În ultima perioadă am văzut foarte multe discuţii referitoare la întrebarea aceasta: Fumatul în timpul sarcinii – da sau ba?. Ca la orice subiect, părerile sunt împărţite, însă eu vreau să vă spun care este punctul meu de vedere vis-a-vis de acest subiect. Probabil voi deschide cutia Pandorei, dar cred că este un lucru important şi aş dori să povestesc un pic despre experienţa mea.
În primul rând, trebuie să vă spun că acum aproape un an am fost o epavă. Din cauza unor evenimente care s-au lăsat cu spital şi mult spate întors fix când aveam cea mai mare nevoie, am căzut într-o prăpastie destul de adâncă. Nu ştiu cum am ieşit de acolo – şi nu asta e important, ci voiam să vă prezint un pic anul 2015 al meu. De la o ţigară săptămâna asta, la două-trei la ieşitul în club şi fumat dimineaţă cafea+ţigară, ajunsesem la jumătate de pachet pe zi. La un pachet. Şi chiar la două… Îmi simţeam plămânii grei, mocirloşi, respiram ciudat, şi totuşi ţigările erau singura alinare, erau mereu acolo, aproape. La serviciu fumam mai puţin, pentru că aveam treabă, dar seara, când ajungeam acasă, ieşeam pe balcon şi le sudam. Singura masă pe care o aveam era la prânz, la muncă, dar nici aia, pentru că nu mergeam mereu la cantină. Ajunsesem să am ţigări prin toate dulapurile, prin toate camerele, ca nu cumva să rămân fără. Aşadar, de la ţigara fumată de plăcere sau de moft, ajunsesem la dependenţă groaznică. V-am scris toate acestea ca să nu credeţi că sunt vreo sfântă care nu a fumat niciodată în viaţă şi vine şi vă arată cu degetul, dându-vă lecţii de morală sau de “aşa nu, ruşine!”. Nu, chiar deloc! Dimpotrivă, am fost cât se poate de sinceră în zugrăvirea vieţii mele de atunci.
Buuun… şi totuşi, uşor-uşor, am început să mă ridic. A trecut timpul, m-am apucat de una, de alta şi uite-aşa mi-am revenit. Prin vară am decis că ar fi timpul să mă liniştesc şi să încerc să avem o viaţă normală, care includea – ghici – şi un copil.
Asta însemna că urmează să facem o mulţime de sacrificii. Încă nu le ştim noi pe toate, dar primele lucruri nocive pe care am decis să le înlătur din viaţa mea au fost ţigările. Ce e drept, le rărisem şi ajunsesem iar la jumătate de pachet pe zi, dar tot erau acolo. Am decis să nu mai fumez atunci când am decis că bebeluşul meu va fi mereu pe primul loc. El şi sănătatea lui.
Sunt diferite studii care arată cât rău face fumatul în sarcină. Sunt destule filmuleţe pe Youtube care arată copii născuţi cu malformaţii cauzate de fumatul în sarcină. Sunt imagini care te înfioară efectiv! Dar pe cealaltă parte, sunt mămici care susţin sus şi tare că bebeluşul lor e perfect normal şi – zâmbesc ele şugubăţ – au fumat, că doar dacă eşti gravidă nu înseamnă că trebuie să renunţi la micile plăceri ale vieţii!
Fumatul în timpul sarcinii – povestea mea
Eu m-am întrebat aşa: dacă, Doamne fereşte, copilul meu se naşte cu o malformaţie cauzată de fumatul în sarcină, eu cum aş primi vestea? Cum aş suporta să ştiu că din cauza mea el nu e sănătos 100%, nu e întreg? Cum m-as uita la el, dacă aş şti că e rezultatul acţiunilor mele? Cum aş putea să îi aduc un minus, pe viaţă poate, doar pentru moftul de a fuma o ţigară-două-nouă pe zi în sarcină? Aş mai fi eu Super Mami? Aş mai avea acelaşi curaj?
Şi poate că bebeluşul meu va fi perfect normal. Teoretic. Practic, dacă la nivel cognitiv ar fi afectat? Probabil când va fi mare va face legături sau poate chiar eu voi observa şi mă voi întreba în sinea-mi. Şi revin la întrebările de mai sus…
Am citit că o mămică spunea că fumatul în sarcină nu afectează fătul, pentru că fumul se duce în plămâni. Dar hai să gândim logic: nicotina intră în sânge, iar sângele ajunge până în degetul mic al piciorului stâng. Şi-n mâna dreaptă. Şi peste tot, evident, cu o viteză ameţitoare chiar. Şi-atunci, el nu trece prin placentă şi la bebeluş? Nicotina ajunge peste tot, atinge orice celulă! Imaginaţi-vă cum bebeluşul vostru nenăscut fumează – vă place tabloul?
