuu!  Zici că urmează cel mai mare tantrum din istorie. Numai cât scriu, mi se ridică părul pe mine.
De ce? Păi, ce să vezi! Copilul e şi el un om. Mai mic, ce e drept, dar tot om e. Aşa că poate nu a dormit bine, nu s-a odihnit suficient sau… pur şi simplu, s-a trezit cu faţa la cearceaf.
În ceea ce priveşte a doua parte, eu am încurajat-o pe Ingrid să fie cât mai independentă. Şi iată că fix asta îşi doreşte şi ea acum.
Ce e de făcut? În loc să răcneşti, încearcă să faci copilul să râdă. Nu-l mai zori atât (şi dacă intraţi ultimii la grupă, CE?) şi păstrează-ţi calmul. La noi funcţionează “Vine moşul pe cărare”, o gâdil, îi mănânc burtica, îi vorbesc pe diferite voci… şi pufneşte în râs. Bineînţeles, o las să facă singură lucrurile pe care doreşte să le facă. Dacă nu reuşeşte, îi spun că o ajut, însă nu îi scot ochii că “ţi-am spus eu că nu poţi!”.
Nu vrea rochiţa, vrea pantaloni. OK. Se crapă cerul dacă va purta pantaloni? Nu cred. E frig afară şi vrea rochiţă fără dres? Bun, ia-o aşa, afară îi va fi frig şi o îmbraci afară, explicându-i din nou ideea de frig, dres, pantalon etc. Eu am venit cu copilul în pijama acasă, pentru că nu a vrut să se schimbe. Era asta o luptă pe care trebuia să o câştig eu? Nicidecum!
Nu mai puneţi accent pe lucrurile fără importanţă. Dacă are nevoie de o ţinută anume şi fix în dimineaţa aia nu vrea să o poarte, puneţi-i-o la pachet. La creşă e mult mai cooperantă.
Azi aşa, mâine aşa… Dacă sunteţi contra timp, încercaţi să vă treziţi mai dimineaţă pentru a avea timp suficient şi pentru nu a întârzâia mereu. Eventual faceţi un orar: ne trezim, ne iubim, facem pipi, ne spălăm pe dinţi, mâncăm, ne îmbrăcăm etc. Copiilor le place rutina: repetaţi paşii în fiecare dimineaţă şi vor deveni obişnuinţă.
Eu mai am un truc: înainte să ieşim pe uşă, primeşte o vitamină. Atât de tare îi plac, încât când aude de animăluţ, încep să se învârtă rotiţele. Saaaau, un alt truc: Alegeţi de pildă să vedeţi un căţel de pe drum (-Hai, că ne aşteaptă căţelul!), să mergeţi pe o bordură, să vă opriţi la un copac anume (lucrurile astea le vedeţi şi pe instagramul meu, nu mai insist).

Ce am învăţat eu după un an de creşă al ei

2. Hăinuţele fără capse sunt foarte utile. În speţă, body-urile, bluziţele.

De ce? De când a început să facă pipi la oliţă, ar fi fost mult mai utile maiourile sau tricourile. Însă eu, grijulie, am făcut stocuri de body-uri, pentru că am găsit unele tare frumoase. Acum ce să fac cu ele, să le arunc? I le dau aşa, alternând cu maiouri. Şi drept să vă spun, datorită imprimeurilor, tocmai ea îşi alege body-urile cu pricina. Azi buline, mâine pepene…
Un plus pe care încă îl văd acestor tip de hăinuţe e că ţin bine la spate. Codiţa, cum îi spunem noi, e lungă şi astfel nu rămâne cu spatele gol.
Ce e de făcut? Aşadar, o idee bună ar fi să nu cumpăraţi prea multe haine de un fel. Mai luaţi pe parcurs.

3. Cina e cină.

De ce? Că le dă mâncare puţină la creşă, că mănâncă ea mult… nu ştiu. Cert e că sunt seri în care mănâncă şi două castronele de borş acasă. Plus desert!

