Sunt sigură că ţi s-a întâmplat măcaaaaaaar o dată să primeşti sfaturi fără să le ceri. Sfaturi din acelea gratuite, care poate nu îşi au nici locul, nici rostul. De pildă, eu eram cu cea mică la trecere şi ea ţopăia în jurul meu. O ţinem strâns de mână, sărea pe loc, eram atentă la ea. Şi deodată aud o voce: „-Vaaai, cu copil mic şi aşa aproape de stradă? Dă-te mai în spate cu un metru-doi, maică! Nici nu ştii cum fuge copilul în stradă şi dă o maşină peste el! Dacă moare, ce te faci?”. Recunosc că ultima parte m-a şocat un pic. Totuşi, am reuşit să îngaim un „-O ţin bine de mânuţă, nu vă faceţi griji!”, iar mai târziu m-am gândit la această întâmplare.

Însă sfaturile necerute, gratuite, încep cu mult timp de a naşte. Că ai burta nu ştiu cum şi că ar trebui să faci nu ştiu ce. Că e prea frig şi copilul nu are căciuliţă. Că e prea cald şi copilul e prea înfofolit. Că îi dai prea multă mâncare, deşi ar trebui să mănânce mai puţin. Că îl ţii prea mult în braţe şi se învaţă. Că laptele tău nu e bun (despre 14 lucruri pe care trebuie să le ignori dacă vrei să alăptezi am scris separat) şi că ar trebui să bagi nişte formulă. Şi aşa mai departe, aş putea continua până mâine.

De ce toată lumea este cunoscătoare şi oferă câte un sfat?

Uneori, e drept, sfaturile pot fi bune. Însă nu orice sugestie şi îndemn e de ajutor. Cel mai înţelept lucru e să ignori toate sfaturile gratuite, însă asta e uşor de zis şi greu de făcut, mai ales dacă ele vin din partea celor cu care interacţionezi zilnic. De pildă de la soacră, de la soţ, de la cineva care te ajută cu copilul. Cred că mama sau soacra sunt foarte bine intenţionate, însă chiar dacă ele au crescut la vremea lor un copil (şi ia uite ce bine au făcut asta!), au cam rămas în urmă cu noutăţile!

În asemenea context, ce e de făcut?

1. Fii deschisă. Dacă ignori toate sfaturile pe care le primeşti, e posibil să le scapi şi pe cele care ţi-ar fi de ajutor într-adevăr. Uite, şi noi, cele din comunitatea Super-Mami ţi-am propus câteva sfaturi utile, ca de la mămici la mămici. Citeşte-le şi decide ceea ce vi s-ar potrivi vouă. Important e să ai informaţia, apoi decizi dacă e de interes sau nu.

Ştii, soacra sau mama nu au avut cărţi de parenting şi totuşi, unele lucruri chiar le-au făcut bine şi datorită lor sunt trecute în cărţile noastre. Deci: acceptă sfaturile, dar filtrează-le!

2. Stabileşte în cine ai încredere şi în cine nu. De la cine vine un sfat care poate te deranjează sau care ţi se pare interesant? De la prietena ta, care are un copilaş un pic mai mare, sau de la o babă de pe stradă?

Îţi place cum îşi creşte prietena ta copilul? Ai încredere în stilul ei de partenting? Cum sună sfaturile ei? Te ajută să vorbeşti cu ea? Te simţi judecată?

Răspunde acestor întrebări pentru a stabili dacă şi cui merită să îi asculţi şi poate să pui în practică sfaturile.

Şi cu străinii? Ce facem cu oamenii de pe stradă care se opresc ca să îşi dea cu părerea referitor la ceva legat de copilul nostru?

3. Să spunem că o persoană îţi recomandă să îi pui copilului o căciuliţă, pentru că e cam frig afară. Şi uite cum l-ai lăsat tu cu capul gol…
Ca să nu îţi strici zenul, pur şi simplu întoarce-i spatele acelei persoane şi pleacă. Nu merită să îţi pierzi timpul cu persoane băgăcioase şi mai ales o discuţie pe această temă, în care încerci să îi convingi de ceva, s-ar putea să fie sortită eşecului.
Ştiu, nu e frumos să întorci cuiva spatele, hai să o îndulcim un pic cu un zâmbet adăugat. Şi după aia fuuuuuugi! Nu e frumos, dar e sănătos. Pentru psihicul tău.

Dacă decizi totuşi să continui dialogul, adoptă un ton blând şi spune-i persoanei respective că tu decizi cum îţi îmbraci copilul. Şi că ohhh, dragă vecină, aş mai sta la poveşti, dar uite cât e ceasul! Trebuie să ajung repede la poştă! Şi copilului îi este foame! Aminteşte-ţi că eşti cu copilul şi nu e tocmai ok ca el să te vadă răcnind şi pufnind.

4. Dacă e vorba de sfaturi medicale, întreabă medicul. Chiar dacă prietenei tale i s-a părut foarte eficient un medicament, asta nu înseamnă că şi la copilul tău va funcţiona. Când vine vorba de medicamente, zic doar atât: la medic!

Hai să fim diplomate atunci când vine vorba de sfaturi necerute! Dacă răcnim, dacă ne enervăm, dacă răspundem pe un ton tăios, ce rezolvăm?

1. Oh, ce sfat/ce idee bună! Însă aş vrea să vorbesc mai întâi şi cu soţul şi apoi revin cu un răspuns.
2. Îmi cer scuze, sunt un pic obosită acum şi nu ştiu dacă pot purta această discuţie. Vorbim altă dată?
3. Într-adevăr, copiii creşteau şi acum 100 de ani, însă s-au mai schimbat vremurile şi noi trebuie să ne adaptăm. Dumneata aveai telefon acum 40 de ani? Păi?
4. Îţi mulţumesc că mi-ai spus experienţa ta, dar e posibil ca la noi să nu funcţioneze. Vedem cum reuşim, sunt sigură că ne vom descurca.
5. Fiecare copil este diferit, fetiţa mea se simte mai bine cu capul gol. Când îi va fi frig, îmi spune ea/o voi simţi.
6. Uau, ce bine sună vitaminele astea! Trebuie să întreb şi eu medicul, nu sunt încă hotărâtă dacă dau comandă cu voi acum.
7. Papuceii aceştia au talonet? Nu ştiu dacă şi băieţelul meu ar avea nevoie de aşa ceva. Mă mai informez, mulţumesc pentru idee!

Odată cu trecerea timpului veţi învăţa cum să triaţi şi să trataţi sfaturile acestea necerute. Eu chiar cred că majoritatea oamenilor sunt bine intenţionaţi, însă unii nu ştiu pur şi simplu cum să „ambaleze” informaţia. Şi mai mult, tonul face muzica.

Voi ce sfaturi necerute aţi primit? Cum aţi reacţionat?