La unsprezece luni şi două zile a avut loc un mare eveniment: prima ieşire din ţară a domnișoarei Fundiță. Zic „mare”, pentru că am avut atât de multe emoţii, încât în săptămâna de dinainte de plecare am fost într-o agitaţie maximă.

Dar dacă bebeluşul va plânge tot drumul? Dar dacă vom sta în vamă cinci ore? Dar dacă nu va fi ok paşaportul? Dar dacă nu am luat tot ce trebuie cu noi? Am făcut bagajul pe parcursul a două zile (nu, nu am luat jumătate din casă cu noi, am calculat hăinuţele, scutecele, căruţul l-am lăsat acasă etc), iar când am ieşit pe uşă, mi-am spus că dacă am uitat ceva, uitat să fie. „-Cumpăram de acolo şi gata, nu te mai gândi, Adina!”
Urma să ajungem în Chişinău la un botez şi să petrecem acolo o seară. Vai, o seară într-un loc nou! Cum o să doarmă? De fapt, o să doarmă? Şi dimineaţă ce vom mânca? Noi ca noi, micul dejun e super (ştiam hotelul), dar dacă domnişoara Fundiţă nu va vrea să stea la masă cu noi? Dacă va face scandalul de pe lume? Dacă nu au scaun pentru bebeluşi? Dacă va arunca pe jos mâncarea, aşa cum face acasă, şi se vor uita toţi urât? Atât de multe întrebări ce mi-am pus, că mă şi întreb de unde atâta frământare şi imaginaţie în capul meu.

sursa foto: pixabay.com

Dacă mă citiţi (şi) pe FromMegwithLove.Ro, ştiţi cât îmi place acest oraş. Mi-s tare dragi oamenii, graiul lor, felul lor de a fi. Am petrecut câteva săptămâni acolo de-a lungul timpului şi mereu mă întorc cu plăcere. Acum am avut un eveniment special, un bebeluş dulce foc pe care abia aşteptam să îl cunosc, şi nerăbdarea de a ajunge acolo a fost mult mai mare.

Cum a fost drumul Bucureşti – Chişinău cu bebeluşul de unsprezece luni: am decis să facem o oprire în Vaslui (am petrecut noaptea acolo), aşa că a doua zi pe la 11 am plecat spre capitala Moldovei. În vamă am stat aproximativ 40 de minute. Am coborât cu fata, ne-am jucat, am lăsat-o să meargă pe jos – nu, faptul că am avut bebeluş nu a făcut ca vameşii să se mişte altfel decât în reluare.
Am avut cărticele la noi, câteva jucării pe care i le-am prins de scaun şi melodiile ei preferate. Drumul dus a fost foarte uşor, mai ales că era odihnită şi bine-dispusă. Am ajuns, ne-am cazat, ne-am schimbat şi tuşti în maşină pentru a ajunge la biserică şi la restaurant!

Spre surprindere mea, domnişoara Fundiţă a fost absolut delicioasă la petrecere. Am îmbrăcat-o iniţial în rochiţă de prinţesă, dar fiind un pic frig, am trecut rapid la haine de scandal. Şi bine am făcut, pentru că ea şi-a intrat în drepturi şi a început să danseze în legea ei şi să meargă de colo colo. Ba în două picioruşe, ba în patru lăbuţe… iar rochia prea lungă ar fi încurcat-o.

În timpul evenimentului am pus-o la masă în scăunelul de bebeluşi şi i-am oferit fructe. Mai apoi, un pic de peşte, un pic de cartof, o roşie, o bucată de castravete… a fost foarte încântată şi a păpat bine. Chiar vorbeam că unele mămici se plâng că bebeluşii lor nu mănâncă – eu eram contrariată de cât poate mânca! Păi dacă ştiam noi, voiam trei meniuri! 🙂 Probabil şi aerul rece şi mişcarea i-au făcut foame. Spuneam de mişcare? Ei bine, fix aici a apucat-o urcatul scărilor. A mai urcat ea scări, însă niciodată atâtea. Mare bucurie când a ajuns în capătul lor, sus, sus… Am lăsat-o să meargă şi să urce, am stat la locul de joacă, a dormit un pic în sistem şi pe la 20.30, după ce a sosit tortul, am plecat spre hotel. A adormit Fundiţa mea după băiţă şi a dormit neîntoarsă!
Uau! Pur şi simplu nu îmi venea să cred, având în vedere cât m-am stresat că va plânge, că va trebui să plecăm în toiul petrecerii… În schimb, am dansat şi ne-am simţit extraordinar.

