11 lucruri pe care ar trebui să le facă un copil zilnic

Ce ar trebui să facă un copil în fiecare zi? Dar cum poţi să îl ţii ocupat cât mai eficient? Sunt sigură că sunt întrebări pe care vi le puneţi şi voi zilnic. Chiar dacă puiul vostru merge la creşă sau la grădiniţă, când ajunge acasă şi în weekend pare să aibă o energie cât pentru zece. O variantă ar fi să îi trântiţi tableta sau telefonul în braţe – şi să vezi ce cuminte stă! Însă pentru mine, clar, aceasta nu este o soluţie. Dacă mă urmăriţi, ştiţi că nu am mai deschis TV-ul de cel puţin jumătate de an şi că Fundiţa nu are voie să umble pe telefonul meu. Ascultăm cântecele pentru copii, însă eu sunt DJ, nu ea. Cum a pus mâna pe telefon, cum l-am închis, gataaaaaa muzica! Ştie regula, s-a conformat. Cu ochii în ecran nu ascultăm nimic, nu stăm la discuţii.

Consider că a creşte un copil înseamnă să pui cărămidă lângă cărămidă, cu multă răbdare, iubire şi calm. Este un proces de lungă durată, continuu. Mai cred şi că o rutină este foarte benefică pentru copilaş, de aceea am încercat să implementez una adecvată fiecărei vârste. Pentru că deh, la o lună nu ştii altceva decât băiţă, mâncat, masaj… pfui, am şi uitat cum era atunci!

Rutina zilnică a unui copil ar trebui să conţină elemente care să îi ajute să evolueze pe toate planurile: cognitiv, motric, limbaj. Dacă facem o magie simplă şi le transformăm în joacă, veţi vedea că de fapt despre asta va fi vorba!

Aşadar, haideţi să vă scriu cele 11 lucruri pe care ar trebui să le facă un copil zilnic.

1. Să iasă afară zilnic. Fie că plouă, că ninge sau că sunt -10 grade. Până la pâine îl poţi lua în sistem. Ba chiar poţi da o tură de intersecţie, chiar dacă e frigul lui Gerilă. Pe timp de vară e cu atât mai simplu şi mai necesar! Copilul are nevoie de alt decor, de oameni, de imagini noi, de aer. E un burete care absoarbe tot şi care nu vrea să stea între patru pereţi – ghinion!
Bun, ai o zi proastă şi nu ai chef să scoţi copilul în parc. Nu ai chef să vezi mame care par perfecte, copchii care par mult mai cuminţi decât al tău. Sau eşti în zilele delicate şi chiar nu ai energie. Ce te sfătuiesc să faci? Un duş. O cafea cu lapte maaaare şi ia-o cu tine. Mănâncă repede o bucată de ciocolată. Echipează-te şi ieşiţi! O plimbare te va ajuta şi pe tine, serios. Iar cu cel mic poţi interacţiona pe drum sau chiar stând pe o bancă. Arată-i frunze, avioane, soarele, păsări. Vorbeşte-i (îi dezvolţi vocabularul). Lasă-l să ţopăie, să exploreze (motricitate), şi bucură-te de inocenţa lui.

foto

2. Să atingă o carte sau de fapt, să i se citească zilnic. Probabil veţi spune că un copil de 8 luni nu are răbdare să îi citiţi voi. Iar eu vă voi aproba întru totul: nu are răbdare, ştiu. Însă îi dezvoltaţi un obicei. Creaţi un locşor al vostru, lăsaţi-l să aleagă o carte şi să se cuibărească în braţele voastre. Nu are răbdare să citiţi toată propoziţia, dă pagina. Foarte bine, povestea o putem citi şi data viitoare: ascultaţi ce vrea copilul, lăsaţi-l să vă ghideze. Dar ce animăluţ este acesta de pe pagina dreaptă? Cel de sus? (învăţăm să localizăm) Ooo, şi cum face el? Şi unde trăieşte? Poţi să îmi arăţi un alt animăluţ care stă în pădure? Şi uite-aşa se nasc poveşti noi şi contactul fizic cu pielea lor moale e aşa plăcut…

Alegeţi un moment al zilei şi încercaţi să formaţi acest obicei (foarte sănătos, aş spune eu). Nu ne permitem toţi reading corner (locuri special amenajate pentru citit), dar cred că un puf comod sau un pat putem avea fiecare în casă.

foto

Descoperă aici cărţile pentru copiii de 2 ani pe care le avem şi iubim noi!