Drept urmare, în vară am decis să mă las de fumat. Nu de luni, de vineri, de joi, ci de azi. Credeţi că mi-a fost uşor, mai ales cu tati fumător lângă mine? Credeţi că nu am întins dimineaţa mâna după o ţigară? Credeţi că nu am desfăcut un Cola rece ca gheaţa pe plajă şi nu mi-am poziţionat degetele ca ţinând o ţigară între ele? Ohoo, şi încă de câte ori nu s-a întâmplat asta! Însă reveneam mereu la întrebări: Vrei un bebe sănătos sau o ţigară? Ce e mai important pentru tine?
Şi am reuşit! Din acea zi de vară nu am mai fumat. Deloc. Zero. Niente. După cum ştiţi, nicotina iese din sânge la cinci zile după ce ne-am lăsat de fumat. La mine au trecut două-trei-patru (nici nu mai ştiu) luni până în momentul în care am rămas însărcinată şi sunt foarte mândră de asta. Nu o să vă mint spunându-vă că acum am uitat de tot de ţigări – tati încă fumează (mai puţin, ce e drept), dar pachetul de Kent click (preferatele mele) e încă pe masă. Însă e o ţigară mai importantă pentru mine decât sănătatea lui bebe şi faptul că atunci când se va naşte, eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru ca el să fie sănătos?
Oare merită să ne alimentăm viciul? E mai important el decât sănătatea viitorului nostru copil?
PS: Aceasta este povestea mea. Voi decideţi dacă vă puteţi lăsa de fumat, dacă merită şi aşa mai departe. Eu cred că ţine doar de voinţă, pentru că nu ţigara vine şi se pune între degetele noastre, ci noi o luăm. Poate v-ar ajuta să citiţi cartea În sfârşit nefămător, scrisă de către Allen Carr. Oricare ar fi însă decizia voastră referitoare la fumatul în sarcină, consultaţi-vă cu medicul vostru, nu îi ascundeţi faptul că fumaţi!
Pingback: Ce alimente poţi mânca şi ce alimente nu poţi mânca în sarcină - Super-Mami.Ro
[…] În general, am mâncat cam tot ce am mâncat şi înainte – consider poftele în sarcină un mit, deci nu am făcut vreun exces. Da, am mâncat şi la MC/Kfc de două sau de trei ori în toată sarcina, am mâncat şi de la Calif o dată (kebab, dar nu cred că aş fi crăpat dacă luam shaorma) şi am băut Cola (mai mult în primul trimestru, acum nu cred că am mai băut de vreo două luni) şi cafea (însă de fiecare dată mai mult de jumătate de cană de lapte peste care am pus cafea, deci foarte diluată). Cafeaua este permisă în sarcină, însă într-o cantitate mică şi în niciun caz însoţită de ţigară (dacă încă mai fumezi, citeşte experienţa mea în ceea ce priveşte fumatul în sarcină). […]
Te felicit pentru vointa ! Si eu am un baietel de 4 ani si nu am fumat in sarcina si nici dupa ce am nascut , de fapt nu am mai fumat de 6 ani…deci se poate . Am fumat si eu cu pauze cand mai mult cand mai putin , nu am ajuns insa niciodata la un pachet pe zi.
A ajutat mult si faptul ca sotul meu este nefumator si mereu imi reprosa si imi zicea sa ma las chiar daca nu aveam copii. Conteaza destul de mult anturajul pentru ca atunci cand nimeni nu fumeaza in jurul tau si toti sunt sportivi si duc o viata sanatoasa chiar te simti aiurea sa fii singurul care isi aprinde o tigara. Asadar cauta sa stai cat mai mult cu nefumatori:D
Uau, 6 ani? Bravo! pe mine ma mai apuca dorul asa… mai ales cand doarme fetita si beau o cafea si sunt asa linistita… dar cat alaptez sub nicio forma nu voi face asta. dupa aia mai vedem, dar nu e ceva de care sa tin. asa cum m-am lasat din ziua x, asa pot sa stau si deoparte. la noi sotul fumeaza si am inceput sa-l bat la cap sa se lase 🙂 sa vedem ce reusesc!