Ce e de făcut? Găteşte, mami, găteşte (pentru inspiraţie: iată ce gătesc eu)! O aştept în fiecare seară cu masa caldă. Fac mâncare, fug repede după ea sau o aduce tatăl ei şi stăm la masă.
În afară de a satisface nevoia de hrană, cred că masa de seară ar trebui să fie ca un ritual. Ne întâlnim, ne relaxăm, vorbim despre ce s-a întâmplat peste zi. Ne bucurăm de prezenţa fiecărui membru al familiei.
(Citeşte şi: 19 sfaturi pentru ca bebeluşul să mănânce mai bine)

Ce am învăţat eu după un an de creşă al ei

4. Copilul va veni acasă şi îţi va spune cuvinte care nu îţi vor conveni. Deloc.

De ce? Pentru că evident, copiii vin din medii diferite. Părinţii nu se cenzurează în faţa lor şi cei mici învaţă cuvinte care nu ar trebui să fie încă în vocabularul lor. Observă că astfel de cuvinte produc reacţii (de cele mai multe ori, părinţii reacţionează foarte diferit când aud astfel de cuvinte. Unii le interzic copiilor să le folosească, alţii sunt şocaţi vizibil, alţii râd în hohote şamd.), aşa că pentru a produce aceste reacţii, spun la infinit cuvintele acelea.

Ce e de făcut? La primul cuvânt urât spus de Ingrid, am rămas un pic şocată: cuuuum aşa, din guriţa aia frumoasă să iasă un cuvânt aşa urât? Am încercat să o descos şi să aflu de unde îl ştie. Mi-a spus râzând numele fetiţei care a învăţat-o să îl spună. Vizibil amuzată, îl tot repeta. I-am spus că mie nu mi se pare amuzant şi că mai amuzant e de exemplu să spui “Ştii ceva? Mâţa în pijama!”. Sau că jucăriile sunt amuzante. Sauuu un alt cântecel. Sau i-am reamintit o situaţie care i s-a părut şi ei amuzantă şi a râs. I-am spus de fiecare dată aceleaşi lucruri pe ton neutru, nici cu mânie, nici cu entuziasm, nici repezind-o. Da, este şi acesta un cuvânt, însă fetiţele mari nu îl spun. Nu este amuzant deloc. Uite, mie mi se pare mai amuzant “Ştii ceva? Mâţa în pijama!” “Ştii ceva? Crocşii în pijama!”. “Ştii ceva?……. şi aici continuăm jocul.

Ce mă deranjează e că în altă zi a venit cu o altă perlă şi mi-a spus tot numele acelei fetiţe. Probabil asta aude în mediul ei, ăsta e mediul ei, deci nu mă pot duce eu să îi fac educaţie. Şi nici o discuţie… ăăă, cu cine? Ca să ce? Ce anume să zic? Să fim serioşi. Colectivitatea vine la pachet şi cu minusuri, şi cu plusuri, c’est la vie.
Având în vedere că ea stă doar cu mine sau cu tatăl ei şi la creşă, pot stabili cu exactitate unde aude şi vede comportamente pe care nu le experimentase acasă. De asemenea, îmi spune că învaţă lucruri şi de la alţi copii, deci nu cred că e o fixaţie pe acea fetiţă.

5. Educatoarea este acolo ca să îşi facă meseria.

De ce? Educatoarea este un om pe care tu îl plăteşti pentru a-şi face treaba. Şi pentru copilul tău, dar şi pentru ceilalţi din grupă. Aşa e firesc. Nu trebuie să o linguşeşti, să o cumperi, să o atragi de partea ta.
Copilul trebuie să ştie că educatoarea este o persoană care îi ajută pe părinţi să îl crească. Nu e nevoie să o iubească şi viceversa, însă dacă acest lucru se întâmplă, este minunat*! (Francois Dolto)
Copilul este încredinţat educatoarei pentru delta t în mediul x, însă ea nu are drepturi asupra lui. Datoria ei este să să îl îngrijească până când vin părinţii să îl ia, copilul rămânând în continuare copilul mamei sale. De aici şi importanţa comunicării celor întâmplate în mediul x şi mai ales ascultarea şi validarea lor.