3. Să interacţioneze cu alţi copii. Bineînţeles că aici vârsta este foarte importantă, însă eu cred cu tărie în colectivitate. În rolul ei. Noi suntem creaţi pentru a fi cu alţi oameni, pentru a schimba idei, păreri, pentru a relaţiona.
Chiar dacă tu (eu) eşti introvertită şi nu ai chef de socializat, nu îi inocula asta şi copilului tău. El este un individ separat, cu personalitatea sa, cu nevoile lui, cu dorinţe şi aspiraţii proprii. Dacă se simte bine printre copii, de ce nu?

4. Să facă lucruri creative. E posibil să vi se ridice părul la gândul dezordinii. Cuuuum, să deseneze pe masa mea cea albă? Dă pe alături, nu se încadrează în formatul A4! Cuuum să lipească frunze sau stickere? Păi face o mizerie în casă! Cuuuum să facem o brioşă împreună? Că nu ştie să ţină bine telul şi face cremă peste tot!
Pot continua cu exemplele, însă vă spun doar atât: există mătură, aspirator, maşină de spălat. Aşa că suflecaţi-vă mânecile, puneţi o faţă de masă pe masa din sufragerie şi pictaţi împreună! Desenaţi cu creioane, poftim, ca să nu fie aşa mare pericolul de a murdări ceva. Nu trebuie să fiţi Tonitza – orice tentativă de pisică va fi primită cu mare încântare. Şi o să auziţi imediat: „-Altaaaaa!” Şi o să desenaţi la pisici până o să vi se aplece. Dar c’est la vie, vă perfecţionaţi şi voi stilul!

5. Să exerseze motricitatea grosieră. De când a început să meargă de-a buşilea, tot exersează. Însă dacă tot ieşiţi la plimbare, ce ar fi dacă l-aţi încuraja să urce câteva trepte şi să coboare (singur?) Sau să sară? Sau să meargă pe bordură? Nu trebuie să meargă kilometri pe bordura aia, câţiva paşi sunt suficienţi. Azi câţiva, mâine câţiva… Lăsaţi-l să exerseze echilibrul, să cadă, să se ridice.
Dacă nu puteţi ieşi din casă, faceţi un pic de loc în sufragerie. Faceţi un traseu de genul: sărit, pas de uriaş, ţopăit, tropa-tropa, iar pas de uriaş, alergat – în funcţie de vârsta copilului.

6. Să danseze. A-ram sam sam? Mânile ni le spălăm? Head-shoulders-knees and toes? Orice aţi alege, mişcaţi-vă împreună! Alăturaţi câteva mişcări melodiilor şi repetaţi-le în fiecare zi! Dansăm împreună, cântâm împreună – ce înseamnă asta? Dezvoltare motrică şi a vocabularului! Şi mega distracţie!

7. Să exerseze motricitatea fină. Mâini şi degete. Coordonare mână ochi. Cum? V-am mai arătat şi eu exemple pe facebook . Nici nu trebuie să cumpăraţi ceva anume, vă descurcaţi cu ce aveţi prin casă.
De exemplu: luaţi o cutie mai mică, daţi câteva găuri şi daţi-i paie pe care să le introducă.
Adunaţi pietricele de afară şi daţi-i o sticlă în care să le introducă.
Luaţi o cutie de pringels, faceţi 2-3 găuri şi puneţi la dispoziţie copilului nasturi coloraţi (aşa mai exersaţi şi culorile).
Ideea e ca el să exerseze şi prinsul de tip pensetă, cu degetul mare şi arătător (dacă aţi ales autodiversificarea, vor avea unde să exerseze!)

Descoperă aici jocuri şi jucării pe care le recomand pentru copiii mai mici!

8. Să facă o activitate casnică. Nu, nu trebuie să şteargă praful sau să pună murăturile în locul nostru. Dar ar putea să dea cu mătura (să se facă, de fapt) sau ar putea bine merci să îi pună mâncare pisicii. Recomand din suflet să aveţi un animal în casă şi vă dau 10 motive pentru care să îţi iei o pisică.
Sentimentul că sunt utili este de nepreţuit pentru copii şi unde mai pui că învaţă despre responsabilităţi. Şi despre faptul că şi alte fiinţe au nevoile lor.