Felicitari! Esti o mama responsabila si constienta! Nu am fumat niciodata si sper ca nu o voi face 🙂
Pingback: Peste 100 de mamici ne marturisesc ce ar fi in stare sa faca pentru copiii lor ⋆ Zana Scutecel
[…] Am citit că o mămică spunea că fumatul în sarcină nu afectează fătul, pentru că fumul se duce în plămâni. Dar hai să gândim logic: nicotina intră în sânge, iar sângele ajunge până în degetul mic al piciorului stâng. Şi-n mâna dreaptă. Şi peste tot, evident, cu o viteză ameţitoare chiar. Şi-atunci, el nu trece prin placentă şi la bebeluş? Nicotina ajunge peste tot, atinge orice celulă! Imaginaţi-vă cum bebeluşul vostru nenăscut fumează – vă place tabloul? – restul pvestii pe super-mami.ro […]
Felicitari pentru rationament si pentru vointa ! Nu as fi spus ca tu ai fumat vreodata … , citeam si nu credeam ca e vorba de tine. A fost o vara a bunelor decizii !
Da… din pacate am avut o perioada foarte proasta. Am parut tare mereu, insa numai eu stiu cum am dus-o.
A trecut, s-a dus! Nu vreau sa imi mai amintesc de ea.
Omg,nu am știut și nu as fi zis că ai fumat vreodată…. Eu is șocată…
Eh, daca erai aici ar fi fost altfel situatia… Am avut o perioada foarte urata, neagra, ciudata, groaznica.
Felicitari,eu m am lasat definitiv la 2 zile dupa ce am aflat k sunt insarcinata,stiu k trebuia mai dvrm dar in momentul in care am aflat k am un sufletel care creste si depinde de mine am decis k nimic nu e mai inportant decat ea,am o fetita de o saptamana,sanatoasa si sunt mandra de ea in fiecare clipa,se poate daca exista vointa
Bravo, Roxana! Deci se poate! <3
Multa sanatate si bucurii alaturi de cea mica! Te astept in acest caz la discutii pe la articole! 🙂 Sper sa te ajute povestile si experientele noastre! :*
Eu m-am lăsat după ce l-am cunoscut pe soțul meu,sunt aproape 9 ani ,nu mi-a impus el,doar ca ma simțeam aiurea ca el nu fuma, pur și simplu am avut o voința de fier,și…eram și îndrăgostită
Bravo, Alina, ma bucur pentru voi!
Wow, nu as fi zis ca ai fost fumatoare, mai ales asa de inraita pe cum povestesti. Si eu sunt socata. Te admir pentru vointa, ma bucur ca ai reusit sa te lasi! Eu nu sunt de acord cu fumatul in sarcina si nu o sa inteleg niciodata mamele care fac asta in continuare. Si acum am in minte imaginea unei mamici din parc care isi alapta bebelusul intr-o parte si in cealalta mana avea tigara. M-a marcat.
Eu am fost fumatoare acum vreo 10 ani si a durat cateiva ani dar cu intreruperi iar la mine un pachet se termina si intr-o luna. Nu le duc dorul absolut deloc dar in concediu recunosc ca as incerca o narghilea macar :D. Nu stiu de ce, doar asa de relaxare ..
OO, Fede, si tu? N-as fi gandit :D. Parem asa angelice, da’ cand colo… :)))
Da, din pacate, la mine a fost o depresie sustinuta cu asta. Din fericire, a trecut.
Felicitări! La fel am făcut și eu .am renunțat la fumat,dar după ce am aflat că sunt gravida.nu a fost ușor deloc,dar la fel că tine,sunt mândră și am un copil sănătos
Asta e tot ce conteaza, Florina! Sanatate si bucurii sa avem!
Oau, n-am stiut ca si tu ai fumat! Felicitari pt ca te-ai lasat. Povestile noastre sunt asemanatoare. 🙂
Eu m-am apucat de fumat la 13 ani….mda 🙁 la inceput fumam mai putin, apoi din ce in ce mai mult. Am fumat pana la 26 ani, in ultima perioada fumam un pachet – un pachet jumate pe zi. M-am lasat pe la inceputul anului 2012, nici nu mai stiu exact ziua..iar in martie al aceluiasi an am ramas insarcinata…sunt deja 7 ani si numar in continuare. Desi obisnuiam sa spun despre mine ca sunt fumatoare prin definitie, si nu reuseam deloc sa ma las de fumat, cand a fost vorba de copil, lucrurile au devenit simple pt mine. Una este sa-mi fac mie rau, eu cu mana mea, si alta este sa fac rau unui suflet nevinovat. Te pup. P.S. m-am apucat sa citesc niste articole vechi ale tale care, nu stiu din ce motiv, mi-au scapat.
Oh. Imi pare rau sa aud, dar 7 ani? Bravo 🙂 La cat mai multi! Si eu am zis mereu despre mine ca voi fuma pana la adanci batraneti.. aveam o profa fumatoare usacta efectiv sima si vedeam ca ea :). Insa uite ca am reusit sa ma las si nu le duc dorul.
A fost un articol pe care l-am scris greu, am simtit ca ma expun… dar sper ca efortul sa merite.
Hugs! Merci de comentariu!