Ce e de făcut? Dacă îţi face plăcere să îi duci o floare, o bomboană, o savarină, o haină de blană (fiecare după buget), du-i-o, însă fără a avea aşteptări.
Aşa ar trebui să fie: fără favoritisme, fără impresii, fără aşteptări comparative cu copilul lui y. Dacă observi că educatoarea nu îşi face meseria sau dacă ai o propunere pe cât posibil constructivă, intervii.

Ţie ţi-ar plăcea să îţi sufle cineva zilnic în ceafă, spunându-ţi baaa că pixul nu stă bine în suport, ba că nu ţii bine mouse-ul, ba că nu ai selectat decât o coloană în locul întregului tabel etc? Ei, fix aşa se vede şi la educatoare când primeşte observaţii de genul: de ce fetiţa mea stă în stânga clasei? de ce nu are şi ea codiţe? de ce băieţelul meu se joacă mereu cu camionul verde, iar ceilalţi cu cel roşu? etc. Înţelegi tu importanţa acestor situaţii.

Ce am învăţat eu după un an de creşă al ei

6. Copiii mai cad. Mai vin cu o rană sau cu o vânătaie nouă. Şi asta e perfect normal.

De ce? Pentru că educatoarea nu e o caracatiţă care poată să ţină fiecare copil cu câte un tentacul. Chiar de ar fi, copiii trebuie să ţopăie, să alerge, să îşi consume energia. Este important ca un copil să cadă, ca să se poată ridica.

Ce e de făcut? Ascultă copilul când îţi povesteşte cum a căzut. Bandajează-i rana, chiar dacă ţie ţi se pare o prostie superficială. Pune-i un plasture, dacă asta îşi doreşte. Vorbiţi despre întâmplare.

Experienţa mea: Ingrid a venit o dată cu o julitură la mână şi mi-a spus că totodată s-a lovit şi la cap şi că a plâns mult. A doua zi am întrebat asistenta, o drăguţă şi jumătate, dacă ştie ceva, apoi educatoarea. Nimeni nu văzuse nimic. Am întrebat-o şi pe fetiţă şi a spus din nou aceeaşi poveste, de faţă cu educatoarea. Nu sunt absurdă, copiii cad – putea să cadă şi fiind lângă mine. Însă am încercat să aflu ce şi cum s-a întâmplat, i-am validat întâmplarea, am crezut-o şi am susţinut-o. Seara am rugat-o să îmi spună dacă o mai doare şi am mai discutat o dată despre asta. I-am spus cât de important este că îmi spune ce se întâmplă în afara casei şi că este o fetiţă tare bună.

7. Copilul trebuie ascultat.

De ce? Lăsat într-un alt mediu, copilul se supune altor reguli. Acasă are voie să facă mult mai multe lucruri, pe când la creşă sau la grădiniţă există anumite interdicţii specifice colectivităţii (şi nu numai). Aşa că odată ajuns acasă, poate fi el însuşi şi începe să turuie. Să cânte. Să spună. Să povestească.

Ce e de făcut? Lasă-l să-ţi povestească tot ce crede el de cuviinţă. Ajută-l cu întrebări. Nu îi întoarce spatele, exasperată că îţi spune din nou despre ce au făcut la limba engleză şi că vrea ca şi tu să repeţi la infinit snake, dog, cow, muuu! şamd. Acordă-i copilului atenţie, este foarte important pentru el să simtă că eşti acolo şi că lucrurile pe care le spune el chiar contează! Dacă asculţi lucrurile mici, va căpăta încredere în tine şi nu se va închide în el.

