Sunt o mamă rea – II

sunt o mamă rea v-am mai spus. Şi o să vă spun multe poveşti din acestea, pentru că într-un fel, pe mine mă ajută să scriu astfel de lucruri. Şi spre surprinderea mea, am primit vreo două mesaje din care am aflat că şi pe voi! Chiar nu mă aşteptam la feedbackul atât de fain din partea voastră la primul articol de acest gen! Mulţumesc!
Dar să revenim şi să vă spun de ce sunt o mamă rea acum – piesă în cine ştie câte sute de acte.

Se făcea că eram în vacanţă, la masă cu toată lumea, iar domnişoara Fundiţă în scăunelul ei. Fiecare cu farfuria lui, cu tacâmurile lui, cu mâncarea lui. Voi ştiţi că mie îmi place să mă joc când mă joc şi să fac treabă când fac treabă, aşa că atunci când domnişoara Fundiţă (avea un an şi unsprezece luni) a început să facă mofturi referitoare la mâncare, i-am explicat de vreo două ori că la masă mâncăm, nu aruncăm cu mâncarea pe jos, nu ne hlizim, nu scoatem mâncarea din gură, nu ne punem mâncarea în cap, nu facem avioane. Ea nu şi nu. Că doar era în centrul atenţiei!

Dacă am văzut că nu ne înţelegem, şoc şi groază pentru toată lumea:

Sunt o mamă rea - II
foto
Citeşte mai departe… “Sunt o mamă rea – II”

Cum gătesc eu orez pentru bebeluş

Când vine vorba despre orez, domnişoarei Fundiţă îi saltă sufletul de bucurie. Seamănă cu mama ei, pentru că şi eu aş mânca dimineaţa, seara şi la prânz orez (de fapt, am şi făcut asta cât am stat în Asia, dar nu despre asta vreau să vă povestesc azi). Haideţi să vorbim despre modul de a găti orez pentru bebeluşi.

Am mai pus fotografii pe Facebook în care vă arătam părţi din meniul fetiţei mele. Nu de puţine ori mi-aţi cerut “reţeta”, însă pur şi simplu nu există o reţetă anume. Cuvântul (cuvintele) magic în ceea ce priveşte modul în care fac eu orezul este aparat de gătit cu aburi. De când am început autodiversificarea, îl folosesc foarte des, iar rezultatul este mereu primit cu poftă.


Orez cu broccoli şi roşii la steamer (aparat cu aburi)
Citeşte mai departe… “Cum gătesc eu orez pentru bebeluş”

Ce mănâncă bebeluşul meu: Budincă de paste

Ce faci când ai nişte paste miiici, miiici, paste alfabet, care ar frustra bebeluşul autodiversificat, pentru că i-ar scăpa printre degete sau din lingură, oricum le-ai găti? Cuuum, poftim? Ce s-a auzit acolo în spate? Budincă de paste? Daaa, corect! Fix asta faci: budincă de paste! Sau mai bine spus, ceva rapid, delicios şi fără zahăr (aşa cum ne-am obişnuit noi pe Super-Mami).

Citeşte mai departe… “Ce mănâncă bebeluşul meu: Budincă de paste”

Ce mănâncă un bebeluş de un an şi şapte luni

După ce v-am arătat ce mănâncă un bebeluş de un an şi şase luni, mi-am cam pierdut din avântul gătitului. Nu de alta, dar domnişoara Fundiţă urma să meargă la creşă şi mă cuprinsese aşa o lene… Însă din cauza unor mucişori, am amânat creşa, aşa că am vrut, n-am vrut, a trebuit să gătesc din nou la foc automat. Aşadar, dragi Super-Mami care mă citiţi, iată ce mănâncă un bebeluş de un an şi şapte luni – pe numele său, Ingrid.

Luni:
MD: cereale fierte in lapte. Porridge, terci – este vorba de fulgii de cereale pe care îi găsim lângă muesli, în orice supermarket. Am presărat scorţişoară şi am decorat cu o căpşună mare.
Prânz: paste din grâu dur cu sos de roşii şi parmezan
Cină: supă de găluşte

Citeşte mai departe… “Ce mănâncă un bebeluş de un an şi şapte luni”

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte – varianta modernă

După cum ştim bine, unele poveşti sunt nemuritoare. De pildă, sunt sigură că aţi auzit de Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte şi poate că uneori chiar şi voi sunteţi în pielea personajului care îi promite câte în lună şi în stele odorului care plânge. Şi plânge, se înroşeşte şi nu se mai opreşte… Eventual în public, pentru ca asta să fie bomboana de pe colivă.

Eu nu am experimentat încă aşa ceva cu domnişoara Fundiţă, însă am fost martora interpretării moderne a poveştii mai sus menţionate, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Pentru că nu e aşa? – timpul trece, noi încercăm să ţinem pasul cu el, aşa că adaptăm din mers. Chiar şi poveştile…

Dar să vă spun contextul.


foto
Citeşte mai departe… “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte – varianta modernă”

Ce mănâncă bebeluşul meu: Budincă de cartof dulce, ricotta şi quinoa

Ştiţi ce am pregătit cu mare drag şi spor, pe repeat, săptămânile acestea? Budincă de cartof dulce, ricotta şi quinoa! Pur şi simplu ne place mult şi e rapid de făcut, iar cartoful dulce e cel mai la îndemână în această perioadă. Aşa că la budincă înainte!

 
Citeşte mai departe… “Ce mănâncă bebeluşul meu: Budincă de cartof dulce, ricotta şi quinoa”

Înţărcarea bebeluşului – povestea noastră

Înţărcarea bebeluşului marchează finalul unei poveşti minunate: cea a alăptării. Uitate de mult sunt perlele de lapte, ragadele şi durerile de la început. Acum îţi priveşti puiul şi realizezi că a crescut, că deja urcă o treaptă importantă din viaţa lui, că nu mai e bebeluşul acela care ţocăia de zor şi mai apoi adormea satisfăcut şi fericit la sânul tău.

Înţărcarea bebeluşului este un moment important atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluş. Este dezirabil ca ambii să fie împăcaţi cu decizia, aşadar înţărcarea bebeluşului ar trebui să fie blândă, în timp, nu de azi pe mâine (bineînţeles, nu vorbim despre cazuri speciale care presupun probleme de sănătate).

După cum ştiţi dacă mă urmăriţi (iar dacă nu, aflaţi acum), eu am fost, sunt şi voi fi mereu pro alăptare. Alăptare exclusivă până la şase luni (fără ceai, apă, suc de portocale şi alte nebunii), iar mai apoi… ei bine, mai apoi, cât vă ţin balamalele. De ce spun de balamale?


Citeşte mai departe… “Înţărcarea bebeluşului – povestea noastră”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...