Voi aţi auzit până acum de oliţă portabilă? Eu citisem ceva vag acum vreo doi ani, însă nefiind un lucru de interes pentru mine, mi-a rămas în gând ideea şi am trecut mai departe. Mai târziu, când fetiţa mea avea un an şi am ieşit cu ea în parcul dintre blocuri, am văzut în mai multe zile părinţi care îşi duceau copilul să facă pipi la copac sau mai rău, la parterul blocului de vizavi.
Ca să înţelegeţi mai bine ce înseamnă acel parc: o alee care are de-o parte şi de alta un tobogan, patru sau cinci leagăne, două căsuţe din lemn, două balansoare, două roţi, două aparate de gimnastică şi doi sau trei căluţi balansoar. Să nu credeţi că are nu ştiu câte sute de metri. Nu, toate astea sunt înghesuite de poţi număra cojile de seminţe şi mucurile de ţigară pe care le lasă unii şi alţii în urma lor. Şi aici, în parcul ăsta minunat de mare, sunt câţiva copaci, iar în spatele lor, blocuri. Aşadar, la câţiva metri de locul în care copiii se joacă (unii încă merg în patru lăbuţe), părinţii îşi pun copiii să facă pipi (şi nu numai) în dreptul unui copac sau la colţul unui bloc.

Când am văzut asta prima oară, am zis că mi se pare, că nu văd eu bine. Dar s-a întâmplat şi a doua oară, şi a treia. Şi m-am oripilat. De ce?

De ce nu e frumos ca tu sau copilul tău să faceţi pipi sau caca la copac:

• nu e igienic. Pentru nimeni.
  Gândiţi-vă că există alţi copii umblători. Există papuci care calcă acolo şi care duc mai departe norocul. Există… dar de fapt, nu cred că trebuie să mai argumentez asta. E logic.
• laşi o chestie mirositoare în urmă. Şi nu, nu are miros de flori de tei sau micşunele nici pipi-ul, nici caca. Indiferent cât de mic sau mare o fi.
• parcul sau spaţiul public nu este o toaletă publică. Nu, nu este! Copilul tău face un pipi, al vecinului un caca, al verişoarei încă unul… şi uite-aşa se adună.
• expui organele genitale ale copilului. Nu, nu are nimeni voie să atingă copilul în zonele intime sau să i le vadă. Creşte-l cu aceste idei, e spre binele lui.
• pe voi nu v-ar enerva să vă gâdile ceva la fund? Iarba, spre exemplu, dacă e mai mare. De fapt, sperăm să fie iarbă şi nu urzici, scaieţi sau alte bălădăi care mai cresc prin parcuri…
• şi ca s-o zic şi pe aia dreaptă, nu vi se pare un lucru scârbos? Să treci pe lângă un ceva asezonat cu hârtie igienică?

E doar un pipi sau un caca de copil, veţi spune. Păi şi când eram însărcinate şi ne pocnea vezica, de ce nu făceam pipi unde ne tăia? Că doar era un pipi de femeie însărcinată, hai să fim serioşi, toate femeile ştiu cum apasă copilul pe vezică, de îţi vine să te muţi la baie.
Vouă v-ar plăcea să staţi la parterul blocului de lângă parcul meu? Şi să facă cinci copii zilnic pipi acolo?
Vouă vă place să treceţi printr-un gang şi să inspiraţi diferite miresme?
Vouă v-a plăcut la metrou în Paris, a fost ok nasul vostru?
Sau credeţi că dacă e de copil, nu e la fel de deranjant?

Dar caca de căţel? Ăla nu te deranjează? veţi spune. Ba da, sigur că da. Mi se umflă o venă când văd peste tot rahat de câine. Îmi amintesc că la un moment dat văzusem o reclamă şocantă în UK (cred). Un copil se juca la groapa de nisip şi făcuse o formă din… caca. Impactul era puternic, campania a fost un real succes. Din păcate, la noi sunt prea puţine campanii în acest sens. Cel puţin, nu suficiente sau nu suficient de puternice astfel încât să ajungă la nesimtiţii care nu strâng după câinele lor.
Eu am pisică – ce ar fi dacă aş aduna şi eu din litiera ei şi aş duce în fata blocului, pe iarbă? Că doar e un caca de animal, ce contează? E şi el mic acolo!
Revenind – vă încurajez să nu vă mai uitaţi în curtea vecinului. Hai să nu funcţionăm pe principiul Păi ăla cu câinele nu strânge, de ce să pun eu copilul să facă pipi şi caca la copac? Sau pe principiul De ce să găsesc o soluţie mai civilizată decât să mă uit în altă parte şi să mă fac că nu văd?
Ei uite, dacă tu ai găsi o soluţie, de la tine ar începe schimbarea. Tu ai face ceva mic, ţi-ai face partea ta de datorie civică. Şi ai continua şi cu gunoaiele pe care le duci la coş, cu mucurile de ţigară pe care nu le arunci unde ai chef. Şi ai merge şi la vot. Şi aşa mai departe.
Concluzia: schimbarea începe cu noi, de la noi, prin noi. Fă-ţi tu partea cât poţi şi poate că un alt părinte (de copil, de căţel, de brontozaur) te va vedea şi va urma şi el exemplul tău. Cred că mulţi dintre noi am îmbrăţişa noul, dacă am şti de existenţa lui.

