Mucii. Muci. Mucişori. Mucigaşi. Spuneţi-le cum vreţi, dar de acord cred că suntem toate atunci când spunem că îi urâm. Din tooot sufletul! Cel puţin eu! M-am săturat să văd muci la nasul fetiţei mele de 2 ani şi patru luni. Cum reintră în colectivitate, pac, mucii până la brâu. Nu tu febră, nu tu stare proastă, nu tu nimic altceva. Doar muci. Tocmai ce am fost la medic ORL specialist (după pediatru), dar ne-a spus că sunt total inofensivi şi că deşi trebuie ţinuţi sub control, nu sunt deloc motiv de ţinut copilul acasă.

Însă voi ştiţi discuţiile. –Cuuuum, aduci copilul cu muci la creşă? Ntz ntz… ce mamă rea eşti! Aşa că am ţinut copilul acasă, am scăpat de ei, însă după primele zile după ce a revenit la creşă, pac! fetiţa a venit iar cu muci. Şi cum nu o pot ţine acasă la nesfârşit, ei bine, ne descurcăm cu ei cum putem. Îi ducem pe picioare. Sau… la nas.

Bun. Până să aflăm cum scăpăm de muci: de ce există secreţii nazale? Care-i faza cu mucii?

În primul rând, trebuie să ştim că mucii ăştia nu sunt ceva de speriat. Aveţi răbdare un pic înainte de a merge la medic, pentru că s-ar putea să vă treziţi doar că aţi aşteptat la cozi imense doar pentru ca medicul să confirme că e totul în regulă… sunt muci şi atât. Şi în schimb, să mai plecaţi cu vreun crocobaur din sala de aşteptare.

Secreţiile nazale ajută la curăţarea bacteriilor, viruşilor, particulelor acumulate la nivelul cavităţii nazale. Ele nu trebuie „ucise” din faşă (la fel ca în cazul febrei, care este şi ea un mecanism de apărare al organismului). Îi observăm pe domnii mucişori, îi ţinem sub control, dar nu sărim imediat cu picături şi aspirat excesiv pentru că aşa ne gândim noi că ar fi cel mai bine. Cum scăpăm de muci – despre asta vom vorbi astăzi.

Mucii au culori diferite, iar asta poate fi un indicator al stării copilului. Spre exemplu:

• mucii transparenţi şi apoşi sunt normali. De aceştia sunt eu sătulă;
• mucii galbeni arată că organismul s-a apucat de luptă;
• mucii verzi sunt de urmărit mai cu atenţie, pentru că pot aduce totodată şi febră sau schimbări ale stării generale.

Acum că am povestit un pic despre ei, hai să vedem şi cum scăpăm de muci.

Deci? Ce-i de făcut când copilul are muci? Ce fac eu când copilul are muci? CUM scăpăm de muci? Fără medicamente şi siropuri, vă rog!

• o rog să sufle nasul. A învăţat de pe la un an, aşa că dacă are chef, suflă câte o nară, pe rând. De cele mai multe ori cooperează.
• hidratez corespunzător copilul. Îi place ceaiul? Dă-i cu ceai! De ăla galben, mami, zice fetiţa mea. Îi strecor în el şi un piiiic de ghimbir, un vârf de linguriţă de miere cu propolis, un strop de lămâie.
• îi pun picături de ser fiziologic. Găsiţi monodoze cu forma specială, care imită nara, şi care sunt foarte prietenoase cu bebeluşul şi copiii. Spre exemplu acestea.
• îi fac lavaj cu apă de mare hipertonă. Dacă sună prea dur cuvântul lavaj, atunci pufăiţi în fiecare nară. Eu am mereu acest spray în casă şi mi se pare cea mai bună variantă de pe piaţă în acest moment.
  Îi fac fetiţei lavaj, ţinând-o cu capul aplecat deasupra chiuvetei. Urmăriţi de câteva ori un clipuri pe Youtube şi încercaţi. Şi cel ma important, explicaţi-i copilului despre ce e vorba. Ce urmează să faceţi. Încercaţi o dată şi pe voi, ca să ştiţi cum să îi explicaţi şi eventual să vadă ce se va întâmpla.
• umiditatea este importantă, aşa că pun apă într-un recipient pe caloriferul cald. Dau drumul şi difuzorului.
• folosesc ulei esenţial în difuzor. Îmi place aromaterapia, aşa că am mereu uleiuri în casă. Dacă nu aveţi aparat, puteţi pune câteva picături de ulei esenţial (spre exemplu cedru, chiparos, tămâie, ghimbir, pin, mentă, eucalipt) pe o dischetă demachiantă pe noptieră. Eu mai puneam şi pe tăblia patului. Alegeţi uleiul în funcţie de vâsta copilului!

Citeşte şi: Difuzoare de aromaterapie: modele pe care le poţi folosi acasă

Cum scăpăm de muci: alte lucruri pe care le poţi face acasă

• aspir secreţiile. Aici este un pic mai delicată treaba, pentru că unii medici recomandă aspirare cât mai deasă. Medicul pediatru al fetiţei mele mi-a recomandat să fac asta doar seara, înainte de culcare, pentru că altfel intrăm într-un cerc vicios. Aspirăm – se produc mai multe mucozităţi – iar aspirăm şi stimulăm – şi tot aşa. Am o pompă din cauciuc, flexibilă, nimic deosebit sau scump. Dar îşi face treaba.
  Înmuiem, aspirăm.
• pun o ceapă tăiată în patru la capătul patului. Da, miroase urât, dar chiar funcţionează!
• folosesc cremă cu efect decongestionant. Vapor rub – varianta aceasta – este cea mai eficientă în cazul fetiţei mele, dar găsiţi şi alte variante aici. O aplic pe piept şi pe spate, înainte de culcare. De fapt, cea mai mare „durere” cu mucii apare noaptea, de aceea sunt zile în care ba o aspir şi o bag în baie, ba îi fac lavaj, ba îi pun picături de ser…
• o pun pe un plan uşor înclinat sau doarme pe pieptul meu (eu stau pe pernă).
• fac aburi în baie, iar apoi pun copilul în apă. Îi dăm şi jucării, ca să stea cât mai mult în apă.
• o spăl pe faţă cu apă caldă. Cu multă apă caldă.

După cum puteţi vedea, încerc cât mai mult să o feresc de siropuri şi siropele atunci când vorbim de mucii simpli, banali, de zi cu zi. Asta e colectivitatea, vine la pachet cu muci, iar eu nu pot să cumpăr şi să îi administrez cisterne de siropuri!

Şi dacă nimic nu dă rezultate? Când merg la medic cu copilul?

• în cazul în care secreţiile devin purulente.
  
• dacă vorbim de un bebeluş (fetiţa mea are doi ani şi patru luni, deci e ok pentru ea să îi fac baie în aburi, îşi suflă singură nasul etc). NU experimentăm cu bebeluşii!
• dacă pe lângă muci apar febră, tuse, stare generală proastă, apatie, lipsa poftei de mâncare;
• dacă există diaree sau vărsături;
• copilul nu poate dormi deloc noaptea, plânge şi este epuizat.

Medicul va hotărî dacă este cazul de exsudat, vă va prescrie tratament şi vă va sfătui în funcţie de pacient.

Voi cum vă luptaţi cu mucii?