Naşterea în apă la maternitatea Eva din Braşov

Am născut în noiembrie 2015 în apă, la maternitatea Eva din Braşov. M-am hotărât la acest tip de naştere de când am aflat că sunt însărcinată. Auzisem eu poveşti şi mi se părea ceva altfel, ier eu sunt un magnet pentru altfel. Mi-am ales un doctor aici în Bucureşti, care să îmi urmărească sarcina, dar am contactat maternitatea Eva din Braşov pentru detalii. Apoi am stat liniştită bucurându-mă de tot ce trăiam. Între timp am tot citit, văzut filmuleţe cunaşteri în apă, am făcut şi puţină terapie/hipnoză ziceam eu, pentru a fi cât mai relaxată atunci. Spre a doua jumătate a sarcinii am cunoscut şi medicul de la Braşov, dr. Aurel Ionel, care mi s-a părut mereu foarte haios şi relaxat. Am vizitat maternitatea Eva, mi-a povestit că el lasă femeia să nască în ritmul ei, fără grabp, că are o echipă care îl ajută, că voi putea alege la final dacă expulzia va fi tot în apă sau pe uscat. I-am pus toate întrebările care îmi traversau mintea de femeie gravidă şi mi-a răspuns cu haz şi răbdare. Îmi plăcea din ce în ce mai mult de medic, pentru că mă făcea mereu să plec încrezătoare în corpul meu şi în faptul că naşterea este un proces natural.

Când a venit momentul, într-o zi de 3 noiembrie, l-am sunat şi i-am spus cam ce simţeam (contracţii neregulate), iar el mi-a spus să pornesc spre Braşov. Bagajul era pregătit deja şi el conţinea doar ceva hăinuţe mai groase pentru ieşirea din maternitate. Restul, orice ar fi fost necesar, urma să primesc la maternitatea Eva.

Am plecat cu soţul care urma să mă asiste la naştere spre Braşov. Aveam contracţii suportabile, aşa că râdeam, glumeam şi chiar am oprit şi la un supermarket ca să luam ceva de mâncare, pentru ca eu să am putere pentru ce va urma. Ajunşi acolo, am semnat ce era de semnat, m-a văzut medicul de gardă: colul era jos şi deschis, aşa că s-a decis să rămân la spital. Soţul a plecat să mănânce la MC. Am mers în rezervă – totul foarte curat, modern, – iar acolo mă aştepta o minge mare de fitness, care să mă ţină ocupată în timpul travaliului.

sursa foto

Citeşte mai departe… “Naşterea în apă la maternitatea Eva din Braşov”

Naşterea la maternitatea Regina Maria din Bucureşti

Eu sunt pacienta doamnei doctor Zaharia Oana din 2010-2011. Mi-a plăcut de ea de la început şi chiar mi-am dorit să nasc cu ea. M-am mutat la Regina Maria pentru că mi-a permis firma la care lucrez. Am aflat că sunt însarcinată în luna aprilie 2015. Când am ajuns la doctor şi mi-a spus că voi naşte în jurul datei de 31 decembrie, am fost foarte deschisă şi am întrebat-o dacă va fi în Bucureşti sau nu… să nu ajung în situaţia să nasc cu altcineva. Ea a fost la fel de deschisă şi a zis că da, este, şi că mă va asista.

Noi am mers pe naştere naturală. În nici un moment nu am fost forţată să tind către cezariană. Abonamentul pe care îl am mi-a permis să fac toate analizele aproape gratuit. Doamnele asistente super drăguţe; eu am venele ascunse şi subţiri. Au fost momente cu multiple înţepături de vreo 2 ori, dar asta e, se mai întâmplă. Planificasem să nasc la Cantacuzino deoarece la Regina Maria pachetul de naştere în rezerva de 2 era în jur de 6000 de ron pentru cezariană şi vreo 4000-5000 naturală. Pe 7 decembrie primesc telefon de la un reprezentant că au reduceri prin CASMB şi nasterea naturală e 1500 ron şi cezariana în rezerva single 4000. Aşa m-am bucurat… pe 8 semnam contractele – de naturală şi cezariană. Da, 2 semnezi, plăteşti la final în funcţie de ce a fost. Mă îndreptam cu paşi repezi spre naştere… am fost la 2 interviuri pentru anestezie, epidurala şi încă unul pentru boli sau ceva de genul. Dna Dr Rahimian foarte profesionistă… şi draguţă. Deja trecusem de 25 decembrie şi… aşteptam încă. Am ajuns la săptămâna 40 şi am decis împreună cu doctorul să facem cezariană. Bebe avea 3700 şi eu nu mă dilatasem, nu mi se scurtase colul. Nu doream declanşarea naşterii… şi aşa am ajuns pe data de 30 decembrie 2015 la 7 dimineaţa la spital. Doar cu geanta la mine, deoarece mi se spusese ca nu am nevoie de nimic.

