Hello! Noi suntem Ana şi Natalia!

Pe 17 septembrie 2017, ora 14.51 a venit pe lume broscuţa mea Natalia-Maria. Am născut la un spital de stat din Bucureşti – CF2, unde am fost internată 3 nopţi.

Ca bagaj pentru maternitate am avut nevoie pentru mine de: cămăşi pentru alăptare (2 bucăţi), aleze, vată sterilă, chiloţi cu talie înaltă (3 bucăţi), papuci, tampoane speciale, 2 prosoape, o trusă pentru igiena mea: periuţa, pastă de dinţi, perie păr, săpun, dosarul cu toate analizele şi eco, act de identitate, card de sănătate.

Pentru bebelina: 2-3 body-uri, pampers (am avut 1 pachet de 20 mărimea 1, consumate vreo 10),  bepanthen crema, serveţelele umede, hăinuţe de ieşit din spital, şampon pentru băiţă.

Maternitatea CF2 din Bucureşti e o maternitate mică cu 10 saloane şi 2 săli de naştere, plus 1 pentru cezariană. Spitalul arată horror pe exterior, curtea spitalului nu mai spun (îmi amintesc şi acum gropile în drum spre casă după externare).

Sarcina  a fost urmarită de dr. Gero Vasilika la Medicover. Dr asistă la naşteri în acest spital de stat, prin urmare am ales să nasc la CF2. În mare parte, decizia de a naşte la stat a fost pentru că am avut o proastă colaborare cu departamentul ofertare Medicover, dar şi partea financiară. Oferta lor initiala a fost de 6000 lei naştere naturală, 8000 lei cezariană.

Toată perioada sarcinii a fost minunată: nu greaţă, nu stări de vomă, nu kg multe acumulate (asta până am ajuns în ultima lună când m-am facut cât elefantul – am reţinut multă apăJ)). Am discutat cu dr Gero să mergem pe naştere naturală. În săptămâna 34 cred, în urma unui control bebelina, avea o circulară, dar nu ne-am făcut griji pentru acest aspect. Cred că în săptămâna 37-38 circulara era deja dublă, iar bebe nu era poziţionat optim pentru o naştere facilă: prezentaţie occipitală posterioară, cu faţa orientată către abdomenul mamei.

Din explicaţiile medicului, copilul nu putea să-şi extindă capul în afară sub osul pubian, ceea ce făcea naşterea dificilă, iar medicul trebuia să încerce rotaţia manuală a capului (m-am panicat eu un pic dar am zis să mai aşteptăm, poate-poate).

La ultimul control aveam 38 săptamâni şi 5 zile, iar medicul a zis că totul este închis şi ferecat, ne vedem şi săptămâna viitoare.

Odată cu venirea bebelinei, am apucat şi ne-am şi mutat în casă nouă (mereu spuneam burticii: Natalia mama… mai aşteaptă un pic să ne mutam… şi dupa poti veni! ). Ţin minte că am reuşit şi am mutat toate lucrurile pe 15 septembrie seara, tati montase patul matrimonial şi 2 dulapuri. Sâmbată seara pe 16 septembrie, eu voinică tzopa tzopa am plecat la supermarket să fac „plinul la frigider”. O cină copioasă încheiată cu o bere rece (fără alcool) şi parcă ceva ceva simţeam eu. Erau înţepături diferite şi am zis că sigur sunt contracţii. Na, de acum să vină dacă doreşte.

Duminică dimineaţa, la 7.30 am simţit că fac pe mine… panică un pic… hai să verificăm… mhh haii că poate nu e nimic totuşi. Mă reîntorc în pat şi mai stau un pic fără să mai adorm, când pe la 8 am simţit cu adevarat că s-a rupt apa. Foarte calmă m-am ridicat, dureri nu aveam şi mi-am zis să îmi fac toaleta şi să îl mai las pe tati să mai doarmă. Totul rezolvat , îl trezesc pe tati, el panicat maximJ)). Hai să nu ne grăbim că îmi e foame un pic. Zis şi făcut. După, cu bagăjelul la braţ, am plecat spre spital.

