Poftele în sarcină – mit sau realitate? – iată întrebarea pe care vă invit să o dezvoltăm în acest articol.

Nici nu afli bine că o prietenă e însărcinată, că o şi întrebi la ce a poftit şi la ce pofteşte. E la modă să fii însărcinată şi să ai poftă numai că… aceste pofte pot fi traduse mai bine prin alimente care ne fac să ne simţim bine, care ne cad bine la stomac, care nu ne umflă, nu ne irită, nu ne provoacă arsuri. Poate există cazuri în care femeile însărcinate nu pot dormi de gândul unei felii de pepene verde, însă tind să cred că totul porneşte de la creier şi că unele pofte sunt doar… mofturi.

Ca de obicei, începem cu exemplul „eu”, apoi generalizăm.
Eu iubesc fructele exotice. Poate şi datorită faptului că am locuit departe de ţară, într-un loc în care un kilogram de mango sau o papaya era de zece ori mai ieftin decât unul de mere. Am consumat kilograme întregi (uneori numai fructe zilnic), aşa că mă gândeam că atunci când o să rămân însărcinată, o să îmi fie mare, mare poftă de aceste fructe. Că deh, m-am învăţat cu ele, iar în România costă de te îndoaie – unde mai pui că se găsesc mai greu şi că gustul este foarte diferit!

Însă altfel stă situaţia în momentul de faţă. Nu eşti însărcinată dacă nu ai pofte – aşa se spune, nu? Ei bine, asta înseamnă că eu sunt o viitoare mămică „defectă”. Pur şi simplu nu am poftit la absolut nimic până acum. Da, nu zic că nu aş mânca un compot proaspăt făcut sau o felie de pepene galben, însă nu sunt atât de disperată încât să mă trezesc în miez de noapte şi să merg să îmi cumpăr. Şi nici să îl trimit pe tati – el cu ce mi-a greşit?

În trimestrul întâi de sarcină am consumat mai multă Mirinda decât de obicei – pur şi simplu aşa am simţit nevoia, însă nu vedeam doar Mirinda în faţa ochilor. Dacă am avut în casă, bine, dacă nu, când aveam drum pe la magazin îmi luam două-trei doze. Am consumat Mirinda pentru că îmi simţeam stomacul liniştit după (ştiţi că arsurile în sarcină trec cu ajutorul apei acidulate), nicidecum pentru că mi-era poftă.

Dar să lăsăm deoparte cazul meu de femeie însărcinată atipică şi părerile mele. Haideţi să presupunem că există pofte acute de dulce, de murat, de sărat şi aşa mai departe, care survin ca urmare a modificării nivelului anumitor hormoni din organism.

Ce facem cu poftele din sarcină?

Ei bine, ni le satisfacem. Dar – există un dar aici – cu măsură. Ne e poftă de ciocolată? Mâncăm un rând-două – nu trei ciocolate întregi. Ne e poftă de un MC puişor? Mâncăm unul, nu şapte. Ne e poftă de shaorma? Luăm una şi mâncăm un pic din ea (sosurile pot cădea greu la stomac). Nu de alta, dar cand o să fiţi întrebate Câte kilograme aţi luat în sarcină, e posibil să nu vă sune chiar bine „22 kg”, „27 kg ” sau chiar „35 kg” (acesta este „recordul” pe care l-am auzit). Nu daţi vina pe sarcină şi pe bebeluş – nimeni nu vă pune cinci meniuri în faţă şi vă obligă să le consumaţi. Totul depinde de voi! Mâncaţi moderat, cu accent pe legume şi fructe.

Trebuie să ştiţi că poftele care nu pot fi controlate pot indica diabet gestaţional, deci vorbiţi cu medicul vostru despre poftele din sarcină. Acelaşi lucru ar trebui să îl faceţi dacă aveţi poftă de produse necomestibile (am citit părerile unor femei care simţeau nevoia să mănânce pământ sau var). Sau poate fi vorba despre o carenţă, o lipsă – întrebaţi medicul!

Ca să concluzionez, vă dau un sfat: satisfaceţi-vă poftele dacă voi credeţi în existenţa lor, însă încercaţi să le şi păcăliţi un pic. Dacă vă e poftă de dulce, alegeţi fructe în detrimentul dulciurilor care conţin mult zahăr rafinat! Alegeţi căpşunele (că tot vine sezonul lor), afinele, bananele, strugurii, stafidele etc. Gustările sănătoase pot fi completate şi de migdale, seminţe, nuci etc.

Orice aţi mânca, nu uitaţi: cumpătarea este cheia!