Ce am învăţat eu după un an de creşă al ei

8. La creşă sau la grădiniţă copiii vor avea nevoie de anumite lucruri. Rucsac, papucei de interior… fiecare după regulile sale.

De ce? Pentru că: igienă, reguli, necesităţi, tot unitar, organizare etc.

Ce de făcut? Pur şi simplu te conformezi. Am auzit mămici supărate foc că nu mai sunt acceptaţi nu ştiu ce papuci şi că trebuie duşi altfel. Mare tristeţe, mare supărare. Dar ghici ce? Dacă ar avea fiecare câte o dorinţă legată de fiecare lucru, nu ştiu dacă ar mai funcţiona ceva pe lumea asta. Suntem diferiţi, înţelegem diferit, însă când e vorba de colectiv, e bine să fim maleabili.
Mie mi-a plăcut mereu să cred că într-o instituţie educaţională (personal) şi participant există o complicitate (în sensul pozitiv, desigur) şi o legătură de echipă, însă multă lume îşi vede propriul interes. După mine potopul sau mă interesează doar copilul meu! Nu comentez – spun scriu doar atât: încercaţi să vedeţi întreg tabloul.

9. Problemele observate la nivel de organizare trebuie semnalizate.

De ce? Ca să nu aduni tu frustrări aiurea. Nu ţi se pare ok ceva? Zi şi gata, poate că persoanele responsabile chiar nu au observat asta. Poate că rezolvarea e foarte simplă. Poate că astfel vei urgenta o soluţionare. Poate că vei primi lămuriri şi vei constata că de fapt te-ai înşelat tu. Sau poate că nu există deloc deschidere şi-atunci îţi iei copilul şi pleci.

Ce e de făcut? Spune ce ai de spus. Oamenii cu adevărat deschişi vor aprecia feedbackul, indiferent de natura lui. Feedback-ul ăsta te ajută să creşti, să evoluezi. Oh, da, nu ne convine să ni se facă observaţie – dar în loc să ne supărăm, să ne luăm jucăriile şi să plecăm, putem să folosim asta şi să creştem.

10. Baveţelele chiar pot fi utile.

De ce? Din experienţa mea, nu doar perioada de bebeluşie a necesitat baveţele. Cred că până la vreo doi ani şi vreo trei luni i-am tot dat. Făcuse trecerea de la scutec la oliţă, dar tot purta baveţică zilnic. Plus că pe unele le alegeam astfel încât să întregească outfitul zilei.

Ce e de făcut? Mai păstrează-le pe cele de când era bebeluş!

Ce am învăţat eu după un an de creşă al ei

Pe scurt, acestea sunt cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat după un an de creşă. La voi cum e?

Cu zâmbet să vă fie ziua!

Share64
Tweet
64 Shares

Related Articles

  • carti pentru copii
    Cărți pentru copii (4-5 ani) - tipuri și recomandări
  • stima de sine la copii
    Stima de sine la copii: de ce contează şi cum o creştem

Leave your comment Cancel Reply

(will not be shared)

Despre Mine

Adina Aruştei

Eu sunt Adina şi împreună cu domnişoara Fundiţă, fetiţa mea, îţi urăm "Bun venit!" pe Super-Mami.Ro! 
Citeşte mai mult ➤

Scriu și pe

Adina Aruştei
Facebook

Arhive

Comentarii recente

  • Cărți pentru copii (4-5 ani) - tipuri și recomandări - Super-Mami.Ro la Jocuri în maşină: 34 de idei pentru un drum lung
  • Lucruri pe care trebuie să le faci după ce afli că eşti însărcinată - Super-Mami.Ro la Cercei de bebeluşi – când îi punem, de care?
  • Lucruri pe care trebuie să le faci după ce afli că eşti însărcinată - Super-Mami.Ro la Sfaturi utile de la mămici pentru viitoarele sau proaspetele mămici
  • Lucruri pe care trebuie să le faci după ce afli că eşti însărcinată - Super-Mami.Ro la La cumpărături: haine pentru bebeluşi
  • Lucruri pe care trebuie să le faci după ce afli că eşti însărcinată - Super-Mami.Ro la Semne de sarcină: cum îţi poţi da seamă că eşti însărcinată

