Am născut natural la spitalul de stat Elias. Am ales astfel deoarece doctorul care mi-a urmărit sarcina, Dr. Tutunaru Daniel, aparţine de acest spital. Recunosc că am avut unele îndoieli referitoare la condiţiile din spital, însă au fost nefondate. Într-adevăr, spitalul nu este un hotel de patru stele, iar saloanele nu sunt la fel de aranjate ca în cazul unui spital privat, însă este curat şi are condiţii decente. Maternitatea este la etajul doi şi este separata de restul spitalului printr-un hol păzit de una dintre asistente. În prima parte a zilei, accesul vizitatorilor este restricţionat, însă spre seară poate intra cam oricine.

Maternitatea dispune de saloane de două şi patru persoane, însă există şi rezerve de o persoană, care pot fi închiriate contra cost la faţa locului.

Saloanele diferă ca şi condiţii, unele au paturi moi, altele au saltele foarte rigide şi tari. Există două grupuri sanitare pe hol. Unul dispune de duş, însă nu ştiu dacă este funcţional.

Pe hol sunt trei frigidere unde poţi aduce alimente din afară. Recomandarea mea ar fi să vă aduceţi măcar câteva gustări din afară. Mâncarea din spital este satisfăcătoare, însă nu este suficientă, mai ales după o naştere naturală. De asemenea, este necesar să vă aduceţi apă, deoarece primiţi doar o cană cu ceai dimineaţa. Totodată, este bine să aveţi tacâmuri şi pahar de plastic. 

Elias nu dispune de sistemul de rooming in, prin urmare nou născuţii sunt ţinuţi separat şi nu sunt aduşi în salon după naştere, însă secţia de neonatologie este pe acelaşi coridor cu saloanele.

Din păcate, alăptarea se face la program din trei in trei ore pe timpul zilei, iar noaptea nou născuţii primesc formula. Sau cel puţin, aşa a fost atunci când am născut eu.

Referitor la naştere, aceasta a fost una naturală, după un travaliu scurt, dar intens. Pe parcursul acestuia am fost susţinută de către moaşă. Aceasta a fost alături de mine cu sfaturi, ba chair m-a ţinut de mână când a fost nevoie. Deoarece tatăl sau oricare alt membru al familiei nu au voie în sala de travaliu sau la nastere, prezenţa moaşei a fost de mare ajutor.

Am optat pentru epidurală, însă nu a fost posibilă, deoarece am vertebrele colanei foarte tasate, iar acul nu a putut pătrunde.

Din fericire am ajuns rapid la dilataţie maximă, iar în câteva minute am şi născut. A fost necesară epiziotomia.

În sala de naşteri, pe lângă personalul care se ocupa de mine şi de copil, au fost prezente foarte multe persoane care doar asistau şi mă urmăreau ca la teatru. Partea bună, în schimb, a fost că domnul Dr. Tutunaru împreună cu rezidentul său şi moaşa au fost de nota zece. De mare ajutor au fost cursurile de Lamaze, a căror indicaţii le-am urmat atât pe parcursul travaliului, cât şi în momentul expulziei.

Nu o să vă descriu sentimentul pe care l-am avut când l-am văzut pe micuţ, pentru că este imposibil.

A fost preluat repede de personal şi curăţat, aspirat şi îngrijit, după care,  preţ de jumătate de minut, pus pe pieptul meu – cele mai frumoase secunde din viaţa mea.

Am plecat pe picioarele mele (cu ajutor, bineînţeles) până la terapie intensivă, unde m-au ţinut sub observaţie toată noaptea. Mi s-au făcut analize, iar asistentele au fost săritoare.

Deoarece am avut pulsul foarte mare după naştere, am primit tratament, am fost trimisă la cardiologie, iar în fiecare dimineaţă eram vizitată de medicul rezident, asistente, cardiolog, anestezist etc.

Au fost câteva asistente mai neprietenoase, plictisite sau chiar răutăcioase, însă am încercat să nu le solicit ajutorul şi să le ignor. La două ore dupa naştere am fost să îl vizitez pe bebe.

Vizitele de alăptare erau preferatele mele!

Personal, am rămas cu o impresie pozitivă despre asistentele de la secţia de neonatologie. M-au ajutat să îl alăptez pe bebe, să îl poziţionez corect, iar de fiecare dată când am avut întrebări mi-au răspuns.

Pentru că am născut natural, fără anestezie, am avut lapte din prima clipă, iar piticul meu s-a conformat rapid.

Cât despre bagajul de maternitate, este bine să îl aveţi din timp pregătit şi să conţină tot ce aveţi nevoie. Mie mi-au fost necesare: halatul pufos, două cămăşi de alăptare din bumbac, sutien de alăptare, papuci de plastic, şosete grosuţe, elastic de păr, pieptăn, deodorant, pastă de dinţi, periuţă, săpun, gel dezinfectant, prosop mic, mască pentru somn (lumina era aprinsă non stop şi fără aceasta nu aş fi reuşit să dorm), vată, comprese sterile, hârtie sau şerveţele uscate, şerveţele umede, tampoane, forfecuţă de unghii. Pentru bebe am adus: scutece, betadină, bepanthene, baneocin şi şervetele umede. Nu sunt necesare hăinuţe pe parcursul şederii în spital, doar pentru ieşire – iar acestea variază în funcţie de anotimp. Eu am optat pentru body mânecă scurtă, pantalonaşi, body mai grosuţ cu mânecă lungă, mănuşi, şosete, căciulă, fular şi un costumaş gros de iarnă. Atât hainele lui, cât şi hainele mele din spital au fost spălate cu detergent special pentru bebeluşi şi călcate ulterior.

În concluzie, am rămas cu o impresie pozitivă atât despre spitalul Elias, cât şi despre personal. Spitalul Elias este un loc curat şi sigur, unde poţi naşte fără grijă.

***

Pe Super-Mami.ro poţi citi şi alte experienţe ale naşterii din Bucureşti (maternitatea Polizu, Medicover, Medlife, Regina Maria, maternitatea Bucur, Filantropia, CF2, spitalul Universitar, Elias, Sanador), Constanţa (maternitatea Isis), Braşov (maternitatea Eva), Iaşi (maternitatea Cuza Vodă din Iaşi) şi despre naşterea în Olanda.

*Poveştile din seria Naşteri de pe www.Super-Mami.Ro reprezintă experienţe reale, povestite integral de mămici. Site-ul nu a intervenit prin adăugare de informaţii sau situaţii. Pentru publicarea poveştilor şi a fotografiilor personale, mămicile şi-au dat acordul în scris.