Naşterea la maternitatea Polizu Bucureşti

…Se spune că mama se naşte odată cu primul ei născut, şi chiar aşa este! 4 noiembrie 2014, ziua în care am devenit MAMĂ!

Sunt Georgiana Stroe, am 30 de ani, sunt de profesie asistent de farmacie şi de mai bine de doi ani sunt mămica lui Robert!

Cu emoţii aşteptam momentul de aproape o săptămână şi parcă nu mai sosea! În 28 octombrie, noaptea, au apărut primele contracţii şi nu mai puteam de bucurie la gândul că în 29 voi naşte şi va fi cel mai frumos cadou pentru fratele meu, dar nu a fost asa cum planuisem eu: internarea nu a însemnat şi nasterea. A mai trecut o săptămână până la întâlnirea cu bebe!

Am născut la spitalul Polizu din Bucureşti, acolo mi-a fost supravegheată şi sarcina. Am mers acolo doar o singură, fiindcă ştim deja practica medicilor ginecologi de a ne trimite la privat pentru fiecare eco sau analize, dar nici că mai conta asta după o amniocenteză (pentru risc crescut de sindrom Down), 15 ecografii din care 6 morofologii fetale (pentru restricţia de creştere despre care la final de sarcină s-a ajuns la concluzia că este ceva constituţional, nu o problemă aşa cum paruse a fi toata sarcina). Parcă nici nu ne putem bucura de sarcină din cauza atâtor analize – cert este că tot ce îmi doream era să strâng odată minunea din burtică în braţe!


Citeşte mai departe… “Naşterea la maternitatea Polizu Bucureşti”

De ce plâng bebeluşii?

De ce plâng bebeluşii? De ce îi apucă aşa, dintr-odată şi plâng atât de rău? Oare ce îi supără? Îi doare ceva? Vor să fie schimbaţi? Le e cald? Le e un pic frig? Sau poate că le bate soarele fix în ochi şi asta le displace? Nu îi strânge cumva pantalonaşul? Or fi mâncat destul? Le e sete?… Şi întrebările se tot succed în capul unei proaspete mămici puse faţă în faţă cu bebeluşul ei. Bebeluş care – şoc şi groază – plânge!

După ce am născut, unul dintre medici a venit în cameră şi ne-a făcut un mic “instructaj”. Printre altele, spunea că dacă bebeluşul e schimbat, mâncat şi schimbat şi totuşi plânge, să îl lăsăm să facă plămâni. Nu am fost din start de acord cu acest lucru. Pur şi simplu, în tot amalgamul acela de femeie care tocmai a născut, nu mi-a plăcut cum sună ce auzeam. Mai mult decât intuiţie, cred cu tărie că bebeluşii nu plâng degeaba. Din punctul meu de vedere, e normal ca bebeluşii să plângă, însă o fac dintr-un anume motiv. Şi o să vă povestesc mai multe despre asta.


sursa foto
Citeşte mai departe… “De ce plâng bebeluşii?”

Naşterea la Medicover Bucureşti

David a decis să vină pe lume într-o zi de aprilie (pe 30 aprilie 2015, mai exact), la maternitatea Medicover din Bucureşti. De fiecare dată când trecem pe lângă sediul Medicover, spunem râzând că este hotelul nostru de cinci stele. Asta a fost prima impresie, cu ea am şi plecat.

Cum este naşterea la spitalul Medicover din Bucureşti? Cum a decurs? Vă povestesc imediat! Eu am ales să nasc natural şi m-am pregătit pentru asta încă de când eram însărcinată în patru luni. Am mers cu regularitate la un centru unde am făcut gimnastică perineală, pilates, yoga. Pe 29.04.2015, pe la 3 după amiază, am început să am contracţii. Le-am cronometrat şi am sunat-o pe Vania Limban, moaşa care mi-a fost alături în perioada sarcinii. Cu foarte mare lejeritate, îmi spune: „-Probabil că vei naşte la noapte sau mâine dimineaţă!”. Mie mi se părea incredibil! Adică… nu mai puteam de nerăbdare să îmi cunosc puiul, dar chiar aşa, în câteva ore???


sursa foto
Citeşte mai departe… “Naşterea la Medicover Bucureşti”

