Cum să gestionezi fricile copiilor - sfaturi practice

Sunt convinsă că şi tu ai observat la copilul tău o serie de frici, la fel ca mine. Frica este prezentă la fiecare individ, însă în funcţie de vârstă şi experienţă de viaţă, o percepem în mod diferit.
Fricile copiilor însă sunt mult mai delicate, mai ales dacă vorbim despre copii micuţi, care nu ştiu încă să se exprime şi nu ştiu să îşi gestioneze emoţiile.

Fie că este vorba despre frica de insecte, de aspirator, de zgomote puternice, de persoane noi, frica vulnerabilizează copilul. La pachet cu imaginaţia specifică vârstei, frica poate căpăta valenţe impresionante în viaţa celor mici. Şi atunci, ce e de făcut? Cum gestionăm mai fricile copiilor şi cum le uşurăm viaţa?

Cum să gestionăm fricile copiilor – sfaturi practice

1. Acceptă-i fricile. Probabil o să ţi se pară stupid să accepţi că sub pat este un monstru. Te sfătuiesc însă să nu iei copilul în râs când îţi povesteşte de acest monstru. Dimpotrivă. Discutaţi despre acel monstru. Cum arată? Cum îl face să se simtă? De ce crede că există sub patul ei? Ar vrea ca el să dispară? Cum îl facem să dispară?
Faptul că ignori „existenţa” monstrului nu îl va face să dispară.
Apropo de monstru, putem inventa o poveste în care un copilaş fiiiix ca el are aceleaşi temeri. Până la urmă însă, el se împrieteneşte cu monstrul!
Strategiile pot aduce beneficii în timp scurt, însă în unele cazuri este nevoie de mai mult timp. Daţi-vă şi daţi-i copilului timp!

De exemplu, fetiţa mea se teme de un anume căţel. În loc să îi spun „Nu ai de ce să te temi, serios acum! E doar un câine! N-ai mai văzut câini la viaţa ta?”, îi spun ceva de genul: „-Oh, îmi amintesc că acest căţel te sperie. Uite, eu te ţin de mână şi mergem împreună pe lângă el. Vorbim cu el, îl întrebăm ce face. Căţelul îşi păzeşte curtea, acesta este rolul lui, nu vrea să ne facă rău dacă noi trecem pur şi simplu prin faţă.”
Mereu am încurajat-o să vorbească cu animalele, dar şi cu plantele.

2. Foloseşte un obiect de ataşament. De exemplu, un copil poate avea o jucărie preferată, familiară, pe care o duce cu el peste tot. Foarte bine – asta înseamnă că acela este obiectul său de ataşament. Îi va fi de mare ajutor la acomodarea la creşă sau atunci când doarme singur în patul său.
Animăluţul poate merge cu voi la medic (ca să îi facă şi lui vaccin!) sau poate sta cuminte în scăunel. Nu lua copilul în râs, permite-i să ia cu el jucăria (păturica, obiectul) iubită.

3. Explică-i, arată-i, roagă-l să facă şi el. Este foarte important ca un copil să înţeleagă că anumite lucruri nu se pot întâmpla. Sau că dacă se întâmplă, există soluţii pentru a le rezolva.
Pe fondul unor experienţe anterioare, unii copii se pot teme de medic, de exemplu. Aici intervenim noi şi le explicăm. Le arătăm ce se va întâmpla la medic. Îi rugăm să ne facă acelaşi lucru (vă mai amintiţi cum am făcut noi la recoltarea analizelor de sânge?). Nu le ascundem că va fi un pic neplăcut când freza va atinge dinţişorul, însă dentistul face acest lucru pentru ca dinţişorul să nu mai fie bolnav. Este important să repetaţi cauză-efect.

De exemplu, fetiţa mea se temea că va cădea în toaletă. Deşi am făcut trecerea de la scutec la oliţă la doi ani, după vreo două luni mergea la toaletă. Reductorul a fost folosit foarte rar, nici nu ştiu unde este. Ceea ce înseamnă că se întreba mereu dacă va cădea în toaletă. I-am explicat că nu are cum să se ducă pe ţeavă şi am rugat-o să se lase uşor, ca să vadă ce se întâmplă dacă ar cădea. Păi ce să se întâmple? Se udă şi aia e! Am repetat de câteva ori acelaşi lucru şi a prins încredere, iar teama a dispărut.

4. Găsiţi soluţii împreună pentru frici. Transformă-ţi copilul într-un vrăjitor! Cu o simplă magie sau formulă, devine mai puternic şi maaaare-mare cât un elefant! Iar monstrul de sub pat se transformă într-o furnică. Un elefant şi o furnică… ha ha ha! Oare care este mai puternic?

De exemplu, când am dus-o pe fetiţa mea la grădiniţă, i-am legat la mânuţă o brăţară (o aţă roşie, e mult spus brăţară) în care am pus mulţi pupici şi iubire. I-am spus că de fiecare dată când îi este teamă sau îi este dor de mine, să se uite la brăţară. Îmi spune în unele zile că s-a uitat la brăţară şi că a ştiut că voi veni să o iau mai târziu şi aşa s-a liniştit şi întors la joacă. Sunt fascinată de puterea acestei brăţări şi cât de importantă este pentru ea!

5. Faceţi joc de rol. Povestiţi-i că aţi fost voi la dentist (că tot l-am amintit mai sus) şi că acolo v-a întâmpinat asistenta. Apoi aţi luat joc pe scaunul domnului dentist. Scaunul acela este magic, apeşi pe un buton şi se ridică etc etc. Ar fi de ajutor şi o carte pe acest subiect. Genială mi s-a părut aceasta, pentru că tratează fix frica. A crocodilului, care merge la dentist, dar şi a dentistului, care are pe scaun un crocodil.
Mai apoi, rugaţi copilul să fie domnul doctor şi să se uite şi el la dinţii voştri. Luaţi şi un halat dacă aveţi la îndemână şi jucaţi-vă. Daţi-i putere copilului!