Am trecut prin monitorizare şi mi s-a pus branulă şi perfuzie înainte de operaţie. Am fost dusă în rezervă cu 2 paturi deoarece rezerva mea nu era gata. Pentru mine nu a fost nici o problemă. Mai nasol cu branula, pentru că având venele subţiri, mi s-a spart vena şi mi-a pus-o undeva la mână înspre încheietură, dar profesionist, pentru că a ţinut foarte bine 3 zile cât am stat în spital.

Am fost dusa in blocul operator şi am aşteptat. Cam singurică… a fost cam trist. Mai veneau asistentele să vadă cum sunt, eu aveam emoţii mari… ce sa mai. Am intrat în sală pe picioarele mele.

Citeşte mai departe… “Naşterea la maternitatea Regina Maria din Bucureşti”

Naşterea la maternitatea Cuza Vodă – Iaşi

Am născut la spitalul Cuza Vodă Iaşi. O experinţă extrem de frumoasă, în ciuda a tot ce se aude de maternităţile de stat. O echipă super profi de medici şi asistente. Poate am avut şi un regim “mai special” pentru că eram la a 7a operație. … şi prima care se finaliza cu bebe la termen… copil viabil… sănătos… care trăia…

Cam 80% din sarcina am stat în spital. Cu câteva excepţii, Paştele şi câteva zile în care mi-a fost bine cât de cât. Sarcina dusă ffff greu, cu probleme mari. Am ajuns să fiu bună prietenă cu toate asistentele, toţi medicii ştiuau cazul meu. Cât am fost însărcinată, am stat prin saloanele gravidelor cu risc (erau 3 saloane, fiecare cu câte 5 paturi). Nu existau reserve, aşa că am întâlnit tot felul de femei. Şi de etnie rromă, dacă vă întrebaţi. Unele erau foarte curate şi îngrijite, altele… nu prea, şi mai rău e că venea toată şatra la ele. Noroc cu asistentele că le mai mutau, mă mai mutau…

De mâncat nu am putut mânca nimic până la 21 de săptămâni de sarcină. Am trăit strict cu perfuzii. Vărsam şi apa… De la atâtea operaţii am hernie inghinală – 1 din 300 de femei o fac, după spusele chirurgului. Se pare că eu am fost una dintre „norocoase”. Când începea să doară, combinat cu contracţii, nu îmi mai simţeam picioarele, efectiv enchilozam. Nu puteam să mă mişc. Revenind la salon, trebuie să vă spun că fiecare avea baie cu cabină de duş. Era curat, iar infirmierele mă puneau în scaunul cu rotile şi îmi făceau duş în fiecare seară. Sincer vă spun, niciuna nu a vrut nici măcar 10 lei! Am încercat şi cu atenţii, însă toate voiau doar să mă vadă cu bebeluşul. Mâncarea de la maternitatea Cuza Vodă din Iaşi nu e tocmai de catering, însă e comestibilă. Dacă nu ajungea nimeni la timp cu mâncare de acasă, nu mureai de foame.

16 noiembrie, ora 7.20. Mă trezesc cu dureri crunte. Era luni dimineaţă, fusesem acasă câteva zile. Vineri mă internasem în urgenţă pentru că nu o mai simţeam mişcând. La 8 ar fi trebuit să vină medicul la vizită, dar cum nu mai rezistam de durere, a venit în 5 minute. Nu erau contracţii, ci durere de la hernie. Aveam 21 cu 17 tensiune, aşa că m-am pus imediat pe perfuzii. La ora 12 eram ok, gata să intru în sală.

