19 sfaturi pentru ca bebeluşul să mănânce mai bine

Azi mi-am propus să vorbim despre bebeluş şi alimentaţia lui. Asta în contextul în care după câteva luni de păpat solide, am ajuns la nişte concluzii, care cred că vă vor ajuta, mai ales dacă aveţi copilaşii mai mici. Ştiu că pentru toate mămicile partea cu mâncatul vine la pachet cu stres şi frustrări, însă modul în care abordam luarea mesei va influenţa pe termen lung comportamentul copilului vizavi de subiect.

1. Stăm la masă când copilul este odihnit. Nu de alta, dar dacă e somnoros, nu va avea răbdarea, nu va avea dispoziţie, iar voi veţi fi frustrate că uite, l-am pus la masă şi nu are răbdare! Şi am mai stat şi o oră să îi fac felul asta de mâncare! Deci, aşa cum spuneam, foarte frustrate. Pentru noi, cel mai bine e să mâncăm după somnul de prânz. Fiind şi un pic mai lung, se trezeşte şi cu foame, şi cu chef.

2. Aşezaţi-vă odată cu copilul la masă. Fie voi, fie tati, fie toţi trei (patru, câţi aţi fi). Transformaţi (cel puţin) cina într-un moment în care staţi cu toţi la masă şi mâncaţi liniştiţi. Faceţi din asta un eveniment plăcut, o bucurie. Fiţi relaxaţi la masă!
Dacă tati e la muncă, vă sfătuiesc să mâncaţi voi odată cu bebeluşul. El va imita ceea ce faceţi şi mai mult, veţi petrece timp de calitate împreună.

3. Când începeţi introducerea solidelor în alimentaţie, asiguraţi-vă că sunteţi într-un mediu cunoscut, fără persoane care asistă. Mai ales în cazul autodiversificării – urmăriţi de 10(000) de ori filmuleţe care vin în ajutorul BLW-ului (cum recţionează copilul la gag, cum îi oferi primul ajutor în caz de înec). Vă spun asta din proprie experienţă, pentru că în timpul unui gag, cât stăteam la masă, o rudă i-a dat copilului doi pumni în spate de a plâns cinci minute. Nu ştia ce i s-a întâmplat, săraca domnişoară Fundiţă. Eu eram în capătul opus al mesei, mă uitam la ea, dar până să ajung,… altcineva s-a panicat (de atunci stau mereu lângă ea). Ca să nu mai spun că persoana respectivă ne-a tot bătut la cap că e prea mică pentru bucăţi întregi, că nu se va descurca, că o să ajungem la spital la urgenţe şi la episodul de mai sus i-a crescut tensiunea etc etc.
Cel mai bine e să vă obişnuiţi şi voi cu ideea, să fiţi relxate cât copilul mănâncă, şi apoi să aveţi spectatori şi dătători cu părerea prin preajmă.

4. Mănâncă din aceeaşi farfurie sau ciuguleşte de pe tăviţa lui bebe. În niciun caz tu nu mânca orez (e alb) şi el broccoli (ar trebui să fie verde). Nu de alta, dar va fi atras de ceea ce ai tu în faţă şi va ignora ce are el. E mult mai interesant ce are mami acolo! Şi probabil mai gustos… şi hai să întindă mânuţa să apuce, să tragă, să vrea şi el.

sursa foto: http://images.parents.mdpcdn.com

Citeşte mai departe… “19 sfaturi pentru ca bebeluşul să mănânce mai bine”

Aparate de gătit mâncarea bebeluşului

Înainte de a începe să îi ofer alimente solide domnişoarei Fundiţă am cercetat un pic piaţa şi m-am orientat cam ce aparate electrocasnice mi-ar trebui în bucătărie. Mai mult, am făcut inventarul şi am decis că nu voi cumpăra lucruri special create pentru bebeluşi, ci voi încerca să iau roboţi de bucătărie sau aparate pe care le putem folosi pe termen lung (deci şi pentru noi). Nu de alta, dar nu vreau să fac depozit şi nu are rost să îngrop bani aiurea. De exemplu, nu am luat sterilizator, pentru că avem maşină de spălat vase. Ca să nu mai spun că oricând pot da o suzetă în clocot, nu? Cred că aţi prins ideea, aşa că vă invit să descoperim împreună patru aparate care chiar consider că merită să existe în bucătăria noastră.

Fie că vreţi să alegeţi diversificarea clasică sau autodiversificarea, din punctul meu de vedere, un steamer (aparat de gătit cu aburi) este musai într-o casă. Alimentele sunt gătite mult mai sănătos, cu aburi, iar fiecare grupă (peşte, pui, orez, morcov etc) are timpul său de gătit trecut în cărticică. Nu de alta, dar bebe nu are cum să mănânce o bucată de morcov prea tare saaau nu va putea apuca/va rupe bucata şi se va frustra. Mai mult, puteţi pregăti şi aşeza legumele, iar steamerul le va ţine calde până le puteţi consuma. Fără tone de vase de spălat, fără grăsime – este perfect! Eu am un model cu trei etaje de la Tefal – dar mai multe modele de aparate de gătit cu aburi găsiţi aici – şi de obicei pun şi orez, şi legume. Arunc rapid condimente, învârt timerul şi… aştept piuitul de “e gata masa!”. Mare atenţie la aburul fierbinte atunci când ridicaţi capacul!