La maternitatea CF2 era foarte aglomerat şi am decis să nu îl deranjez pe medicul meu până nu mă consulta doctorul de gardă.

Dr.  Azdasher Naszan era de gardă, un tip  glumeţ, dar foarte atent în timpul consultului. Mi-a relatat exct ce ştiam: bebelina în aceeaşi poziţie cu aceleaşi simptome şi i-am spus că vreau natural. Am sunat- o pe dr.  Gero, iar dumneaei nu era în Bucureşti şi am născut cu dumnealui. M-a asigurat că e un doctor bun şi să am încredere (şi aşa a fost –  fără complicaţii).

În urma discuţiilor mi s-a  spus ca da, nasc natural dacă doresc, va fi dureros pentru mine, dar va fi un travaliu lung şi cu un stres puternic pentru bebe (2 h de când s-a rupt apa şi eu fară dureri deosebite). Cum medicul meu nu era, am ales poate calea mai uşoară, dar mai sigură spun eu pentru sănătatea Nataliei, si a aceea a fost cezariana.

Eu nu eram pregatită pentru operaţie, nu citisem despre anestezie sau alte detalii, dar doamnele de la camera de monitorizare au fost foarte draguţe şi mi-au explicat totul. A venit si doctorul anestezist şi am discutat un pic despre istoricul în familie şi se facuse deja ora 13 30.

Între timp durerile au crescut în intensitate – şi am avut ceva contracţii, nu glumă! Şi dor, nene, ca naiba!!

Într-un final la 14.40 eram în sala de operaţie: un pat pe mijloc, un dulap de sticlă pe dreapta cu ceva medicamente şi o echipa ce roia în jurul patului. Mi s-a făcut anestezia, m-am întins pe masa de operaţie şi doctorul cere unei asistente mănuşi nr X şi asistenta i-a spus că nu mai au  (i s-a dat un număr mai mare). M-am întristat crunt când am auzit că nu au nici mănuşi sterile necesare şi indispensabile pentru aşa ceva şi mi-am spus: Doamne ajută-ma sa fie bine, fetiţa mea sănătoasă şi operaţia cu succes!

Aveam ceasul chiar în raza mea vizuale şi când s-a făcut 14.51 am auzit-o: minunată, glas puternic şi hotărât a venit pe lume micuţa Natalia-Maria: 49cm si 3050 gr. (Mă aşteptam să fie mai lunga, eu 1.75cm, tatăl 1.90 cm).

Am zărit-o în colţ, au curăţat-o, înfăşat-o, şi asistenta a spus: acum pupăceală: unul pentru mami de la bebe şi viceversa. A fost momentul cand am simţit că sunt fericită cum nu am fost vreodat ă (bineînţeles că fost şi o lacrimă pe acolo). A văzut-o şi tati (el nu  a stat în sala de operaţie) şi până am ieşit din operaţie a mai durat cam 50 minute.

Cum nu e o maternitate mare sau de renume ca Filantropia sau Giuleşti, cei de la maternitatea CF2 aveau destule lipsuri. Am adus hârtie igienică, în baia salonului era un pic de igrasie într-un colţ, saltele vechi, lăsate. Eu am fost norocoasă şi am avut o saltea relaxa dreaptă şi cât de cât comodă. Doamnele de la curăţenie  veneau de 2 ori pe zi şi igienizau. Frigider eu nu am avut (era la o rezerva unde puteai lăsa un iaurt). Duş nu am fost în stare să fac, mi-am făcut o igienă minimă ţinând cont că aveam dureri cam mari. Dimineaţa se aducea câte un iaurt sau brânză, iar la prânz o supă cu piept de pui, dar de cele mai multe ori mâncam ce îmi aducea soţul. Multe lichide după operaţie şi ceai pentru lactaţie.

