Săptămâna trecută am fost întrebată de trei dintre voi cum anume am început diversificarea domnişoarei Fundiţă. Ce e drept, am scris un pic despre când începem diversificarea bebeluşului, despre diversificare sau autodiversificare, ba chiar am scris şi o reţetă de brioşe cu afine, însă nu am scris punctual cum am făcut noi. Şi dacă tot aţi întrebat, m-am gândit să va povestim într-un articol dedicat despre experienţa noastră atunci când vorbim despre începutul diversificării la bebeluşi.

În primul rând, eu mi-am propus să aleg autodiversificarea (BLW-ul), adică diversificarea naturală. Asta înseamnă, printre altele, că nu am stat să prepar şi să pasez fructe şi legume pentru piure-uri, ci i le-am oferit fetiţei mele ca atare. Acest lucru s-a întâmplat în jurul vârstei de 6 luni şi jumătate, după sărbătorile de iarnă. Am început uşor, uşor, cu legume şi fructe. Mai exact,

am început cu morcov, broccoli şi păstârnac preparate la aburi. Din punctul meu de vedere, steamer-ul este un aparat foarte util la casa omului cu bebeluş (am scris despre aparate de gătit utile articol separat, poate ar ajuta să îl citiţi). Nu am adăugat sare, condimente sau ulei. Nu am prăjit sau călit.

Mai apoi am adăugat şi pătrunjel (rădăcină), cartof dulce, ţelină, cartof, avocado, pe care i le-am oferit prin rotaţie. La început trei legume diferite ca gust şi aspect. În paralel, i-am oferit pară şi măr. Mărul acesta este destul de controversat ca fruct, prezentând risc mare de înec. Se recomandă ca el să fie oferit copilaşilor după opt luni, însă eu i l-am dat de pe la şapte ca atare şi nu am avut absolut nicio problemă. Uneori l-am pus la abur sau la cuptor, însă fetiţa mea s-a descurcat foarte bine cu el crud, aşa că nu mi-am făcut griji.
Nu am respectat regula celor trei zile, însă am fost atentă la ce ieşea pe partea opusă ca să ştiu cam ce digeră. Bananele arată foarte dubios, sunt nişte chestii cu firişoare, chiar m-am îngrijorat iniţial. La fel, până m-am prins că alea reprezintă nişte resturi de cireşe… pffaaa! Dar vă veţi obişnui după câteva examinări 🙂

Pe la şapte luni jumătate, sătulă şi eu de atât morcov şi păstârnac, am mai venit cu noutăţi. Orez simplu, paste cu sos de roşii, quinoa, banană, prune, struguri (tăiaţi pe jumătate, scoşi sâmburii). Uşor-uşor am început să îi ofer şi mâncare mai complexă (oricum pentru ea orice combinaţie era complexă, nu?), de genul mămăligă fiartă în lapte, griş cu lapte. Am avut mereu supă sau borş în casă, aşa că îi ofeream lichidul din cana cu cioc sau pahar cu pai şi legumele pe tăviţă. Uneori mai înmuiam pâine în supă, pentru ca ea să o poată apuca.
Tot acum am început să îi fac brioşe cu afine sau alte fructe şi brânză făcută de mine în casă.

Pe la opt luni jumătate, domnişoara Fundiţă ştia deja ce e cocosul, scorţişoara, nucşoara, condimentele mediteranene (am câteva sticluţe luate de pe iherb.com şi le folosesc când îi gătesc ei). Începând cu această vârstă începusem să mâncăm cot la cot (adică acelaşi fel de mâncare), singura menţiune fiind că ei nu îi punem sare şi piper. Totuşi, am introdus condimente noi când i-am gătit: usturoi, dafin, cimbru, pătrunjel, mărar. Iaurtul era şi el introdus (iau Artesana sau mai este unul bio în supermarketul de lângă noi).

La nouă luni exersa prinderea pensetă pe boabele de mazăre şi începuse să îi placă puiul. Peşte mâncase de vreo două ori (gătesc cam o dată la două săptămâni peşte). Tot la această vârstă i-am oferit orez cu lapte (sau tăiţei cu lapte) şi ou. Teoretic, oul (şi toate alimentele în cazul unui copil fără alergii, care este autodiversificat) se poate oferi oricând. Eu însă am avut o reţinere şi am aşteptat. La fel s-a întâmplat şi cu căpşunele, abia după nouă luni i-am dat una şi a fost foarte încântată. Abia aştept să văd cum reacţionează la mure, coacăze, afine. Mă bucur că începe sezonul fructelor şi legumelor!
Oul l-am oferit sub foarmă de omletă (cu mărar, pătrunjel, ceapă, quinoa fiartă în prealabil, bucăţi de ardei roşu – după inspiraţie şi frigider) sau fiert.

La zece luni  am pus-o la masă de trei ori pe zi (odată cu mine) şi uneori îi mai ofeream câte o gustare. Spre exemplu dacă ieşeam în parc, îi luam ceva de ronţăit sau o banană. Dacă sunteţi curioase de cum arăta meniul unui bebeluş de zece luni şi cum a reacţionat la mâncare gătită zilnic, puteţi citi articolul de aici.
Atunci când nu i-a plăcut ceva nu am insistat, ci am luat o pauză şi am revenit peste o săptămână-două. Acum i-am oferit aproape zilnic căpşune, cireşe.

La unsprezece luni, mănâncă după ce se trezeşte, după somnul de prânz şi înainte de culcare. Are, aşadar, trei mese pe zi, însă nu mă sfiesc să îi ofer şi gustări sau dacă e gata mâncarea, o pun la măsuţa ei. Îi place borşul de toate felurile (cu carne, cu perişoare), iar mazărea e hit. Uneori îi fac şi legume mexicane la abur şi pot să beau o cafea liniştită, pentru că alege ea mazărea şi e tare concentrată pe asta.

Pastele tricolore şi fundiţele, quinoa, hrişcă, orez, griş, pesmet, fulgi de drojdie inactivă, ouă aduse de la ţară – le avem mereu în casă. Avocado, bananele, merele (pun la aburi sau fierb rapid câteva felii, pun un praf de scorţioară şi e cea mai fericită sau acum îi dau mărul întreg, ca să îşi antreneze dinţişorii), morcov, păstârnac, ceapă verde (ea şi castraveţii ajută şi la calmarea durerilor date de erupţiile dentare).
Acum am început să fac tot felul de combinaţii. Spre exemplu, pastele cu sos de roşii s-au transformat în paste cu sos de roşii şi carne de curcan şi un pic de brânză sau caşcaval, iar orezul preparat simplu la abur se transformă uneori în budincă de orez la cuptor, prin adăugarea unui ou şi a vaniliei. Pe scurt, am început să alătur ingrediente pentru a-i oferi cât mai multe texturi şi gusturi.

În final, dacă aţi ajuns aici, vă recomand să citiţi şi 19 sfaturi pentru ca bebeluşul să mănânce mai bine. Noi le aplicăm şi în acest moment sunt mai mult decât mulţumită de cât şi cum mănâncă.

Voi cum staţi cu mesele? Aţi ales diversificare sau autodiversificare pentru bebeluşii voştri?