Pentru că a trecut mai mult de o lună de când domnişoara Fundiţă merge la creşă, aş vrea ca astăzi să vorbim un pic despre creşă. Începem cu vizionarea unei creşe sau a unei grădiniţe – ce lucruri trebuie să afli, apoi vorbim despre acomodarea din prima lună la creşă prin prisma experienţei noastre. Încep prin a vă spune că am fost extrem de surprinsă să văd cât de bine se adaptează la creşă, la noul statut de membru al unui colectiv, mai ales că ea a stat mai mereu cu mine (ştiţi voi, fără bonă – deja am tratat subiectul bonă sau creşă?, neamuri etc). Daaar, hai să le luăm pe rând!

În primul rând, vreau să vă spun un pic despre creşele/grădiniţele pe care le-am pus pe listă. Am avut o listă lungă iniţial, însă am restrâns-o din diverse motive.
Însă iată care sunt creşele private din sectorul doi şi trei (sau în sfârşit, creşe care ar fi fost accesibile nouă) pe care le-am studiat online un pic: Angel’s Academy, Prâslea cel Voinic, Super Start, Pick me up Academy, Funny land, Noel, Mariposa (lângă Hala Traian), Lumea Copiilor, Kids Club Dristor, Lil’Put, Emanuel Kids Academy, Cartea cu povesti, Creşa şi grădiniţa Magică, Kids First, Livada cu copii, Monterra, First steps, Grădiniţa Iepuraşul cel Isteţ, Veveriţa jucăuşă  şi Once upon a time.

Am luat lista creşelor din sectorul doi din Bucureşti în mână şi preţ de vreo câteva nopţi am citit tot ce am găsit online referitor la fiecare creşă (grădiniţă). Pe unele le-am exclus din cauza distanţei; pe altele, pentru că nu aveau deloc curte; pe altele pentru că am citit review-uri negative. Una dintre grădiniţe „a zburat” de pe listă după ce am interacţionat telefonic cu personalul şi acest lucru mi-a lăsat o impresie foarte proastă. Era o grădiniţă destul de scumpă, pe care chiar aş fi vrut să o văd prin tipul de educaţie abordat, însă am decis să am încredere în prima impresie deloc plăcută, aşa că am lăsat-o baltă.
Vreau să menţionez că printre cele vizionate s-a aflat şi Funny Land, creşa Nicoletei Botan. Probabil aţi auzit povestea ei. Ei, mie mi-a plăcut extrem de mult de Nico, a fost singura care a pus mâna pe copil, care a observat că avea un cerceluş lipsă, că are ochii verzi. S-a jucat cu ea pe covor, am râs şi am povestit de parcă ne-am fi cunoscut de ani de zile. Incredibilă persoană! Din păcate, creşa ei nu era ceea ce căutam, minusurile au fost mai multe decât plusurile, însă am rămas cu sufletul strâns că nu urma să alegem creşa condusă de ea. Cred că ne-am fi înţeles grozav!

Un prim criteriu după care am ales creşele pe care voiam să le vedem a fost…

Distanţă şi existenţa locurilor de parcare: care este distanţa de acasă până la creşă sau la grădiniţă? Cât facem dacă mergem pe jos (purtând copilul)? Cât timp petrecem în maşină până la creşă? Este un drum aglomerat de obicei? Găsim locuri de parcare aproape sau mai mergem 10 minute pe jos?
Există o formă de transport comună (pentru copiii mai mari)?

Ce trebuie să întrebi atunci când vizitezi grădiniţa sau creşa la care vrei să duci copilul
Să fim sincere: iei un copil cu care ai stat 24 din 24 şi îl duci într-un loc nou şi îl laşi cu nişte oameni pe care nu îi cunoşti. Până şi tu te temi un pic punându-te în locul celui mic, nu? Aşa că vei avea probabil multe întrebări. Foarte multe. La unele vei afla răspunsuri pe parcurs, însă la altele e bine să ştii din start ce şi cum. Nu te sfii, pune orice întrebare. Dacă mai e nevoie, mergi şi în altă zi la o nouă vizionare! Fii convinsă că este un loc sigur în care îţi poţi lăsa copilul!