Când am ajuns pe ATI, asistenta şefă s-a luminat la faţă şi m-a îmbrăţişat. Mi-a spus că se bucură că în sfârşit vin pentru cee ace trebuie, adică pentru a deveni mămică. Aceeaşi asistentă, care la ultima sarcină extrauterină (era deja a 5a sarcină pierdută) m-a ţinut trei ore în braţe şi am plâns şi a plâns de mila mea.

După primirea supercălduroasă, m-am aşezat în patul meu. Doamna anestezist a zâmbit – ştia deja cu ce “problemă” vin. Mi-a explicat că de data asta chiar trebuie să fiu trează. Era prea riscantă a 11a anestezie totală în patru ani. Am acceptat fără discuţii, pentru că ea era cea mai importantă. Ea, multpreadorita.

Citeşte mai departe… “Naşterea la maternitatea Cuza Vodă – Iaşi”

Lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată

După cum ştiţi, domnişoara Fundiţă toooooocmai a împlinit un an. Anul trecut, pe vremea asta, abia o scosesem din burtică. Ce melancolică am fost zilele trecute! De aceeea, într-o zi, cât o alăptam, uitându-mă la ea, mi-au venit în gând câteva lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată. Hă-hă-hă, ce idei năstruşnice mai aveam! Sau stai… nu erau chiar năstruşnice? Poate le-aţi avut şi voi?

1. Marea mea frică a fost legată de evoluţia sarcinii. Mi-a fost frică în fiecare zi că nu o s-o mai simt acolo, că pot avea avort spontan, că pot naşte prematur, că mi se poate face rău, rău, că pot cădea din picioare şi că mă pot lovi. Că o să vină cineva şi o să îmi dea un pumn în burtă şi că o s-o pierd, fară a putea face ceva. Mă sugruma gândul ăsta, abia aşteptam să ajung acasă, în mediul în care mă simţeam oarecum în siguranţă.

Citeşte mai departe… “Lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată”

Naşterea la Spitalul Universitar din Bucureşti

Bucureşti, final de octombrie 2016, 36 de săptămâni, ne întoarcem în țară după ani buni în Germania pentru ca bebe să fie lângă bunici, să se nască în țara ei, să învețe limba ei, valori şi tradiţii .

Într-un timp atât de scurt voiam un doctor şi un spital/clinica pro alăptare, pro naștere naturală și un loc unde ştiu că pot avea bebelușul cu mine în rezervă. Pentru că viitoarea naşă de cununie lucrează la Universitar, am decis să rămân acolo, auzind în același timp că s-ar încadra în căutările mele. Asa că am spus: “-Pentru ce să dau 2000 de euro unei clinici ce mi oferă poate acelaşi lucru ca spitalul ăsta?” Spuneam eu ca e vorba doar de confort… Naşa mea mi-a făcut legătura cu unul dintre cei mai buni ginecologi de acolo, dr. Badiu, aşa că am decis să mergem împreună. Am avut câteva controale la dânsul, stiind că DPN-ul meu ar fi 22.12.2016.

În data de 22, termenul, merg din nou la un consult. Mi se spune că domniţa mea nu are nicio voinţă de a ieşi, aşa că “Revino în 3 zile pentru un alt consult. Dar mergi la camera de gardă, căci eu până pe 9 ianuarie am concediu”. Şi uite acesta a fost un prim pas în întregul gust amar ce mi-a rămas legat de acest spital/doctor.  Am revenit în ziua de Crăciun, am stat de la 12 dimineaţa până a doua zi la 12 internată, mi s-au făcut ecografe peste ecografe şi monitorizări peste monitorizări, tot spunându-mi-se că e mai bine să scoatem copilul. Plecasem cu lecția de acasă că nu voi ceda , ştiind că se încurajează în masă cezariana.

Citeşte mai departe… “Naşterea la Spitalul Universitar din Bucureşti”

Zece idei de cadouri pe care le poţi face unei proaspete mămici

În cazul în care nu ai vizitat-o pe proaspăta mămică la spital (fie ea prietenă, colegă de muncă, de facultate etc) şi te hotărăşti să mergi la ea acasă, îţi propun zece idei de cadouri utile pe care le poţi face unei proaspete mămici. Eu una aş fi super încântată de ele (pe unele le-am şi primit), de aceea mi-a venit ideea de a le strânge într-un articol.

