Micuţul meu s-a născut într-o zi de iunie, vineri, în 2017. Mami a vrut ca el să vină pe cale naturală, dar nu s-a putut. Eram în săptămâna 40 şi 4 zile şi el nu dădea niciun semn, mişcările erau tot mai puţine , mai lente. Aveam senzaţia că nu se mai simte bine.

Am decis cu dr. Mădălina Comănescu (medic excepţional, nota 10) să încercăm natural cu perfuzii, calciu şi alte medicamente pentru a mi se induce naşterea, dar degeaba. Nu am avut contracţii. În acel moment am spus că vreau cezariană pentru faptul că tot fusesem la monitorizări în ultima săptămână şi el nu mai era la fel de active ca înainte. În timpul sarcinii am tot avut mici probleme, el fiind diagnosticat cu 3 malformaţii ( două la inimă, una la cordonul ombilical), am făcut şi amniocenteza şi de aceea nu am vrut să risc şi să fac cezariana. Însă s-a dovedit a fi cea mai buna decizie.

Zis şi făcut , a venit medicul şi am fugit în sala de operaţie pentru a-mi cunoaşte puiul mai repede şi pentru a şti că este bine. Eram foarte bucuroasă , euforică, am putut să mă uit la toată operaţia mea. Anestezia a decurs bine, nici nu am simţit, toţi doctorii m-au făcut să mă simt în largul meu, ba chiar doctora mea m-a pupat pe frunte după ce am născut. Personalul medical foarte ok (mici excepţii – medicii de la neonatologie ). În sală nu au fost decât medici şi asistente, nici un membru al familiei nu a avut voie.

A fost un sentiment minunat când l-am văzut cum l-a scos. Mi l-au dat să îl sarut, iar eu am văzut chiar şi când m-au tăiat şi cusut. După operaţie m-au dus în rezerva unde erau două paturi. La 15 minute a venit şi asistenta cu bebe să îl punem la sân. Camera era curată , aerisită şi dotată cu televizor şi frigider.

Toate bune şi frumoase până a doua zi când am sunat asistentele să mi-l aducă pe bebe şi ele nu mai veneau cu el. Asistentele erau depăşite numeric şi nu făceau faţă solicitărilor noastre. Am trimis-o pe mama să vadă ce se întâmplă după câteva ore şi nimic. După alte câteva ore, vine şefa secţiei de neonatologie să-mi spună că vrea să facă câteva analize pentru micuţ. Eu am spus că le facem a doua zi şi că doresc să îmi fie adus copilaşul. Doctorul a subliniat că este şefa secţiei şi că trebuie neapărat să îi facă analize pentru că nu este foarte bine. Eu am crezut că vor să facă analize ca să mai încarce nota de plată de la externare.

În momentul acela am început să plâng şi să ţip. Mama a spus că poate să îi facă analizele,  că nu se pune problema de bani. Deci copilul meu nu era bine deloc şi nimeni nu m-a anunţat decât după ce câteva ore la rând am insistat să mi-l aducă. După câteva zile de stat în spital, cu el conectat la aparate de tot felul, mi s-a spus că am avut noroc că l-au salvat. Şi că era să îl pierdem… Nu au vrut să ne spună decât că a avut o infecţie materno-fetală ( aşa se numesc cele luate în primele 48 h de la naştere). În acel moment am simţit că sunt cea mai norocoasă şi că micuţul meu era pe drumul cel bun. În timpul celor 10 zile a fost supravegheat doar de şefa secţiei fiind considerat un caz grav, a fost văzut chiar şi de neurochirurg. Pe parcursul celor 10 zile am avut program de pompare , nu am avut voie cu pompa mea şi nu puteam să extrag lapte decât de 2 ori pe zi. În rest i-au administrat lapte praf ş ii-au dat suzeta. Eu nu am putut să rămân lângă el încă 6 zile, deoarce costurile ne depăşeau .

Deşi când am păşit în maternitate am avut o stare de linişte, pe parcursul celor 10 zile s-a dovedit a fi contrariul.

Ai recomanda naşterea la Sanador?

Plusurile naşterii la spital privat sunt că nu mi-am luat niciun bagaj. Doar încărcătorul de la telefon; medicamente şi produse pentru igienă aveam la discreţie (nu îţi trebuie nimic de acasă). Camera a fost curată, baia la fel, mâncarea bună.

Minusurile sunt destule astfel încât să nu mă mai duc să nasc şi a doua oară la maternitatea Sanador. În primul rând, asistentele nu făceau faţă numeric. Le tot sunam şi veneau la noi după jumătate de oră cel puţin (mi s-a făcut rău de două ori de durere şi nu venea nicio asistentă să îmi facă calmante), hârtie igienică nu am avut de duminică deoarece magazionera nu lucra în week şi nu avea nimeni acces (de-a râsul plânsul), asistentele nu te încurajează să alăptezi , m-am rugat de ele să îmi aducă pompă de sân ţinând cont că micuţul era conectat  la aparate şi nu aveam voie să îl alăptez.

În rezervă am stat două persoane şi pentru că este spital privat, orele de vizită erau de dimineaţa până seara. Cei care veneau la colega mea uitau să plece şi nu mă puteam mulge, odihni , ca să nu mai spun că aveau voie şi cu copii mici să vină , era un haos în salon, iar eu eram cu nervii la pământ… De asistente  te cam rugai ca să îţi aducă cele necesare, îşi dădeau ochii peste cap, ba chiar asistenta de la neonatologie ne-a spus să nu o mai sunăm că este singură şi nu are timp, să stăm cu copilul în cameră că nu are cum să se ocupe de ataţia… În prima noapte, colega mea a avut un şoc de la calmante şi a început să umble şi să delireze prin cameră.  Câmd am sunat la asistente, a venit femeia de serviciu să îmi spună că asistenta de gardă este în sala de naşteri şi că nu ştie când vine.

Pe tot parcursul şederii mele în Sanador m-am certat cu toată lumea pentru că altfel nu erai băgat în seamă. Lucrul bun este că atunci când auzeau numele meu percutau imediat.

Celor care se gândesc să nască la Sanador nu pot decât să le urez să fie cât mai puţine naşteri în acel moment. Astfel, asistentele nu o să fie depăşite numeric şi vor fi mai disponibile. Un consultant în alăptare ar fi foarte de bun augur, pentru că ele nu încurajează alăptarea.

Pentru suma platită, condiţiile puteau fi mult mai bune. Eu am ales privatul pentru că eram obsedată ca bebe să nu ia vreo infecţie , ceea ce s-a şi întâmplat. Costul spitalizării lui s-a ridicat la 3100 lei, iar costul naşterii la 5500 lei.

În final, vreau să mulţumesc medicului meu ginecolog, Mădălina Comănescu, dar şi neonatologului, Cornelia Preda. De nota 10!

***

Pe Super-Mami.ro poţi citi şi alte experienţe ale naşterii din Bucureşti (maternitatea Polizu, Medicover, Medlife, Regina Maria, maternitatea Bucur, Filantropia, CF2, spitalul Universitar, Elias, Sanador), Constanţa (maternitatea Isis), Braşov (maternitatea Eva), Iaşi (maternitatea Cuza Vodă din Iaşi) şi despre naşterea în Olanda.

*Poveştile din seria Naşteri de pe www.Super-Mami.Ro reprezintă experienţe reale, povestite integral de mămici. Site-ul nu a intervenit prin adăugare de informaţii sau situaţii. Pentru publicarea poveştilor şi a fotografiilor personale, mămicile şi-au dat acordul în scris.