O cunosc şi o urmăresc de când era mămica lui Noah. Acum, Larisuca este mămica celor trei, pentru că da! Are trei băieţi frumoşi, isteţi şi ascultători. Nu trece zi în care să nu văd story-urile ei (@mamica_celor_trei) şi pentru că luna martie este luna femeii şi a mamei, m-am gândit să o invit la poveşti şi să o declar Super-Mami a lunii. Pentru că este, chiar este! Mă fascinează în fiecare zi cât de blândă e cu copiii, câtă energie are şi cât de faină e ea aşa, ca persoană.

O să vedeţi că am toooone de întrebări pentru ea! Bănuiesc că şi voi aveţi, dacă o urmăriţi. Hai să vedem ce ne răspunde Larisuca noastră!

1. Larisa, bănuiesc că toată lumea te întreabă asta. Dar chiar sunt curioasă: spune-mi, te rog, cum e cu trei copii micuţi. Cum reuşeşi să îi iei în braţe pe toţi, să te joci cu toţi, să îi educi atât de frumos pe toţi? Cum te împarţi?

Larisa: Ah, poate sună bizar, dar ei au învățat să mă “împartă”. Am realizat că trebuie să ofer timp fiecăruia în parte, oricât de puțin, dar și că putem să ne distrăm împreună. Ne jucăm jocuri de grup, mereu găsesc idei. Pentru a avea copii cu bun simţ și înțelegători trebuie să îi asculți când au nevoie de tine și să le arăți cât de mult îi iubești. Și să le reamintești zilnic. Sunt foarte foarte implicată în creșterea lor și sunt adepta educației cu vorba bună, nu prin pedepse, violenţe sau amenințări. Funcționează de minune Vorba Bună.

2. Ţi-ai dorit mereu trei copii sau pur şi simplu aşa a fost să fie?

Larisa: Ne-am dorit mereu 3 copii, dar nu ne aşteptam chiar să ne iasă totul ca la carte, exact cum am plănuit. Și când ne-am trezit cu 3, ne-am întrebat, Doamne, ce-a fost în capul nostru?!  E huge toată treaba asta. Câteodată, când sunt epuizată, ma gândesc ce simplă ar fi fost treaba cu un singur copil. Sau cu 2. Dar e ok și cu 3 până la urmă, dar trebuie multă organizare și implicare.

3. Ştiu că tu şi Adrian, soţul tău, stâlpul casei voastre, lucraţi. Cum reuşiţi cu cei mici? Aveţi vreun ajutor?

Larisa: Uite, Adrian lucrează peste 50 de ore pe săptămână uneori, dar eu 28. Mi-am dat demisia de la locul de muncă pentru care venisem în Belgia în 2010 ca să obțin un job cu orar fix, cu ore de lucru mai puține și bani mai mulți. Au acceptat propunerea mea și m-am bucurat enorm. Eu fac doar un week-end pe lună, după amiaza doar luni si/sau marți, exact când Adrian este liber. Dacă se nimerește să lucrez joi sau vineri, Elias stă cu o fată de la 10.30 la 14.30. Luna asta s-a nimerit să am nevoie de fată doar 3 zile. În unele luni doar o zi, în altele 5 zile. Depinde. Dar la 10.30 pleacă tati la muncă, la 12 el deja adoarme la prânz. Se trezește când venim noi. Nu ne simte lipsa prea mult. Ceilalți sunt la școală. Când încep munca la 7, Adrian îi duce singur la grădi, când sunt liberă îi ducem împreună. Pe Noah și Lukas mă refer. Ei sunt la grădi de la 8.30 la 15.30. În mare, ne-am organizat orarele în asa fel încât să nu lipsim prea mult de acasă amândoi în același timp. Se întâmplă rar.