Naşterea în apă la maternitatea Eva din Braşov

Am născut în noiembrie 2015 în apă, la maternitatea Eva din Braşov. M-am hotărât la acest tip de naştere de când am aflat că sunt însărcinată. Auzisem eu poveşti şi mi se părea ceva altfel, ier eu sunt un magnet pentru altfel. Mi-am ales un doctor aici în Bucureşti, care să îmi urmărească sarcina, dar am contactat maternitatea Eva din Braşov pentru detalii. Apoi am stat liniştită bucurându-mă de tot ce trăiam. Între timp am tot citit, văzut filmuleţe cu naşteri în apă, am făcut şi puţină terapie/hipnoză ziceam eu, pentru a fi cât mai relaxată atunci. Spre a doua jumătate a sarcinii am cunoscut şi medicul de la Braşov, dr. Aurel Ionel, care mi s-a părut mereu foarte haios şi relaxat. Am vizitat maternitatea Eva, mi-a povestit că el lasă femeia să nască în ritmul ei, fără grabă, că are o echipă care îl ajută, că voi putea alege la final dacă expulzia va fi tot în apă sau pe uscat. I-am pus toate întrebările care îmi traversau mintea de femeie gravidă şi mi-a răspuns cu haz şi răbdare. Îmi plăcea din ce în ce mai mult de medic, pentru că mă făcea mereu să plec încrezătoare în corpul meu şi în faptul că naşterea este un proces natural.

Când a venit momentul, într-o zi de 3 noiembrie, l-am sunat şi i-am spus cam ce simţeam (contracţii neregulate), iar el mi-a spus să pornesc spre Braşov. Bagajul era pregătit deja şi el conţinea doar ceva hăinuţe mai groase pentru ieşirea din maternitate. Restul, orice ar fi fost necesar, urma să primesc la maternitatea Eva.

Am plecat cu soţul care urma să mă asiste la naştere spre Braşov. Aveam contracţii suportabile, aşa că râdeam, glumeam şi chiar am oprit şi la un supermarket ca să luăm ceva de mâncare, pentru ca eu să am putere pentru ce va urma. Ajunşi acolo, am semnat ce era de semnat, m-a văzut medicul de gardă: colul era jos şi deschis, aşa că s-a decis să rămân la spital. Soţul a plecat să mănânce la MC. Am mers în rezervă – totul foarte curat, modern, – iar acolo mă aştepta o minge mare de fitness, care să mă ţină ocupată în timpul travaliului.

sursa foto

Citeşte mai departe… “Naşterea în apă la maternitatea Eva din Braşov”

Naşterea la maternitatea Regina Maria din Bucureşti

Eu sunt pacienta doamnei doctor Zaharia Oana din 2010-2011. Mi-a plăcut de ea de la început şi chiar mi-am dorit să nasc cu ea. M-am mutat la Regina Maria pentru că mi-a permis firma la care lucrez. Am aflat că sunt însarcinată în luna aprilie 2015. Când am ajuns la doctor şi mi-a spus că voi naşte în jurul datei de 31 decembrie, am fost foarte deschisă şi am întrebat-o dacă va fi în Bucureşti sau nu… să nu ajung în situaţia să nasc cu altcineva. Ea a fost la fel de deschisă şi a zis că da, este, şi că mă va asista.

Noi am mers pe naştere naturală. În nici un moment nu am fost forţată să tind către cezariană. Abonamentul pe care îl am mi-a permis să fac toate analizele aproape gratuit. Doamnele asistente super drăguţe; eu am venele ascunse şi subţiri. Au fost momente cu multiple înţepături de vreo 2 ori, dar asta e, se mai întâmplă. Planificasem să nasc la Cantacuzino deoarece la Regina Maria pachetul de naştere în rezerva de 2 era în jur de 6000 de ron pentru cezariană şi vreo 4000-5000 naturală. Pe 7 decembrie primesc telefon de la un reprezentant că au reduceri prin CASMB şi nasterea naturală e 1500 ron şi cezariana în rezerva single 4000. Aşa m-am bucurat… pe 8 semnam contractele – de naturală şi cezariană. Da, 2 semnezi, plăteşti la final în funcţie de ce a fost. Mă îndreptam cu paşi repezi spre naştere… am fost la 2 interviuri pentru anestezie, epidurala şi încă unul pentru boli sau ceva de genul. Dna Dr Rahimian foarte profesionistă… şi draguţă. Deja trecusem de 25 decembrie şi… aşteptam încă. Am ajuns la săptămâna 40 şi am decis împreună cu doctorul să facem cezariană. Bebe avea 3700 şi eu nu mă dilatasem, nu mi se scurtase colul. Nu doream declanşarea naşterii… şi aşa am ajuns pe data de 30 decembrie 2015 la 7 dimineaţa la spital. Doar cu geanta la mine, deoarece mi se spusese ca nu am nevoie de nimic.

Am trecut prin monitorizare şi mi s-a pus branulă şi perfuzie înainte de operaţie. Am fost dusă în rezervă cu 2 paturi deoarece rezerva mea nu era gata. Pentru mine nu a fost nici o problemă. Mai nasol cu branula, pentru că având venele subţiri, mi s-a spart vena şi mi-a pus-o undeva la mână înspre încheietură, dar profesionist, pentru că a ţinut foarte bine 3 zile cât am stat în spital.

Am fost dusa in blocul operator şi am aşteptat. Cam singurică… a fost cam trist. Mai veneau asistentele să vadă cum sunt, eu aveam emoţii mari… ce sa mai. Am intrat în sală pe picioarele mele.