E mic copilul, nu se poate ţine cât vreau eu, veţi spune. Total de acord. Fetiţa mea de 2 ani este în plin proces de renunţare la scutec şi mai avem şi accidente. Până m-am scobit eu să scot, ea a făcut deja pipi. C’est la vie! Am schimbat-o şi gata, data viitoare o să fiu mai pe fază.
Cu timpul va spune, va cere, va anunţa, iar eu voi fi mai atentă la comportamentul ei.

Soluţii pentru ca bebeluşul sau copilul să nu mai facă pipi la copac?

Sunt, dacă vrei. O să încep cu oliţa portabilă, pentru că mi se pare o invenţie foarte faină. În ton cu vremurile în care trăim. Este mică (încape cu uşurinţă în geantă, aşa că poate să meargă cu voi în tren, avion, în parc), vine cu pungi biodegradabile şi se fixează în câteva secunde, rezultatul fiind foarte stabil. Un alt plus e acela că poate fi folosită şi ca reductor. Plusurile cele mai mari sunt designul şi utilitatea. Oliţa portabilă a fetiţei mele se numeşte Potette Plus şi o puteţi cumpăra şi voi împreună cu saci de rezervă de aici.
E foarte practică şi uşoară – tocmai ne-am întors din vacanţă şi am cărat-o zilnic în rucsac.

Bun, dar eu nu am bani de oliţe de astea, veţi spune. Ok, hai să găsim o altă soluţie. Eu umblam până acum cu aleze după mine, dar nu sunt tocmai prietenoase cu mediul.
Cum ar fi dacă am lua o pungă biodegradabilă şi un material absorbant (cum se foloseşte la scutecele textile) sau vată şi am rezolva aşa problema?
Cum ar fi dacă am bate la uşa primului restaurant, cu rugămintea de a utiliza toaleta? Cu siguranţă aveţi la voi spray antibacterian sau gel dezinfectant. Fâsâiţi pe colac şi aia e. Da, e doar un copil, nu e moarte de om dacă mergeţi până la baie fără a face consumaţie.

Dacă v-ar întreba copilul vostru de ce la doi ani era ok să facă pipi şi caca la copac, iar la cinci nu mai este, ce i-aţi spune? Sau stai, până la cinci are voie la copac? Sau până la trei? Sau până la şapte?

Ştiu că fiecare dintre noi percepe civilizaţia şi a fi civilizat în moduri diferite. Pentru mine, faptul că nu îmi dau chiloţii jos în mijlocul drumului sau după un copac din parc şi că nu îmi învăţ fetiţa să facă acest lucru este un semn de evoluţie.
Mi-ar plăcea tare mult să mă pot aşeza pe iarbă, să pot umbla în picioarele goale, fără a scana după diverse de teamă să nu calc în ele. Mi-ar plăcea să mă gândesc că din parc putem culege flori, nu şi altceva.

O să vă povestesc în curând şi despre renunţatul la scutec, pentru că după estimările mele, felicitările, masa şi dansul vor avea loc cam la început de toamnă. Luna aceasta a stat şi va sta cu mine acasă, iar eu nu îi mai pun scutecel. De vreo săptămână-două a început să spună de fiecare dată când face, aşa că bănuiesc că suntem pe ultima sută de metri. Oricum, dacă nu spune înainte, se duce singură la oliţă şi anunţă după ce s-a întâmplat fericitul eveniment.

Aştept cu interes părerea voastră despre oliţa portabilă. După cum ştiţi, aici este loc pentru toată lumea, aşa că aş vrea să îmi răspundeţi sincer. Sunteţi de acord cu pipi şi caca la copac? Ştiaţi despre oliţa poratbilă? Merită investiţia? Dacă aveţi alte soluţii şi propuneri, le aşteptăm cu drag.

Cu zâmbet să vă fie ziua!