Acomodare: cum se face acomodarea? Laşi copilul şi pleci sau dimpotrivă, poţi merge cu el câte zile este necesar pentru ca acomodarea să fie cât mai blândă?

Meniu: Cum arată un meniu? Mâncarea este pregătită în grădiniţă sau este tip catering? În cazul în care copilul are o alergie, cum se procedează?

Loc de joacă: există o curte în care copiii pot fi scoşi la aer? Cât de des sunt scoşi afară?

Somn: Cum dorm copilaşii? Au fiecare pătuţul lor? Dorm câte unul în pat?

Alăptare şi scutec: în cazul în care copilul este încă alăptat, ce părere au despre asta? Dar despre copilaşii care poartă încă scutec? Sunt acceptaţi în grupe?
Cum se procedează cu schimbatul scutecelor? Copilul este spălat sau se folosesc şerveţele umede? Ducem haine de schimb? Zilnic?

Asistenţă medicală: există personal medical prezent pe tot parcursul programului? Copiii sunt triaţi/verificaţi în fiecare dimineaţă la sosire? Ce se întâmplă dacă bebeluşul are febră când soseşte sau dacă face pe parcursul zilei?

Camere video (Supraveghere în timp real): există? Ai acces la toate camerele pentru a vedea ce face copilul în timpul mesei, în camera de joacă, în camera de activităţi etc?

Vacanţe: cum funcţionează creşa sau grădiniţa? Există aceleaşi vacanţe ca la stat? Cum se plătesc zilele în care copilul lipseşte din diferite motive?

Activităţi desfăşurate: ce activităţi se desfăşoară în săli? Există TV? Se pune accentul pe vreo metodă de educaţie anume? Ce opţionale sunt disponibile? (în cazul unui copil mai mare, pentru că bănuiesc că nu vreţi să aruncaţi banii pentru opţionale de balet, chineză şi cântat la xilofon dacă aveţi copil de 1 an jumătate).

Personal şi studii: observaţi cum interacţionează cu copiii şi cum intervin atunci când cei mici se ceartă sau au neînţelegeri cu ceilaţi colegi.
Ce studii au cei care au grijă de copiii din grupă? Câte persoane sunt alocate unei grupe?

Număr de copii în grupă: care e numărul maxim de copii înscrişi în grupă?

Tipul programului şi orar: câte tipuri de program sunt? Scurt, lung, poate ceva între? Dacă ai vrea să aduci copilul mai devreme, există vreo opţiune în acest sens? Când se face plata?

Comunicare cu părinţii cum se face? Cum afli ce a făcut copilul în ziua respectivă?
Se organizează activităţi şi cu părinţii?

Spaţiul în care grupele de copii la creşă sau la grădiniţă îşi desfăşoară activitatea – observă-l cu atenţie la vizitele pe care le faci. Ia copilul cu tine şi urmăreşte-i reacţia. Se simte în largul lui? E atras de ceea ce vede în jur?
Cum arată spaţiul? Sunt camere luminoase, aerisite? Mobilierul e safe (pătuţurile nu sunt înalte, există gard de protecţie la scări dacă e vorba de vilă etc)?

Ce tip de jucării au? Cu luminiţe, colorate, din plastic? Sau poate din lemn? Sau poate se pune accent pe activităţi senzoriale?

Tot în timpul vizitei observă şi igiena. Încă de la accesul în creşă sau în grădiniţă, fii cu ochii în patru. Ai primit botoşi de schimb sau mergi cu pantofii de stradă peste tot (copiii au papucei de interior)? Cum arată băile? Este curat pe jos? Se spală şi se dezinfectează? Dar bucătăria (mai ales dacă se găteşte în unitate?)