11 lucruri pe care ar trebui să le facă un copil

9. Să facă activităţi senzoriale. V-am zis că o să am orez şi în chiloţi, nu? Eh, asta-i viaţa! Boabe de cafea, orez, cereale, pietricele, linte – sunt doar primele exemple care mi-au venit în gând. Puneţi-le separat (nu vor rezista mult aşa) în cutii mai mari de plastic şi lăsaţi copilul să exploreze. Eventual puteţi ascunde şi jucării pe care să le descopere.
Plantaţi împreună câteva fire de busuioc, de cimbru, de mărar şi învăţaţi-l să le miroase.
Cumpăraţi biluţe care îşi măresc volumul în apă sau pom pom-uri pufoase şi colorate.
Scoateţi-vă papucii şi mergeţi pe iarbă. Vorbeşte-i despre ceea ce simţi când faci asta. Descrie-i iarba. Lasă-l să se tăvălească în ea!
Atentaţi la spuma de ras a lui tati: pune-o într-un vas, adaugă câteva picături de culoare, dă-i copilului un penson (sau nu!) şi lasă-l să se joace!

Copiii iubesc activităţile de acest gen – iar voi puteţi bea o cafea între timp. Supraveghindu-i, bineînţeles.

10. Să se plictisească. Dacă aţi ajuns până aici, probabil acum sunteţi surprinse. Cum adică… să se plictisească? Dap, aţi citit bine. Nu trebuie să fiţi clovni, să staţi în cap şi în şpagat pentru a vă distra copilul. Mai lăsaţi-l să se şi plictisească! Veţi vedea că va începe să îşi găsească singur ocupaţie. Să se joace singur. Păi ce, tuşeşte cumva dacă face lego singurel? Sau dacă desenează singur? Bineînţeles că asta vine odată cu vârsta (probabil anxietatea de separare vă va face zile fripte pe la un an aşa), însă trebuie să lucraţi şi voi la asta. Nu puteţi să aveţi aşteptări de la copil ca el să se joace 5 minute pe covor cât fugiţi până la baie dacă voi nu i-aţi permis asta niciodată. Serios. Nu mai staţi pe capul copilului non stop. Beţi o cafea. Faceţi o manichiură, testaţi un fard. Citiţi-mă pe AdinaArustei.ro. Uitaţi-vă la un clip de-al meu pe canalul de Youtube. Daţi un telefon din balcon, supraveghind copilul. El trebuie să înţeleagă că mami are treabă şi că atunci când termină se va juca sau îi va explica ceva. Trebuie să înveţe să aibă răbdare. Nu, îmi pare rău, nu se poate ca eu să arunc totul ACUM pentru că aşa vrei tu. Sunt şi eu om, am nevoile mele, te rog frumos să aştepţi.
Bineînţeles, nu se aplică dacă şi-a rupt o mână (exagerez), însă am observat (şi la mine) că în general tindem să îi sufocăm. Să le arătăm noi cum să se joace, cum să pună piesele, cum să îmbrace păpuşa. Dar ce ar fi dacă ne-am relaxa un pic pe canapea, în planul doi?

11. Să râdă. Poate vi se pare că exagerez, dar sunt copii care nu râd zilnic. Păi dacă nu e despre râs şi veselie fără limite, despre ce-i copilăria?
Râsul ăsta… face minuni, vă zic eu. Sparge bariere, apropie, conectează. Fie că faceţi feţe-feţe în oglindă, fie că gâdi-gâdi are succes, fie că inventaţi un joc amuzant, numai al vostru… vorbim aici de copii mici, poate că pe cei mari îi puteţi face să râdă spunându-le un banc sau o poveste haioasă.
Spre exemplu, eu când o scot pe fetiţa mea din cadă îi spun că o fac sărmăluţă cozonac. O înfăşor în prosop ca pe o sărmăluţă, ne aşezăm pe pat în faţa oglinzii şi încep să o întreb: „-Sărmăluţă-cozonac (simpla denumire o amuză foarte tare), unde ai ascuns picioruşul? Năzdrăvan de picioruş, unde te-ai ascuns? Cu-cuuuuuu! Dă-mi-l să fac cranţ cranţ! Şi să ştii că vreau şi un pic de gâtuţ! Uaaaaa, dă încoace să îl pap! Eu mănânc picioruşe de astea delicioase şi gâtuţ, aşa că aştept să mi le dai!” Bineînţeles, folosesc tot felul de voci şi tonalităţi. Râdem amândouă mereu şi de multe ori vine cu prosopul după mine prin casă ca să o fac mămăluţă-coonac.