Din start vă spun că eu exclud din listă abonamentele la spa, cosmeticele şi weekend-urile la munte. O proaspătă mămică abia are timp de mers la toaletă, e preocupată de bebe – cu siguranţă nu se va despărţi de el în perioada cât e mic, mic, pentru a merge la spa. Aşa că haideţi să vedem cele zece idei de cadouri pe care le poţi face unei proaspete mămici!

  1. Dacă tot a venit vremea caldă, asta înseamnă că în piaţă există fructe proaspete din belşug. Ai putea ca weekendul viitor să mergi în piaţă şi să alegi câteva nectarine, piersici, afine, mure, zmeură, banane etc (ce ştii tu că i-ar plăcea). Pune-le într-un coşuleţ şi du-i-le! Prietena ta va fi super încântată (nici nu ai idee cât de mult ne dorim fructe proaspete şi cât de greu ne e să mergem în piaţă cu bebe!). Dacă e iarnă, umple coşuleţul cu fructe din hypermarket. Şi adaugă şi un avocado – doi, dacă găseşti!
  2. Dacă nu îţi surâde ideea de fructe proaspete, cumpără câteva prăjituri. Care e preferata ei? Savarina sau eclerul? Sau cel mai bine, ia câteva sortimente de mini-prăjituri sau câteva bomboane de calitate. Ştim cu toate ce efect au dulciurile asupra femeilor, nu e aşa?
  3. Mâncare gătită. Ştii cât de mult înseamnă o ciorbă caldă, când tu ai mâncat doar uscături în ultimele zile? (eu nu am avut pe nimeni care să mă ajute, nici măcar să îmi gătească). Dacă nu eşti tu as în a găti, comandă ceva. Cadoul acesta va fi foarte apreciat, crede-mă!
    Biberoane, lapte praf (că tot veni vorba despre papa) eu nu aş lua– poate că mama va alăpta! Nu e încurajator deloc să primeşti biberoane dacă te chinui să alăptezi.

sursa: monogrambabygifts.com

Citeşte mai departe… “Zece idei de cadouri pe care le poţi face unei proaspete mămici”

Aşa, şi de ce porţi bikinii ăia?

…mă îmbrăcam în camera cealaltă atunci când am auzit întrebarea: “-Aşa, şi de ce porţi bikinii ăia?” Fără să vreau, m-am uitat la bikinii mei. Perfecţi, negri, cu dantelă (slăbiciunea mea), comandaţi din America. Cum adică, de ce îi port? Instinctiv, m-am uitat să văd dacă sunt murdari sau rupţi, Doamne iartă-mă. Dar nu era cazul… sau cel puţin, nu vedeam eu. Aşa că am terminat de îmbrăcat şi am mers înapoi în camera de consultaţii.

Întrebarea mi s-a părut deplasată, nu ştiam de ce anume mi-a fost adresată şi după ce m-am aşezat, medicul ginecolog meu mi-a repetat aceeaşi întrebare: “-De ce porţi bikinii ăia?”

Evident că nu puteam să îi spun ce v-am spus vouă (că-s negri şi perfecţi, de aia îi port), aşa că i-am spus că nu înţeleg de ce mă întreabă asta. Şi medicul meu mi-a explicat că purtarea bikinilor (a chiloţilor de tip tanga) nu este recomandată, mai ales în sarcină. Eu abia aveam vreo lună de bebeluşeală şi nu îmi închipuiam viaţa cu chiloţi de apă adâncă, cum le spun eu celor clasici. Însă aveam să aflu că de fapt, purtarea chiloţilor tip bikini/tanga prevăzuţi cu şnur sau bucată îngustă de material între fese favorizează răspândirea bacteriilor din zona anusului spre zona vaginală. Say… what? E logic, însă nu m-am gândit niciodată la asta! Mai mult decât atât, medicul mi-a spus că bacteria e-coli (escherichia coli) este una dintre cele mai întâlnite şi bucuroase în acel mediu, iar tratamentul ei constă în administrarea de antibiotice. Treabă serioasă, nu glumă!

Citeşte mai departe… “Aşa, şi de ce porţi bikinii ăia?”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...