V-am spus, lista e luuungă, iar pe loc veţi avea cu siguranţă nevoie şi de alte lămuriri. Personal, mi-am dorit o creşă situată cât de cât aproape de casă (ca să pot merge în special pe jos, mai ales dacă e zăpadă sau foarte aglomerat. De asemenea, nu am vrut să ocolesc jumătate de oraş pentru a ajunge la creşă), personal blând, empatic, mâncare sănătoasă (de barni şi alte prostii are timp când mai creşte – eu nu m-am chinuit degeaba să îi gătesc cât mai sănătos, pentru ca la creşă să se ducă totul pe apa sâmbetei!). Acomodare blândă. Asistenţă medicală în permanenţă. Maximum 12-14 copii în grupă, cu doi adulţi care se ocupă de ei, fără a-i lăsa la TV. De asemenea, am vrut neapărat să existe camere de supraveghere video, ca să pot vedea ce face fetiţa. Sunt zile în care muncesc la laptop, iar telefonul este lângă mine, ca să o pot vedea.

Nu cred că există creşa sau grădiniţa perfectă, însă e important să o găsiţi pe cea cu care rezonaţi şi în care observaţi că şi copilul se simte bine.

Cum a decurs acomodarea la creşă în cazul domnişoarei Fundiţă:

În ziua în care am fost la vizionare, pe hol era o mamă care plângea de îi sărea cămaşa de pe ea. Iisuse Hristoase, m-am gândit – îi torturează cineva copilul? Sau ce se întâmplă de plânge aşa? Un pic mai târziu, m-a încercat o oarecare teamă, nesiguranţă şi senzaţie de singură pe lume atunci când fetiţa mea (avea un an şi şapte luni) a plecat într-o sală cu o educatoare. Cum aşa, păi tu pleci şi mă laşi în urmă, nici nu te uiţi la mine? Un cocktail din sentimentele precizate mai sus, peste care am pus şi un strop de mândrie (uite-o, mă, pe Fundiţă-Cozonac, mânca-o-ar mama, îşi desface aripioarele!) şi o fărâmă de speranţă că nu o să fie aşa de greu precum mă gândeam şi că o să se acomodeze bine, fără multe lacrimi. Totuşi, ca să evit vreo rafală de lacrimi ca mămica de mai sus (pe care nu o condamn, Doamne fereşte, e o relaţie unică între fiecare mamă şi puiul ei şi fiecare o exprimă şi simte aşa cum consideră), am decis ca tatăl să fie cel care face acomodarea.

Aşadar, am sabilit că vom începe pe 6 ianuarie. Totuşi, din motive de mucişori, s-a făcut februarie. A avut la dispoziţie vreo două luni ca să o pregătesc pentru ziua cea mare. Cu oricine ne întâlneam, îi spuneam: „-Wooooooow, Ingrid va merge la creşă, Ingrid e fetiţă mare, o să se joace cu copiii, o să picteze, tralalalala. Te duci la creşă ca să te joci cu copiii, să pictezi tralaalallaa?” „-Da”, dădea ea din căpuţ. „-Wooooooow, i-auzi, bunica, Ingrid o să se ducă tralalalalala. La creşă la Ikki e şi Minnie, o să se joace fetiţa cu ea, yuhuuu!”.
Bineînţeles, cu diverse variaţiuni de tonuri şi activităţi, dar aţi prins voi ideea. Am pus în lumină şi am ridicat în slăvi creşa cu orice ocazie ivită. Mecca era mic copil pentru musulmani pe lângă cum îi zugrăveam eu creşa lui Ingrid.

A venit şi februarie… Am pregătit bocceluţa cu hăinuţe de schimb, scutece, papucei de interior şi am trezit fata dimneaţă amintindu-i că a venit ziua în care merge la creşă, unde va dansa, va cânta şi va face toate activităţile care îi plac ei tralalalalla. I-am amintit că doamnele educatoare o să se joace mult cu ea, că ele iubesc copiii etc etc. I-am făcut o poză, am pupat-o pe frunte şi dusă a fost! În dimineaţa aceea am stat doar cu ochii în telefon, pe camere, pentru a o vedea. A avut parte de o săptămână de adaptare cu tatăl ei, iar într-o joi am mers şi eu cu ea, ca să văd atmosfera. A fost foarte ok, ne-am jucat, m-am uitat în cărţi şi cu ceilalţi copii, am interacţionat un pic, am simţit-o în largul ei. Vineri a mai mers tati cu ea, iar de luni… a rămas singură.

