După ce am adormit-o la prânz, m-am întins lângă ea. Până să fie domnişoara Fundiţă pe care o cunoaşteţi voi, a fost bucurie. Şi tot uitându-mă la ea, am decis că toate mai pot aştepta. Fac mai târziu curat, beau o cafea mai pe seară, îmi fac pedichiura mâine. Prefer şi aleg să o privesc; … Citește mai departe
Bucureşti, final de octombrie 2016, 36 de săptămâni, ne întoarcem în țară după ani buni în Germania pentru ca bebe să fie lângă bunici, să se nască în țara ei, să învețe limba ei, valori şi tradiţii . Într-un timp atât de scurt voiam un doctor şi un spital/clinica pro alăptare, pro naștere naturală și … Citește mai departe
Nu ştiu cum se face, că deja a zburat aproape un an de când o avem pe domnişoara Fundiţă lângă noi. În tot acest timp am realizat şi învăţat o mulţime de lucruri, şi dacă voi sunteţi la început, poate că vă va ajuta (mica, totuşi) mea experienţă. De aceea vreau să vă vorbesc azi … Citește mai departe
În ultima perioadă am văzut multe discuţii pe tema alăptării. Că de ce nu se alăptează mai mult, că de ce se alăptează doar o lună, că de ce două, că de ce nu nouă, că de ce se completează cu lapte praf, că de ce de ce de ce. Taberele sunt împărţite; fiecare are … Citește mai departe
Înainte de a o avea pe Ingrid, eram oarecum paralelă cu parentingul și cu ce înseamnă a avea un copil. Păi îl pui în pătuț, dai drumul caruselului, iar el va sta cu ochii în tavan, urmărind albinuțele vreo două ore. Tu te duci la coafor, îți faci manichiura, bei o cafea cu multă spumă. … Citește mai departe
Nu ştiu voi, însă eu, înainte să o am pe Ikki, aveam o imagine clară despre un bebeluş. Şaten spre blonduţ (că doar trebuie să semene cu mine!), cu ochii deschişi la culoare, pufos, călduţ şi neapărat cu suzetă în gură. Deci dacă m-ar fi întrebat cineva „Cu suzetă sau fără?”, răspunsul meu ar fi … Citește mai departe
Este ora 23 şi domnişoara Fundiţă se joacă de zor pe covor. Se întinde să apuce o jucărie (stau cu sufletul la gură, crezând că o să pice în nas), se roteşte să ia o alta, aflată la spatele ei (probabil că şi-a amintit că a lăsat-o sau chiar aruncat-o acolo). Se uită la mine, … Citește mai departe
Azi vreau să vă povestesc despre cinci lucruri care m-au ajutat după ce am născut. Și când spun „ajutat”, vorbesc serios, pentru că le-am folosit foarte mult și m-am pupat și felicitat pentru că le-am cumpărat. Primul lucru pe care l-am folosit din prima zi și pe care îl voi mai folosi cât de mult … Citește mai departe
În ultima perioadă am întâlnit multe mămici care au renunțat la alăptat. Din diverse motive, medicale sau nu – treaba lor. Și tot dintre aceste mămici, unele decid să înceapă pe la 3-4 luni introducerea alimentelor solide în alimentația copiilor. Că e diversificare sau autodiversificare, nu asta vreau să dezbatem azi, ci pur și simplu … Citește mai departe
Încă de dinainte de a naște am început să căutăm pătuțul perfect. Așa că am văzut nenumărate: din lemn masiv, din pal, din plasa; pătuț care leagănă bebelușul, pătuț care cântă, pătuț care se strânge și împachetează rapid. Zeci de variante, care mai de care mai ciudate sau mai pompoase, dar fiecare hotărâtă să bage … Citește mai departe