4. Noah, Lukas şi Elias merg la aceeaşi creşă/grădiniţă? Sau ai ales în funcţie de personalitatea fiecăruia?

Larisa: Copiii mei nu au fost niciodată la creșă. Am făcut tot posibilul sa stea acasă pana la 2 ani jumate, vârsta la care se începe grădinița în Belgia. Am ales grădiniță cea mai aproape de casă, nu există aşa multe variante ca în România în comuna noastră. Și nu aş fi ales niciodată o grădiniță prea departe de casă. E adevărat că Noah este într-o clasă unde se folosesc tablete de exemplu, iar Lukas e în clasa unde se face o zi pe săptămână în natură. Adică de dimineață și până la 15 ei stau în pădure, papă în parc, oricare ar fi vremea. Ploaie, zăpadă etc. La Noah nu există clasă în natură.

5. Cum gestionezi episoadele de boală? S-a întâmplat să fie toţi trei bolnavi în acelaşi timp? Ce zice angajatorul tău când lipseşti?

Larisa: Nu am cerut până acum concediu sau liber pentru copilașii bolnavi, dacă lipsesc eu este de obicei tati acasă. Recunosc că nu prea au fost bolnavi. Răceli simple, fără complicații, două episoade de diaree, dar fără vomă sau febră… Cum sunt asistent medical, am știut sa gestionez totul și și-au revenit rapid. La Lukas diareea a trecut direct cu un bol de orez și doi morcovi cruzi. Nu s-a nimerit sa fie toți bolnavi în același timp. De obicei unul din ei aduce răceală în casă, până o pasează la frățior, el își revine. Normal e o zi febră cu tuse uscată, a doua zi este tusea grasă și apoi e relaxată treaba. Doamne ajută să continuăm aşa, fără complicații. Dar nu se știe niciodată. Suntem mulțumiți și ne declarăm norocoși că am descoperit și alternative naturale, homeopatice și tot felul de trucuri pentru copilași răciți de exemplz. Nu îi mai chinuim cu aspiratul nasului, aerosoale și tot felul de picături nazale și siropuri cu chimicale. Avem Akonit și Beladona pentru febra până în 38,8. Nurofen dacă nu trece febra cu homeopatice. Avem un sirop de plante pentru tuse persistentă. Punem eucalipt în difuzor ca să mai curăţam aerul din casă. Sare mare de murături  în apa de băiţă a copiilor. Aburii săraţi și apa sărată desfundă nasul instant. Apă cu miere pentru tusea seacă. Sau miere în lapte.

6. Dacă ieşiţi în parc, cum reuşeşti să fii atentă la toţi trei? Ca să nu mai spun de îmbrăcatul a 100 de straturi când e iarnă…

Larisa: La noi parcurile nu sunt aşa imense ca în România, de obicei sunt îngrădite, nu e multă lume, deci e mai ușor de supravegheat. Se vede şi în vlogurile mele mai vechi că uneori suntem singuri în parc. Alteori rămân după gradi la parcul de lângă. Tati rămâne singur cu ei și reușește să se joace cu toți 3 în același timp, uneori mai agaţă și alți copii în joaca lui. Ba e lupul rău și îi prinde, ba se joacă cu mingea. Noah are 5 ani și se descurca foarte bine, ne anunță orice face și e atent la orice. Eu merg deseori singură cu ei în parc și Adrian la fel, fără stres.

Cu îmbrăcatul… Nu există 1000 de straturi pentru că la noi nu prea e iarnă ca în România. Doar ştrampi și pantaloni în decembrie și ianuarie. Am căciulile, mănușile, fularele lângă ușa de ieșire și fiecare și le pune înainte sa iasă din casă. La 2 ani jumate ei învață să îşi pună geaca singuri, să fie independenți. Au tehnici speciale, am mai arătat în vloguri, dar o să vă mai arăt și pe Instagram. Primesc brățară de merit când închid singuri fermoarul la geacă, când își beau toată apa la școală, când papă tot din cutia de tartine. Sunt stimulați și la grădiniță. Eu zic școală pentru că e école in franceza, dar e grădiniță.