Domnişoara Fundiţă se antrenează de zor

https://super-mami.ro/wp-content/uploads/images/SuperMami/bebelus%20de%20unsprezece%20luni.jpg

Mai aveam un hop: prima ieşire din ţară a domnișoarei Fundiță însemna şi primul mic dejun la un hotel. Am coborât şi ne-am aşezat la o masă şi am pus-o şi pe ea în scăunel. În farfuria ei am pus broccoli, ou fiert, roşie, ardei, o felie de pâine mică pe care am întins unt, o linguriţă de iaurt şi separat, într-un castronel, nişte griş cu lapte. O pregătisem cu haine de scandal (a se citi „le poţi păta, nu mă doare”), dar a mâncat atât de frumos, încât din nou, am rămas surprinsă. A dat pe jos, însă nu s-a murdărit cu roşia sau cu căpşunele.
În acest timp am mâncat şi noi şi am simţit că suntem o familie care a ieşit la masă. O masă pe care o serveşte în tihnă! Ce sentiment plăcut! Când am ajuns la cafea, domnişoara Fundiţă a început să facă scandal – aşa că am dres-o rapid cu un măr. Acum că îi dădusem ocupaţie, am putut să savăm o cafea bună tare, ascultându-l în surdină pe Chopin. Lângă nişte uşi larg deschise, cu o căldură dulce, de dimineaţă cu miros de tei proaspăt înflorit. Doamne, cât de bine ne-am mai simţit! Mi-a mers la suflet!

Apoi am mers la o plimbare prin centru, iar bebeluşul a adormit în sistemul de purtare. Nu-i bai, şi aşa nu şi-ar fi amintit vreo ceva.

https://super-mami.ro/wp-content/uploads/images/SuperMami/Chisinau%20Republica%20Moldova%201.jpg

Drumul spre Bucureşti a fost un pic mai greu (nu am mai înoptat în Vaslui), pentru că deşi dormise, se pare că totuşi acumulase oboseală. Unde mai pui că am pus-o în maşină şi s-a trezit, am oprit la benzinărie şi am închis uşa şi s-a trezit, deci nu îşi împlinise niciun somn în acea zi. Oboseala şi-a spus cuvântul şi a început să plângă cu lacrimi amare. Am oprit, i-am dat să sugă, a adormit… dar a pus cineva frână bruscă în faţă, a pus şi tati şi iar s-a trezit. În fine, cu chiu cu vai am ajuns acasă. Am schimbat-o şi am pus-o în pat şi a adormit până a doua zi la nouă.

De ce am vrut să vă scriu despre prima ieşire din ţară a domnișoarei Fundiță? Ei bine, voiam să vă spun, să vă roooooooog să lăsaţi grijile deoparte. Nu merită să vă faceţi 10000 de scenarii (ca mine): că o fi, că o păţi, oare cum se va comporta, oare ce o să faceţi în situaţia x. Mai bine bucuraţi-vă de moment şi dacă apare ceva, vedeţi pe loc cum puteţi rezolva situaţia. Aţi uitat scutecele acasă sau nu vă ajung? Nu e motiv de ceartă – cumpăraţi altele. Aţi uitat o anume cremă acasă? Nu e problemă dacă nu o mai aplicaţi o zi, două (bineînţeles, nu vorbim de tratament aici. În acest caz mergem la o farmacie). Aţi uitat să îi luaţi dresuri mov şi aţi luat roz? Sunt perfecte! Fiţi mai blânde cu voi şi nu vă mai faceţi mii de griji. S-ar putea ca bebeluşii să se adapteze uimitor de bine şi repede şi să vă facă o surpriză plăcută. Până nu încercaţi, nu aveţi de unde să ştiţi! Curaj şi la drum! Eu una abia aştept şi alte plecări, spre zări mai însorite!

La voi cum a fost prima plecare din oraş sau din ţară? Ce vârstă avea bebe şi cum s-a comportat?