Citeşte mai departe… “Aparate de gătit mâncarea bebeluşului”

Cinci ingrediente minune în alimentaţia bebeluşului

De când am început (auto)diversificarea domnişoarei Fundiţă, am descoperit câteva ingrediente minune pe care le folosim cu mare drag şi spor. Nu numai că le înlocuiesc cu succes şi mai natural pe altele, ci aduc şi un aport considerabil de vitamine şi nutrienţi şi un gust delicios mâncărurilor pe care i le prepar. Aşadar, vă invit să povestim astăzi despre cinci ingrediente-minune în alimentaţia bebeluşului – iar la final, aş vrea să îmi spuneţi dacă le cunoşteaţi şi foloseaţi şi voi!

Primul ingredient-minune este pudra de roşcove sau karobul. De ce să îi dai pudră de roşcove sau karob bebeluşului? Ei bine, carobul este o sursă importantă de calciu. Mai conţine fier, potasiu, sodiu, vitamina B6. Mai mult, ajută la instalarea unui tranzit bun, poate fi folosit la tratarea diareei la bebeluşi şi adulţi, poate trata tusea, anemia, este antiseptic şi antibacterian foarte eficient. Este un bun substituent pentru cacao (ce ar fi dacă i-ai oferi copilului un pahar de lapte cu karob, care nu conţine cofeină, în loc de cacao? Să ştii că gustul este asemănător, la fel şi culoarea amestecului!).
Pudra de roşcove sau karobul (carobul) este un îndulcitor natural, aşa că o putem folosi nu doar în lapte, ci şi în produse de panificaţie, creme, îngheţate, prăjituri. Poate fi introdusă în alimentaţia bebeluşului începând cu şase luni, fiind extrem de bine tolerată.

Citeşte mai departe… “Cinci ingrediente minune în alimentaţia bebeluşului”

14 lucruri pe care trebuie să le ignori dacă vrei să alăptezi

În ultima perioadă am văzut multe discuţii pe tema alăptării. Că de ce nu se alăptează mai mult, că de ce se alăptează doar o lună, că de ce două, că de ce nu nouă, că de ce se completează cu lapte praf, că de ce de ce de ce. Taberele sunt împărţite; fiecare are câte o părere pe care ţine neapărat să şi-o exprime atunci când vede o viitoare mămică sau o mămică, în general. Eu vreau să vă scriu astăzi despre cum am reuşit eu să alăptez în condiţiile în care am întâlnit multe persoane care mi-au spus diverse lucruri referitoare la asta (le voi detalia mai jos). Dacă m-aş fi luat după unii şi după alţii, nu aş mai fi alăptat azi. Şi asta e foarte trist! Haideţi să începem să depănăm firul poveştii mele legată de alăptare.

Mi-am dorit foarte mult să alăptez – despre alăptarea după naşterea prin cezariană v-am povestit deja, precum şi despre problemele întâmpinate şi cum le-am făcut faţă (răni, ragade etc). După ce am trecut de aceste piedici şi fetiţa a început să sugă exclusiv la sân, m-am liniştit. Îmi era aşa de drag să o văd cu ochii ei mari şi cu guriţa ţocăind de zor. Însă de cum a mai crescut şi-am început să ieşim în lume, am auzit tot felul de remărci menite doar să mă descurajeze în a alăpta mai departe. Iată aşadar 14 lucruri pe care trebuie să le ignori dacă vrei să alăptezi – pe cele pe care am reuşit să mi le amintesc:

  • Laptele tău e de acum apă chioară… Ia pune într-un pahar şi vezi cum se separă! O să te convingi!
    Serios? Dacă eu o văd că se satură, adoarme, ia bine în greutate, e vioaie, umple scutece, cum să îmi spui aşa ceva? De mii de ani, mamele alăptează. Păi dacă după trei-patru luni de viaţă ale lui bebe, laptele lor ar fi devenit apă chioară, oare cum am mai fi rezistat ca specie?! Corpul meu ştie ce lapte îi trebuie bebeluşului meu, aşa că îl produce fix pe acela!
    Da, în pahar voi vedea că grăsimea se adună la suprafaţă. Voi vedea şi că laptele matern poate avea culoare diferită de la o săptămână la alta (colostrul, de pildă, e mai gălbui, iar mai apoi laptele devine mai alb). Şi ce e cu asta?
  • Auzi, dar să te speli neapărat pe sâni cu apă şi săpun înainte şi după fiecare alăptat.
    Nu o să fac asta, pentru că nu înţeleg de ce ar trebui! Laptele matern e steril şi protejează bebeluşul împotriva infecţiilor. Orice săpun folosit local în exces nu îşi are locul, pentru că elimină uleiurile care protejează sfârcul. Eventual aplicată lanolină după spălare cu apă în caz de probleme. Saaaaau dacă vrei neapărat săpun, ia unul extrem de blând, natural şi nu îl folosi la fiecare spălare.
  • Lapte, lapte, lapte. Da’ dă-i şi un pic de apă sau ceiuţ!
    Nu, nu şi iar nu. Până la şase luni, vreau să o alăptez exclusiv. Laptele conţine toţi nutrienţii necesari! O să aibă timp de apă şi de cocktail-uri după aia. Iar ceaiul… ce aport are?