7. Dacă Lukas are o curiozitate, cum le explici tuturor acea curiozitate? Ai un limbaj comun pentru toţi sau cum faci?

Larisa: Fiind cel mai mare, Noah e cel cu întrebările. Dacă e și Lukas curios, îi explic în asa fel încât să înțeleagă. De exemplu, pentru a înțelege importanta spalatului pe dinți a trebuit să le explic fiecăruia în parte. La Noah a funcționat când i-am arătat imagini cu dinții plini de monstruleţi, dar Lukas a înțeles doar când i-am arătat un punct pe dintele lui. De atunci e fff serios și nu se mai grăbește la spălatul pe dinți.

8. Cum împart cei trei muşchetari jucăriile? De exemplu, Noah are jucăriile lui exclusiv, pentru că Elias ar putea băga în guriţă o piesă mult prea mică pentru el? Cum era când erau mai mici?

Larisa: Uite că nu am avut probleme cu băgatul de jucării în guriță la Elias. A învățat de la frații lui direct că Lego este pentru construit. Are 2 ani, dar uneori nu vrea Duplo, vrea Lego mic și construiește cu el.  Doar ca să fie ca frații lui. La perlele pentru fierul de călcat nu se bagă, doar Noah le face pentru moment. În rest, au aceleași jucării cu toții. Noah și Lukas au camera lor, aşa că dacă au o jucărie specială la care țin, o pun ei bine astfel încât să nu ajungă Elias la ea. Cum ar fi construcțiile lor din Lego. Își fac tot felul de numbers blocks sau roboţi. Noah cu numerele, Lukas cu roboţii. Lukas face cei mai faini roboţi din Lego Duplo. Noah e bestial cu numerele lui din Lego.

9. Cum gestionezi gelozia dintre fraţi? Au loc astfel de episoade?

Larisa: Rar exista asa ce ceva la noi în casa. Când am ajuns de la maternitate cu Elias, numărul 3, Lukas, numărul 2, era gelos. Mârâia de fiecare dată când îl luam. I-am explicat că îl iubesc enorm, că mă voi juca mereu cu el, chiar dacă avem un nou bebe în casă, l-am învățat să îl mângâie pe Elias și să se joace cu el, i-am arătat ce mâini mici are etc etc. După câteva zile nu a mai existat gelozie. Noah nu a fost deloc gelos pe Lukas și nici Lukas pe Noah. În schimb, atunci când îi iau la drăgălit pe Lukas sau Noah, să îi pup, să îi alint puțin, Elias vine direct și mârâie. Îi explic frumos și nu mă opresc din asta doar pentru că nu îi convine lui. Fiecare la rândul lui. Uneori îi învârt de mânuțe sau le fac rachetă sau bateau sur l’eau, jocurile noastre, și au învățat să își astepte rândul. Înainte plângeau că vor toți odată, acum a înțeles chiar și Elias că trebuie să își aștepte rândul. La fel și pentru Hai la groapa cu furnici. Își așteaptă rândul. Cum mârâie unul, adio joc.

10. Ştiu că atât tu, cât şi Adrian, gătiţi în casă. Elias e mare fan salate, însă se întâmplă ca salata să nu fie tocmai punctul forte al tuturor. Găteşti trei feluri de mâncare, pentru fiecare câte unul?

Larisa: Da, Elias papă aproape orice, deci papă cu mami și tati, sau de la Lukas sau Noah. Noah este cel mai pretențios, are doar câteva mâncăruri favorite și le vrea pe aceleași mereu. Lukas e fan paste, tocăniță cu legume, orez etc. Noah e cu somonul. Au puține mâncăruri preferate în comun. Gătite. La legume și fructe papă toți cam aceleași. La mic dejun sunt mereu fructe plus cereale sau altceva. Au gusturi diferite și la cereale. Noah e cu cacao, Lukas cu miere. Noah adora înghețată de ciocolată, Lukas de vanilie. Elias papă și orez de la Lukas, dar și somon de la Noah. Sper că aţi înțeles. Gătesc pentru minim doi.  Și e ok, nu vor chestii complicate. De exemplu, mic dejun: smoothie de avocado toți trei plus alte fructe, cereale. Prânzul și gustarea sunt la grădi. Când revin, Lukas papă tocăniță sau orez sau paste. Noah sandwich cu mozzarela sau somon. Și legume crude. Seara au pifteluţe de quinoa sau carne cu castraveți cruzi. Sau alte chestii. Nimic complicat. Nu trece zi fără legume și fructe crude. Restul e cancan. Nu sunt fani carne. Grătar sau bucăți de carne. Ei nu papă animalele, se joacă cu ele.