După fix o lună a cerut singură să doarmă la creşă, pentru că îi arătasem pe camere cum dorm ceilalţi copii. Bineînţeles că a recunoscut camera, a văzut pătuţurile şi timp de două zile am povestit despre dormitul la creşă. Avem şi o carte în care un şoricel doarme în pătuţ şi i-am spus că şi Lili doarme la creşă. După somn va păpa fructe, se va juca şi mai mult, va desena iar tralalallaa, probabil ştiţi şi voi de acum placa. Am fost surprinsă să văd că a adormit în braţele altcuiva – ce e drept, cele două educatoare sunt atât de blânde, încât nici nu prea am stat cu inima strânsă. Am spus că mergem oricând după ea dacă nu adoarme, însă m-am uitat pe camere şi adormise în braţe la una dintre doamne… Wow, puiul meu, care în ultimul an şi jumătate nu a adormit decât cu mine, uite că era adormit de altcineva… Momentan nu doarme foarte mult la prânz, însă sunt sigură că odată cu timpul se va acomoda şi va adormi singură.

În această lună am fost chemaţi o dată pentru a o lua (avea febră 38.2), aşa că am ţinut-o acasă două zile. (Vreo săptămână am bolit eu de la ce a adus ea acasă, dar asta e altă poveste). Până să public articolul a mai stat acasă, însă nu are rost să intru în detalii. Oricum ar fi, primul an va fi cu muci, viroze şi altele.
În rest a fost zilnic prezentă, iar dimineaţa, chiar dacă adoarme târziu uneori, nu plânge pentru că o trezesc ca să o îmbrac.

A plâns în prima lună de când am lăsat-o la creşă? Da, a plâns, însă nu în hohote şi cu suspine sau fără oprire, astfel încât să mergem să o luăm. Educatoarele s-au descurcat perfect cu ea şi când am timp să mă uit la ea, văd cum se joacă, cum fac gimnastică, cum au tot felul de activităţi… şi mă minunez aşa, că uite cum a crescut şi cum a trecut timpul. Nici nu mai speram eu să am atâtea ore legate în care să lucrez, să dooorm (am, totuşi, de recuperat un an şi ceva de nopţi în care am alăptat şi m-am trezit de n ori!), să citesc, să beau în linişte o cafea…

Deci, în final: Când e cel mai bine să duci copilul la creşă/Când e cel mai bine să duci copilul la grădiniţă?

Nu ştiu să vă răspund la această întrebare şi nu cred că are cineva un răspuns universal valbil. Depinde foarte mult de copil, însă, aşa cum vă spuneam şi când am povestit despre înţărcarea bebeluşului, şi mama trebuie să fie pregătită pentru acest pas. Gândiţi-vă un pic la mămica menţionată mai sus: dacă băieţelul ei ar fi ieşit atunci pe hol şi ar fi văzut-o, ce ar fi crezut? Că e într-un loc în care mami plânge, de ce plânge? Ce sentimente l-ar fi încercat? Ce ar fi fost în căpuţul lui? De aceea vă spuneam că a mers tatăl Fundiţei la acomodare: nu am vrut să o debusolez dacă ar fi văzut că nu sunt eu ok.

În cazul fetiţei mele, cred că au fost momentul şi alegerea perfecte!

Voi aţi dus copilaşii la creşă sau la grădiniţă? Ce părere aveţi despre subiect? Ce criteriu a fost cel mai important atunci când aţi ales instituţia la care urma să vă duceţi puiul?

Cu zâmbet să vă fie ziua!