Categorii

  • Activităţi cu şi pentru copii
  • Călătorim împreună!
  • Ce mâncăm?
  • Concursuri
  • Crăciun
  • Despre mine
  • Diverse
  • Educaţie
  • Îngrijire bebe/mami
  • La masă
  • Parenting
  • Reţete
  • Sănătate
  • Sarcină

Hai și pe Instagram!


Când mă uit pe geam, nu pot să fiu altceva decât recunoscătoare. Nu sunt fană a frigului și mă bucur că nu trebuie să mă trezesc cu noaptea în cap și sâ umblu pe întuneric pentru a ajunge la serviciu. 
Cele care faceți asta zilnic... big hug! Mai rezistați un pic, se va termina toată nebunia! Și nu, nu mă refer la iarna feerică din fotografii, ci la zloata adusă de ea, la nervi, la mașini pline de zăpadă și la mâini înghețate.
Încă un pic 🤗
———-
#winter #winterishere #vibes #wintervibes #grass #frozen #freezing
N-am știut niciodată ce să spun la despărt N-am știut niciodată ce să spun la despărțiri. Parcă mi se face un nod mare mare în stomac, limba se înnoadă și cuvintele se risipesc ca fumul. Chiar și atunci când am știut că e o despărțire pentru totdeauna, am rămas cu privirea aiurind pe pereți și cu gura uscată. 
Acum nu e totuși la fel. Pleacă 2020, însă vine 2021. Am putere să sper că va fi mai bun, mai permisiv și că va aduce odată cu el libertatea la care tânjim cu toții.
Vă doresc un an nou mai bun, mai fericit, mai luminos, mai liniștit.
Cu căsuțele visate (menționate de voi ieri), cu copiii pe care vi-i doriți, cu soții și iubiții pe care îi aveți sau pe care îi căutați cu sufletul.
Să fiți bucuroase, să apreciați ceea ce aveți și să evoluați. Nu uitați că VOI sunteți la volan! 
Vă îmbrățișez și vă mulțumesc pentru că sunteți aici! 🤗❤️
———
#happynewyear #goodbye2020 #thankyou #youarethedriver #vibes #welcome2021 #2021 #thoughts #hugs
...Exact! Tu ești cel mai bun, mai potrivit și m ...Exact! Tu ești cel mai bun, mai potrivit și minunat cadou pe care l-ai fi putut primi vreiodată 🦄
Sunt convinsă că știți că nu există perfecțiune pe lumea asta. Din niciun punct de vedere. Însă pentru a duce o viață mai bună, trebuie să acceptăm ceea ce avem momentan și să muncim ca să obținem ce ne dorim. Pentru că fiecare ne dorim ceva! Par exampleeeee...
🧞‍♂️un corp mai subțirel? La sală cu noi! (Inclusiv cu mine)
🧞‍♂️un ten mai curat? La medic, grijă în alimentație și la ce punem pe ten
🧞‍♂️un nas mai mic? Siiiigur? Te-ai gândit de 100 de ori? Dacă da, ai analizat și cântărit, go for it. Nu pleca urechea la ce zic vecina și z. Tu ești responsabilă de tine și de ceea ce ai în “cutiuță”! Tu trăiești cu tine!
🧞‍♂️un păr mai lung? Blond în loc de brunet? La coafor cu tine!
Pfoaa și aș putea continua până mâine. Ideea însă e simplă: iubește-te așa cum ești - și dacă strâmbi un pic din nas atunci când te uiți în oglindă, fă-ți un plan de bătaie! Schimbă ceea ce nu îți place, pentru că slavă Domnului, acum sunt atâtea posibilități. Este important, foarte important mai exact, să ne iubim și să ne acceptăm. Să înțelegem că și noi suntem oameni - mame, femei - și că oamenii mai și greșesc. Și sunt nemulțumiți de ei. Și vor mai mult. Și traaag de ei. Și regretă. Și se supără. Dar cu toate astea, hai...