Și taica-su e carnivor înrăit… Elias papă carne de la el, dar Lukas și Noah nu se ating. Papă carne doar băgată în tocăniță, paste, chifteluțe. La oleaginoase, Noah e fan pin, alune de pădure, semințe dovleac, fistic, arahide, Lukas semințe de dovleac și alune de pădure, rar arahide în coaja, Elias fan caju. Stafide doar Lukas și Elias. Nebunieeee, dar fiecare cu gusturile lui. Și eu sunt fffoaaarte pretențioasă, nu iubesc orice aliment. Nu sunt curioasă de gusturi noi, nu îmi place să diversific prea mult. Aş mânca mereu aceleași chestii fără să mă plictisesc. Copiii mi-au luat din obiceiuri.

11. Ce maşină aveţi?

Larisa: Avem un Nissan juke din 2013, când l-am cumpărat nu ne-am gândit ca vom avea 3 copii aşa repede. Ne facem treaba cu ea, dar nu e o mașină ideală pentru o familie numeroasă. Ne gândim să ne luăm un Lexus spațios, dar mai avem puțin de așteptat.

12. Voi locuiţi în Belgia, iar noi suntem curioase ce privilegii există acolo pentru familiile cu 3 (sau mai mulţi copii).

Larisa: Exista privilegii când cumperi o casă, există dobândă mai mică, ajungi la 1,7% când ai minim 3 copii, iar dacă nu ai deloc poți avea dobânda și 4%. Nu profităm de alte beneficii, cu toate că știm că există. Nu plătim mult impozit și în fiecare an primim bani înapoi de la stat, în loc să dăm cum făceam pe vremuri. Anul acesta am primit 3400€ de la impozit înapoi. Anul anterior 2800 cred, dar când nu aveam 3 copii am fost nevoiți să plătim doi ani consecutiv câte 1500€. Alocația este de 530€ pentru toți cei 3 copilași.

13. Partea financiară este o provocare pentru toată lumea, mai ales când ai copii mici. Voi cum reuşiţi să vă descurcați?

Larisa: E nebunie, sunt foarte multe cheltuieli, muncim din greu pentru a face fata.

14. Eşti mama care ţi-ai imaginat că vei fi?

Larisa: Nu. Nu m-am imaginat niciodată mamă, până nu am rămas gravidă. Nu m-am imaginat niciodată mamă de 3 copii. Dar am știut mereu că dacă voi fi mama, voi face tot posibilul să petrec cât mai mult timp de calitate cu copilul meu, pentru că degeaba papă bine și e casa lună, dacă nu primește atenţia necesară. Am știut că îi voi spune mereu cât de mult îl iubesc, cât de mult îi apreciez ajutorul, cuvintele frumoase, zâmbetul lui, bunătatea lui. Le spun mereu înainte de nani că îi iubesc, vorbesc cu ei prin somn, îi ador și le arăt asta mereu. Și știți voi, nu trece zi fără ca ei să nu îmi spună cât de mult le place de mine. Asta e și vorba lor, “Mami, îmi place de tine”.

15. Cât de relaxată eşti acum, la al treilea copil, faţă de Larisuca, mama lui Noah?

Larisa: Omg, dacă aş fi ca acum, dar cu un singur copil… Sunt mult mai sigură pe mine, mai organizată și mai relaxată. Nu mă mai stresez la fiecare NUUUU și la fiecare AUUUU. Am învățat să îmi ascult instinctul pentru că e prețios, este mereu aşa cum simțim. Trebuie să facem mereu ceea ce simțim.