De fel nu sunt o mare plângăcioasă, dar mi s-au părut crunte durerile, deşi calmante ne-au dat asistentele de câte ori am cerut. După operaţie au venit şi ne-au ajutat să ne spalam, să ne ridicăm neapărat din pat. Fetele de la neonatologie jos pălăria: de câte ori aveam nevoie de ajutor au fost drăguţe şi ne-au arătat: cum să atasam copilul la sân, cum să îl spălam şi la orice întrebare ne răspundeau. Medicul a venit în fiecare zi să ne vadă şi să ne întrebe de sănătate. A fost trimis chiar şi un psiholog să ne explice ce e cu depresia postnatală şi care ar fi simptomele.

Bebeluşul  fost adus în salon la 2h după nastere, era şi soţul la mine. Nu l-am avut peste noapte, dar îl aduceau din 3 în 3 h să încercăm să alăptăm. Chiar daca a avut lapte praf la început, nu pot spune că a fost o catastrofă, eu fiind foarte stresată că nu se ataşa corect bebelina. După ce m-am ridicat din pat a stat 2 zile şi 2 nopţi doar la mine în salon.

M-am stresat foarte mult cu alăptarea în spital, bebe nu se satură şi am zis că îi dau completare.De fiecare dată stimulam sânul şi dacă nu reuşeam, abia atunci îi dădeam lapte praf. După ce am ieşit din spital 2-3 zile am mai dat cate 1-2 biberoane pe zi, până m-am descurcat singurică cu sânul. Am avut-o pe mama mea lângă mine care m-a ajutat enorm acasă cu sfaturi. În spital repet: personalul de la neonat pro alăptare, minunat cu bebeluşii. Poate am fost eu norocoasă şi am prins fete ok. Ţin să menţionez că am oferit doar 2 atenţii: la o asistentă care m-a monitorizat la internare şi înainte de a pleca unei asistente şefe (care iniţial nici nu a vrut să accepte, refuza complet, ba din contra mi-a spus că oricând am o problemă să revin la maternitatea CF2 că voi fi ajutată).

Din pricina condiţiilor un pic precare  nu pot spune ca aş recomanda din suflet această maternitate, dar se poate supravieţui. Se încearcă constant să fie curat, iar personalul super ok. Nota 10 din partea mea. Este un pic mai strict cu vizitele: o singură persoană în salon dacă esti operată de cezariană, iar dacă nasti natural, vizitele sunt pe hol. Doar taticii intră la bebe şi poate bunicii. Există şi posibilitea de a opta pentru o rezervă în caz de vrei intimitate: 250 lei/noapte şi poţi avea o persoană non stop cu tine: soţ, mama. Eu nu am gasit liber.

Medicul dă ok-ul şi după externare ( am fost la controlul de 6 săptămâni tot la CF2).

Ca o incheiere, eu nu am fost niciodată într-un spital de stat în Bucuresti până să nasc. Am primit o lecţie din partea personalului – nu trebuie să generalizăm, nu toţi sunt în aceeaşi oală (avari după şpagă, nu te ajută, răutăcioşi), dar tind să cred că toate lipsurile din astfel de unităţi transformă oameni (o asistentă ne-a rugat să le dăm un pic de vată că nu mai aveau pentru recoltare sangeL ) şi apar comportamente urâte.

***

Pe Super-Mami.ro poţi citi şi alte experienţe ale naşterii din Bucureşti (maternitatea Polizu, Medicover, Medlife, Regina Maria, maternitatea Bucur, Filantropia, CF2, spitalul Universitar, Elias, Sanador), Constanţa (maternitatea Isis), Braşov (maternitatea Eva), Iaşi (maternitatea Cuza Vodă din Iaşi) şi despre naşterea în Olanda.

*Poveştile din seria Naşteri de pe www.Super-Mami.Ro reprezintă experienţe reale, povestite integral de mămici. Site-ul nu a intervenit prin adăugare de informaţii sau situaţii. Pentru publicarea poveştilor şi a fotografiilor personale, mămicile şi-au dat acordul în scris.