🌈Să nu fim prea aspre cu noi. 🌈Să ne încurajăm în gând (ați citit articolul meu despre încredere de pe @adina.arustei .ro?) 
🌈Să ne zâmbim pe furiș. 
🌈Să ne facem cu ochiul. DA, noi nouă! Păi dacă noi nu ne iubim, cum să avem pretenții și așteptări ca persoanele din jurul nostru să o facă? 😅
Vă îmbrățișez tare-tare și din câte vă știu eu (și credeți-mă că bântui uneori pe profilele voastre 😳), aveți multe motive ca să fiți mândre de voi. 
Deschideți ochii și priviți-vă cu adevărat! ☀️
———
Ziua 30/30: #gratitude30 #selflove sau, cu alte cuvinte,  Ziua 30- Self love
———
#bethelight #shinebright #behappy #bepositive #beoptimistic #shine #betheone #goodvibes #supermami
Atunci când mă gândesc la #curiozitate, baam! - Atunci când mă gândesc la #curiozitate, baam! - aud: Curiosity killed the cat. Așa am ajuns să mă gândesc la #DeeDee și să caut o fotografie cu fetița asta perfectă. Perfectă, da, Chit că avea mustăți mai lungi și mai groase în dreapta. Lăbuțe mai albe în față. Ochi mai mari dimineața. Așa ne lipsește...
Hai să îi dedicăm ei această zi, ce spuneți? Știu că multe ați iubit-o ❤️
Revenind... nu știu voi, însă eu am fost și mă consider o persoană curioasă. Chiar în ultima săptămână am zăpăcit un coleg. Nu lucrez pe acea platformă, dar auzindu-l pomenind-o iar și iar, eram super curioasă de cum arată. De ce știe ea să facă. Măcar în mare 🧞‍♂️n-a scăpat până nu mi-a arătat🙈
Vă las câteva zicale legate de subiect:
🦋“Curiosity is one of the great secrets of happiness.” Bryant H. McGill
🦋“The future belongs to the curious.” 
🦋”Curiosity is the engine of achievement.” 
🦋”Curiosity is the fuel for discovery, inquiry, and learning.”
🦋“To be curious about that which is not one’s concern while still in ignorance of oneself is absurd.”
🦋“Curiosity keeps leading us down new paths.”
🦋”Be curious, not judgmental.”
🦋”Life must be lived and curiosity kept alive.” 
🦋 “Curiosity is one of the most valuable characteristics one can possess. When coupled with fearlessness and determination, that’s freedom.”
🦋Don’t let anyone rob you of your imagination, your creativity, or your curiosity. It’s your place in the world; it’s your life. Go on and do all you can with it, and make it the life you want to live.” 
🦋”Ideas come from curiosity.” 
Voi sunteți curioase de fel?
———
Ziua 29/30: #gratitude30 #Curiosity sau, cu alte cuvinte,  Ziua 29 - Curiozitate
———
#cat #blueyes #missyou #missingyoueveryday #cat #catsofinstagram #kittykat #kitty #blueeyes💙 #blueeyedcat #blueeyedgirl
Atunci când mă gândesc la timp, îmi vine i Atunci când mă gândesc la timp, îmi vine în gând melodia din Liceenii. Da, știu, sunt un dinozaur, dacă îmi aminesc și acum câteva versuri din ea 🙈
Și cu ele sunându-mi în gând, derulez mai înapoi axa timpului, până ajung la mine mică. Adică așa, mică-mică precum în fotografia asta. Nu aveam un an încă și după cum puteți vedea, aveam ilic și căciuliță... în casă, da 😅
Deci, cum era? ☀️
Timp, 
Încotro mergi? 
Spre ce meleaguri noi, grabit, alergi? 
