Nu ştiu cum se face, că deja a zburat aproape un an de când o avem pe domnişoara Fundiţă lângă noi. În tot acest timp am realizat şi învăţat o mulţime de lucruri, şi dacă voi sunteţi la început, poate că vă va ajuta (mica, totuşi) mea experienţă. De aceea vreau să vă vorbesc azi despre şapte lucruri pe care nu trebuia să le fac după ce s-a născut bebeluşul. Dacă aş putea da timpul înapoi…

1. Nu aş pune mereu bebeluşul pe primul loc. Nu mă înţelegeţi greşit, nu spun că trebuia să mă fi uitat pe geam sau să îmi fi făcut unghiile cât ea plângea din cauza durerilor de burtică, însă în primele luni de viaţă, abia abia mă duceam la baie, ca să fiu lângă ea. Dacă se trezeşte şi vede că nu sunt acolo? Dacă se sperie de ceva? Dacă sună cineva la interfon şi o trezeşte brusc zgomotul? Alăptare la cerere, colici, dureri, plâns, întrebări, nopţi nedormite – ajunsesem să fiu un pic paranoia, având grijă de orice altceva, în afară de mine.
Asta nu e deloc bine, pentru că pe lângă problemele de sănătate apărute, am fost o bună perioadă slăbită, obosită. Am ajuns la concluzia că un bebeluş este (mai) fericit, dacă mama lui este fericită şi odihnită.

2. Nu mi-aş mai bate capul cu gătitul. A adormit un pic fetiţa? Fuuuuuuuga la bucătărie, să fac o ciorbă! Că azi nu am mâncat decât un măr!
Mare greşeală. Dacă a adormit, trebuia să fi adormit şi eu lângă ea o jumătate de oră, ca să îmi mai încarc un pic bateriile. Şi să comand mâncare sau să iau de jos, de la food court!
Exact acelaşi lucru când vine vorba despre curăţenie. A adormit fata? Imediat fugeam să şterg un geam, să curăţ chiuveta. Măcar o parte a plitei să fie curată! Mereu am fost maniacă, aşa că pur şi simplu îmi stătea pe creier că n-am mai dat cu aspiratorul de trei zile.
Din nou, mare greşeală. Nu a tuşit nimeni dacă plita nu a strălucit sau dacă nu am şters geamul. Am învăţat să prioritizez aceste lucruri şi zău că nu ne-au invadat furnicile.

3. Nu aş refuza o plimbare sau o cafea cu prietenele mele. Nu, nu se întâmplă nimic cu copilul dacă rămâne cu tatăl sau cu cine ai tu de încredere. Nu, nu se crapă cerul dacă ieşi o jumătate de oră. Nu, nu va plânge până se va învineţi. Iar tu ai nevoie de o gură de aer, crede-mă pe cuvânt.
Aş fi vrut să ştiu să îmi ofer măcar un pic mai mult timp din acesta. Poate cândva o să vă povestesc şi cum m-am simţit prima oară când am ieşit din casă fără ea. Îmi amintesc de parcă a fost ieri…

4. Nu aş folosi la fiecare baie cremă de funduleţ şi/sau cosmetice. Cu asta m-am luminat după vreo lună, dar când am ieşit din spital, aveam în dinţi o hârtie pe care scria clar (printre altele): bebeluşului îi facem baie zilnic după ce îi cade buricul. Trebuie să îl cremuim la fiecare schimbat de scutec şi să îl schimbăm cât de des posibil, ca să nu se irite.
Am stat eu strâmb şi am judecat drept, după cum vă spuneam (şi după cum v-am mai scris de-a lungul timpului), şi am renunţat la a respecta ce scria pe hârtie. În schimb, am lăsat-o cu funduleţul la aer cât mai des şi am aplicat creme doar la nevoie sau la sfatul dermatologului.

5. Nu aş ezita să îl implic pe tati mult mai mult. Am tot citit despre proaspete mămici posesive care nu lasă soţul să ţină copilul, de frică să nu se întâmple ceva. Ei, nu am fost chiar aşa, însă de multe ori i-am suflat în ceafă în loc să mă duc să mănânc un măr. Sau să mă uit pe geam. Saaau nu ştiu, să fac orice pentru mine. La un moment dat am realizat eu că sunt prea atentă, prea încordată şi poate că de asta nici nu îl implicam atât de mult. Acum însă sunt zile în care el o pune la masă, o spală după, se joacă – iar eu fac pur şi simplu altceva.
Noi nu avem bunică, mătuşă, bonă, dar dacă voi aveţi, nu ezitaţi să le cereţi ajutorul. Măcar o dată pe lună şi tot va conta.

sursa fotografii: pixabay.com

6. Nu aş cumpăra tot felul de biberoane, suzete şi suzeţele. Am luat şi înainte de a naşte, dar am dat şi comenzi online după. Foarte rău am făcut, pentru că am aruncat bani aiurea.
La fel, nu aş cumpăra 10000 de hăinuţe şi alte acareturi. Aş lua strictul necesar – şi pe parcurs ce îmi mai trebuie. Poate că mi se va părea mai uşor de îmbrăcat un body cu capse sau poate că voi îndrăgi griul şi voi vrea să îi iau mai multe hăinuţe gri. Cum să fac asta, dacă eu am deja stocuri pentru până la doi ani?

7. Nu aş mai fi aşa de aspră cu mine. A plâns fetiţa două minute, cât m-a apucat pe mine duşatul văzând-o că doarme? Pfaaa, cum am putut să îi fac asta?
A dat cu căpuţul de pătuţ? Dar eu unde naiba am fost, la ce mă uitam?! Cum de a dat copilul cu capul de pat cu mine lângă ea? Ce fel de mamă sunt eu?!
În timp am înţeles că oricât de atent ai fi, accidente se pot întâmpla. Şi cu siguranţă se vor mai întâmpla, oricât de vigilente am fi. Nu o pot lega şi nici nu o pot ţine într-un glob de cristal.
Aşadar, aş fi mai permisivă cu mine, aş încerca să mă accept mai mult şi nu m-aş mai învinovăţi aşa rău pentru orice. Atâta asprime, nu ştiu de unde am scos-o.

Acestea sunt cele şapte lucruri pe care cred că nu trebuia să le fac după ce s-a născut bebeluşul. Voi ce aţi schimba dacă aţi putea să o luaţi de la început?