16. Cum ai născut? Au fost diferite naşterile? În ce sens?

Larisa: Trei cezariene. Diferiți au fost doar doctorii, altul la fiecare operatie. Impecabil totul. Comportamentul doctorilor și al asistentelor, condițiile de la spital, ajutorul moașelor, totul la superlativ. Dacă treceam prin traume la prima naștere, nu mai exista acum Mămica celor trei. Dar a fost atât de bine de fiecare dată, încât am avut curaj să mai vreau. Greu a fost mereu cu alăptatul, chiar dacă știam tehnici și eram instruită, am făcut ragade la fiecare alăptat și am suferit enorm cu toți 3. Doar că prima data au trecut cel mai greu, cu Noah am avut ragade 2 săptămâni. 2 săptămâni de alăptat cu lacrimi în ochi, lacrimi de durere.

17. A fost nevoie de schimbări după naşterea lui Elias? (ştiu că v-aţi mutat într-o casă mai mare…)

Larisa: Nu a fost nevoie. Mereu am locuit în case mari, marea schimbare a fost când am rămas gravidă cu primul copil, atunci ne-am mutat de la apartament la casa. Și de atunci tot la casa stăm. Nu se accepta familii cu 3 copii în apartament cu două camere de exemplu. În rest, pentru nașterea lui Elias nu m-am pregătit decât cu câteva hăinuțe noi și o vaniţă nouă pentru baie. A dormit mereu cu noi, nu am folosit niciodată pătuțul. Dar Noah și Lukas au dormit uneori în el, Noah mai puțin, dar Lukas s-a înțeles bine cu el.

18. Dar viaţa de cuplu… Larisa şi Adrian, mai există? Când, cum?

Larisa: Existăăăăăă și e mult mai wow de când a venit Elias pe lume. Ne-am regăsit, ne-am reîndrăgostit, ne-am apropiat mai mult. Am învățat că deși am 3 copii, Adrian e și el ca un copil pentru mine, are nevoie de atenție, alint, dragostea mea. Când a apărut Noah l-am cam neglijat și el a simțit asta. Când a venit Lukas, eram preocupată de copii la maxim. Când am rămas gravidă cu Elias am realizat că și tati trebuie băgat în seamă și am început sa ieșim și singuri și să petrecem mai mult timp împreună. De când sunt mamă de 3, relația dintre mine și Adrian este mult mai frumoasă. Lăsăm copiii cu baby sitter și ieşim la film, uneori la dans, alteori la shopping. Seara băgăm copiii devreme la somn ca să avem timp și de noi. Stam la poveşti, ne uităm la filme, gătim sau ieşim. Petrecem timp frumos împreună, suntem foarte pasionali, exista o atracție nebună între noi, ne adorăm reciproc.

19. Tu mai ai timp pentru tine? Poţi bea o cafea cu o prietenă, ai timp să stai pe o bancă şi pur şi simplu să te odihnești?

Larisa: Am, chiar am. Am învățat să ne facem puțin timp și pentru noi. Adrian stă cu copiii de fiecare dată când îi cer, uneori insistă el să plec ca să ma recreez puțin. Dar eu și muncesc, acolo e tot o relaxare, pentru că ador sa îngrijesc oamenii, am o echipa super tânără și cool, cu băieți simpatici și fete cool, glumim mereu, facem mișto cu pacienții, sper să fie mereu la fel de relaxant și cool să muncesc. Și sincer, cea mai mare relaxare este seara când copiii dorm și eu pot sa stau în bratele lui Adrian sau lângă el și să ne uitam la un film fain. Ador să râd, as râde încontinuu. Am riduri de expresie de la cât zâmbesc și rad.

Tot ce pot să spun este „Chapeau!” şi să vă invit să o urmăriţi şi voi, pentru că avem multe de învăţat de la ea. Îi mulţumesc din suflet pentru că şi-a făcut timp să ne răspundă şi o aşteptăm şi altă dată, nu? 🙂 Pentru mine este, clar, cea mai inspiraţională mămică pe care o cunosc.

Voi o ştiţi pe Larisuca? Cum vi se pare interviul pe care ni l-a acordat? Mai aveţi şi alte curiozităţi?

Cu zâmbet să vă fie ziua!