Cum poți într-o zi
Să schimbi în oameni mari niște copii? 
N-am fotografie din liceu, ca să mă aliniez cu versurile, dar cred că se potrivește și această fotografie. 
Ce micuță... oare o să ajung să o văd și pe Ingrid la vârsta mea, ca să o pot compara cu o poză de-a ei de demult? 🦋
———
Ziua 28/30: #gratitude30 #time sau, cu alte cuvinte,  Ziua 28 - Timp
———
#backsplash #backintime #young #youngme #tbt #throwback #throwback😍 #oldme #young #baby #toddler #mebeforeyou #adorable #babygirl
Am citit multe cărți de parenting (și tot nu ș Am citit multe cărți de parenting (și tot nu știu nimic despre a crește un copil) și printre lucrurile care mi-au rămas în gând (și care se potrivesc provocării de azi) am găsit două:
☀️Nu compara copiii între ei. Și soarele, dar și luna strălucesc - însă fiecare la momentul său.
🦋gândește-te la evoluția unui fluture.
Așa și noi, nu doar copiii. Munciți pentru ceea ce vă doriți în loc să vă canalizați energia pe ceea ce au alții. Faceți un plan. Munciți mai mult. Învățați ceva nou. Înconjurați-vă de oameni de la care puteți învăța ceva, care vă inspiră, care vă pot fi model. Acceptați critica. Riscați. Schimbați serviciul “călduț” cu altceva care vă motivează și recompensează mai mult. Puneți-vă lucrurile într-o valiză și plecați, dacă asta simțiți. Insistați. Luați-o de la zero. Priviți spre viitor cu mai mult optimism, cu “(și) eu pot”. 
Și în final, dați-vă timp. Progresul real nu se face de azi pe mâine. 
———
Ziua 27/30: #gratitude30 #Progress sau, cu alte cuvinte,  Ziua 27 - Progres
———
#buttefly #evolution #progress #youcandoit #optimism
Hai să ne gândim la #familie ca la un copac maaa Hai să ne gândim la #familie ca la un copac maaaare, mare.
Ramurile lui cresc în direcții diferite și:
🌿au flori care se deschid mai repede sau mai încet, în funcție de soare sau după propriul ritm
🌿au mai multe sau mai puține frunze
🌿sunt aproape uscate
🌿se rup mai rapid
🌿sunt mai elastice
🌿se încurcă printre ramurile pomilor din apropiere
🌿adăpostesc păsări și cuiburi 
🌿sunt mai puternice sau dimpotrivă, mai subțirele
🌿sunt pline de mărțișoare, pe când cele din vârf le privesc de sus și își doresc și ele, poate, să fie la fel de împodobite...
ÎNSĂ toate aceste ramuri se trag și se hrănesc cu ajutorul acelorași rădăcini.
Ce pot să vă sfătuiesc este să vă iubiți familia și membrii familiei sincer, fără a le comenta viețile cu invidie, ură, regret și orice alt sentiment urât alegerile și viața. Dacă  o persoană e toxică pentru voi, îndepărtați-vă pur și simplu. 
Însă faceți asta cu deminitate, discreție și bun simț.
Love one another - acesta e mesajul meu din această seară ❤️
———
Ziua 25/30: #gratitude30 #Family sau, cu alte cuvinte,  Ziua 25 - Familie
———
#family #familyquote #love #loveoneanother #justlove #positivevibes #positive #optimism #chooseyourself #love
Mai mult.... @Adina.Arustei

  • Confidențialitate
  • Termeni & Condiții

Copyright ©2018 Adina Aruștei. Toate drepturile rezervate.

Fii şi tu Super-Mami! Urmăreşte-mă pe Facebook:

Super-Mami.Ro