Mai vorbesc cu mămici care se plâng că bebeluşul lor nu mănâncă.

Par că strigă disperate după ajutor, cer sfaturi de la mămicile mai experimentate, pentru că au început diversificarea de trei zile, iar copilul, când îl pun la masă, nu vrea nici legume la aburi, nici brânză de casă, nici brioşe, nici clătite, nimic-nimic. Nu deschide gura sau dacă o face, împinge în secunda doi mâncarea cu limba, spre necazul mămicilor care încearcă iar şi iar, fac avioane cu mâncarea, încearcă să îl păcălească – orice, numai să îndese o lingură de ceva în gura copilului.

Și nu le condamn: așa suntem noi crescuţi şi învăţaţi, să mâncăm tot din farfurie! Dă-i cu pâine, nu lăsa nicio îmbucătură, că rişti să-ți laşi norocul în farfurie.

Totuși, eu m-am întrebat mereu, și când a început bebelușa mea să crească: de unde şi de ce atâta grabă cu mâncarea asta?

foto

Nici nu a împlinit bebeluşul şase luni bine, nici nu stă bine în funduleţ, că gata: a bătut gongul. Vine diversificarea ca un tăvălug peste el, fie că vrea, că nu vrea, fie că e pregătit sau nu. Aşa s-a înţelenit data asta fatidică: la şase luni, copilul începe să mănânce solide. Iar părinţii se aşteaptă ca el să mănânce trei mese pe zi. Şi două gustări între, că deh, aşa se poartă. Toate astea din prima zi eventual, că aşa face copilul vecinei de la doi.

Ahh, şi i-a spus şi soacra mămicii că bebeluşii mănâncă de la şase luni… deci nu e loc de dezamăgiri cu aşa presiune!

Mămici, dragi mămici: de unde şi de ce atâta grabă?

• În primul rând, daţi-o încolo de „la şase luni se începe diversificarea bebeluşului”. NU. Introducerea solidelor se face atunci când copilul e pregătit. Asta poate însemna la şapte luni. La şase luni şi trei săptămâni. Urmăriţi-vă copilul, urmăriţi indicatorii! Stă nesusţinut în funduleţ? Aaa, nu stă? Păi în acest caz, să be gâdim: voi aţi putea mânca sprijinite, stând într-o parte ca o găluşcă, gata să alunecaţi?
• copilul este interesat de mâncare, întinde mânuţa? Buuuun! Este curios, daţi-i să exploreze mâncarea! Duce la guriţă? Şi mai bine! În acest sens recomand să vă documentaţi despre autodiversificare/BLW. Am scris şi eu mult pe tema asta (spre exemplu aici: Diversificare sau autodiversificare? şi aici: Experienţa noastră). Eu am ales autodiversificarea, însă recunosc că uneori i-am dat şi cu linguriţa sau cu furculiţa. Nu sunt adepta extremelor, nu cred că i-am cauzat o traumă pentru că am făcut asta. Pur şi simplu m-am dat după copil, după nevoia ei. Când a vrut să îşi pună iaurtul în cap şi am fost acasă, asta a făcut. În schimb, când am fost la restaurant, i-am dat eu cu linguriţa. Ideea e ca voi să vă hotărâţi ce vi se potriveşte vouă şi să nu mergeţi în extreme.
• Pediatrul fetiţei mele (un doctor care s-a pensionat până a împlinit ea un an) ne-a recomandat suc de mere şi portocale de pe la patru luni ale ei. Şi ceai.
  Şi ştiţi ce am făcut eu? Am zis da, o să văd, mulțumesc de sfat, dar am făcut nu. Adică i-am oferit lapte matern exclusiv, până la şase luni. Aşa am simţit eu că e bine și așa am mai citit.
  După şase luni mi-a spus de piureuri. Iarăşi, am zis da, o să văd, mulțumesc de sfat, dar am făcut nu, pentru că pur și simplu am decis că doresc autodiversificarea. Mi-am asumat asta! Nu am pus niciodată la îndoială experiența și studiile medicilor, dar din fericire, acum există sute, mii de surse pe care le putem accesa și noi înșine.

foto

Câteva lucruri pe care le-am observat…

• Dacă putem să ne uşurăm viaţa, de ce să nu o facem? De ce să stăm cu stres că nu e bună combinaţia de fructe şi legume din piure, când copilul poate mânca fix ce mâncăm noi (fără sare şi miere sub un an!)?
  Însă repet, asta este alegerea mea! Chiar şi părerile medicilor se bat cap în cap, iar aici intervenim noi, familia, cei care cunosc efectiv copilul, şi alegem.
• Prima lună, primele două luni, poate chiar primele trei luni sunt pentru explorarea alimentelor. Hai să ne gândim: copilul a primit numai lapte la viaţa lui. Deodată îi schimbăm textura şi îi oferim tot felul de gusturi. Nu e logic ca mai întâi să îl lăsăm să le exploreze, să le cunoasă pe fiecare, iar mai apoi să decidă ce alege? Ca să nu mai spun că nu are dinţi, nu ştie să mestece…
  Bebeluşul nu mănâncă? Păi nu mănâncă, săracul, pentru că acum pentru el e o joacă mâncarea asta! Dă-i un pic de timp ca să se prindă despre ce e vorba, nu îi băga pe gât obligat-forţat, că nu e gâscă!
  Până la un an, laptele este baza. De unde şi de ce atâta grabă?
• Nu te mai frustra şi supăra atât dacă nu mănâncă. Respectă acest lucru şi încearcă din nou mai târziu sau a doua zi! Mai du copilul în parc, mai oboseşte-l, vezi când îi este foame şi încearcă iar! (Te rog, citeşte şi 19 sfaturi pe care le-am scris mai demult. Nu sunt poveşti!)
  Da, ştiu că îţi vine să orăcăi când vezi că nu vrea să guste cea mai delicioasă supă din cariera ta. Sau că aruncă pe jos cu chifteluţele de peşte pe care tocmai le-ai scos din cuptor. Saaau că piure-ul de cartofi dulci îşi găseşte loc în păr, nu în burtică. Pfoai, şi încă ce te oftici când vezi asta! Dar nu ai ce să îi faci. Dă copilul jos din scăunel, nu fă crize, nu-l certa, pentru că nu înţelege de ce răcneşti tu la el. Du-l la baie, spală-l şi încercaţi mai târziu. Sau mâine. Nu au intrat zilele în sac! Nu îţi cere nimeni socoteală!
  Mai mult, îţi garantez eu că nu o să ţină 100 de ani această perioadă în care pare că nu mănâncă deloc.

Sper din suflet că o să vă ascultaţi copiii şi că o să le daţi timpul necesar atunci când vine vorba despre hrana solidă. Spre binele tuturor.

Cu soare-n suflet să ne fie ziua!

Articolul a fost scris cu gândul la copiii sănătoși, fără alergii, fără intoleranțe, fără probleme de sănătate, creștere, luare în greutate. Indiferent de ceea ce ai citi pe internet, îți recomand să consulți un medic. Sau doi. Sau trei…