Citeşte mai departe… “Naşterea la maternitatea Regina Maria din Bucureşti”

Naşterea la maternitatea Cuza Vodă – Iaşi

Am născut la spitalul Cuza Vodă Iaşi. O experinţă extrem de frumoasă, în ciuda a tot ce se aude de maternităţile de stat. O echipă super profi de medici şi asistente. Poate am avut şi un regim “mai special” pentru că eram la a 7a operație. … şi prima care se finaliza cu bebe la termen… copil viabil… sănătos… care trăia…

Cam 80% din sarcina am stat în spital. Cu câteva excepţii, Paştele şi câteva zile în care mi-a fost bine cât de cât. Sarcina dusă ffff greu, cu probleme mari. Am ajuns să fiu bună prietenă cu toate asistentele, toţi medicii ştiuau cazul meu. Cât am fost însărcinată, am stat prin saloanele gravidelor cu risc (erau 3 saloane, fiecare cu câte 5 paturi). Nu existau reserve, aşa că am întâlnit tot felul de femei. Şi de etnie rromă, dacă vă întrebaţi. Unele erau foarte curate şi îngrijite, altele… nu prea, şi mai rău e că venea toată şatra la ele. Noroc cu asistentele că le mai mutau, mă mai mutau…

De mâncat nu am putut mânca nimic până la 21 de săptămâni de sarcină. Am trăit strict cu perfuzii. Vărsam şi apa… De la atâtea operaţii am hernie inghinală – 1 din 300 de femei o fac, după spusele chirurgului. Se pare că eu am fost una dintre „norocoase”. Când începea să doară, combinat cu contracţii, nu îmi mai simţeam picioarele, efectiv enchilozam. Nu puteam să mă mişc. Revenind la salon, trebuie să vă spun că fiecare avea baie cu cabină de duş. Era curat, iar infirmierele mă puneau în scaunul cu rotile şi îmi făceau duş în fiecare seară. Sincer vă spun, niciuna nu a vrut nici măcar 10 lei! Am încercat şi cu atenţii, însă toate voiau doar să mă vadă cu bebeluşul. Mâncarea de la maternitatea Cuza Vodă din Iaşi nu e tocmai de catering, însă e comestibilă. Dacă nu ajungea nimeni la timp cu mâncare de acasă, nu mureai de foame.

16 noiembrie, ora 7.20. Mă trezesc cu dureri crunte. Era luni dimineaţă, fusesem acasă câteva zile. Vineri mă internasem în urgenţă pentru că nu o mai simţeam mişcând. La 8 ar fi trebuit să vină medicul la vizită, dar cum nu mai rezistam de durere, a venit în 5 minute. Nu erau contracţii, ci durere de la hernie. Aveam 21 cu 17 tensiune, aşa că m-am pus imediat pe perfuzii. La ora 12 eram ok, gata să intru în sală.

Când am ajuns pe ATI, asistenta şefă s-a luminat la faţă şi m-a îmbrăţişat. Mi-a spus că se bucură că în sfârşit vin pentru cee ace trebuie, adică pentru a deveni mămică. Aceeaşi asistentă, care la ultima sarcină extrauterină (era deja a 5a sarcină pierdută) m-a ţinut trei ore în braţe şi am plâns şi a plâns de mila mea.

După primirea supercălduroasă, m-am aşezat în patul meu. Doamna anestezist a zâmbit – ştia deja cu ce “problemă” vin. Mi-a explicat că de data asta chiar trebuie să fiu trează. Era prea riscantă a 11a anestezie totală în patru ani. Am acceptat fără discuţii, pentru că ea era cea mai importantă. Ea, multpreadorita.

Citeşte mai departe… “Naşterea la maternitatea Cuza Vodă – Iaşi”

Lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată

După cum ştiţi, domnişoara Fundiţă toooooocmai a împlinit un an. Anul trecut, pe vremea asta, abia o scosesem din burtică. Ce melancolică am fost zilele trecute! De aceeea, într-o zi, cât o alăptam, uitându-mă la ea, mi-au venit în gând câteva lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată. Hă-hă-hă, ce idei năstruşnice mai aveam! Sau stai… nu erau chiar năstruşnice? Poate le-aţi avut şi voi?

1. Marea mea frică a fost legată de evoluţia sarcinii. Mi-a fost frică în fiecare zi că nu o s-o mai simt acolo, că pot avea avort spontan, că pot naşte prematur, că mi se poate face rău, rău, că pot cădea din picioare şi că mă pot lovi. Că o să vină cineva şi o să îmi dea un pumn în burtă şi că o s-o pierd, fară a putea face ceva. Mă sugruma gândul ăsta, abia aşteptam să ajung acasă, în mediul în care mă simţeam oarecum în siguranţă.

Citeşte mai departe… “Lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...