14 lucruri pe care trebuie să le ignori dacă vrei să alăptezi

Citeşte mai departe… “14 lucruri pe care trebuie să le ignori dacă vrei să alăptezi”

O minune care a apărut acum nouă luni

Azi este o zi specială, zi în care vă invit să povestim despre o minune care a apărut acum nouă luni. Presupun că v-aţi prins: vorbim despre domnişoara Fundiţă, proaspătă posesoare a nouă luni.

Ce face un bebeluş la nouă luni? Depinde de bebeluş! Noi nu comparăm, da? Pentru că fiecare bebeluş se dezvoltă în ritmul său! Însă ca de obicei, vă spun ce face Ikki. Cum mai stă cu sănătatea, ce năzdrăvănii mai face, cum s-a schimbat în ultima perioadă.

La nouă luni, domnişoara Fundiţă nu are stare deloc. Duse sunt zilele în care vorbeam (şi făceam în tihnă) despre masajul bebeluşului şi eventual mai dădeam şi un telefon, pentru că ea oricum stătea cuminţică pe spate. De mult apuse zilele în care schimbatul scutecului (acum folosim Huggies chiloţel numărul 4) nu seamănă cu o cucerire de fortăreaţă. Pentru că, ce să vezi: cum simte fundul gol, cum o ia la fugă în patru lăbuţe prin pat. Măsuţa de înfăşat a devenit deja istorie, toată casa e terenul care trebuie cucerit acum! De-a buşilea şi mai nou, de pe la opt luni jumătate, ţinută de o mânuţă. Tot de atunci a început să stea şi în picioruşe pentru câteva secunde, iar pe zi ce trece e din ce în ce mai sigură pe ea. I-am luat ghetuţe speciale pentru primii paşi, însă la cum se prezintă vremea, probabil va trebui să îi luăm săndăluţe.

Bebeluşul de nouă luni e curios şi vrea să descopere tot. Este, pur şi simplu, o caracatiţă. Nu are voie aici? Nicio problemă, se duce dincolo şi trage de acolo. Nici acolo nu e voie? Stai tu liniştită, Super-Mami, că are planul C. Încă bagă în guriţă tot ce prinde, dar înregistrează date şi te surprinde când se bucură că revede o jucărie căzută sub pat. Râde cu poftă, mai ales la gâdileală şi la bauuuuuu!, iar râsul ăsta e balsam pentru suflet.

Citeşte mai departe… “O minune care a apărut acum nouă luni”

Autodiversificare 7 luni: reţetă de brioşe cu afine

Prima brioşă pe care a mâncat-o Ikki vreodată a fost furată de la verişoara mai mare cu cinci luni. Şi aşa cu poftă a mâncat-o, încât am cerut reţeta de la cumnata mea şi încet încet am început să îi fac şi eu acasă. În această seară am încercat varianta de brioşe cu afine (până acum am făcut şi cu mere rase, vişine şi zmeură) şi despre această reţetă vă voi scrie astăzi. Vă reamintesc că am început autodiversificarea fetiţei pe la şase luni şi un pic.

Această reţetă de brioşe cu afine este foarte simplă, după cum veţi putea vedea, rapid de făcut şi rezultatul este foarte bun, perfect pentru un bebeluş. Deşi am furat şi noi câte o brioşă, recunosc!

Citeşte mai departe… “Autodiversificare 7 luni: reţetă de brioşe cu afine”

Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?

Zece minute petrecute pe un grup de mămici sunt suficiente ca să îţi crească tensiunea. Deşi există zeci de articole despre diversificarea bebeluşului, azi am avut ocazia să citesc nişte lucruri care m-au speriat. Şi o să vi le scriu şi vouă, că poate sunt eu deplasată şi am nevoie de cineva care să mă tempereze. Aşadar, hai să vedem cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii. Şi mai mult decât atât, le recomandăm şi altora, că de, citez – “copilul meu a mâncat şi nu are nimik”.

În primul rând, o mămică întreabă dacă e ok să îi lase copilului de un an nişte parizer, că ea pleacă să îşi pună unghii. Trecând peste pusul unghiilor (pe care eu una nu îl recomand, mai ales când e copilul mic şi nu se ţine bine pe picioare, pentru că îl poţi înţepa sau agăţa când îl schimbi sau apuci etc), am rămas blocată la alăturarea un an şi parizer. Păi parizer nici noi nu ar trebui să mâncăm, e plin de prostii! Cum să te gândeşti că ar fi o variantă “k” de dat copilului? Ar putea, în schimb, să îi lase o supă de legume, câteva bucăţi de fructe (avocado, mango, măr, pară, prună etc etc), ou fiert, o brioşă făcută în casă şi exemplele ar putea curge până mâine dimineaţă.

sursa foto: http://indiatoday.intoday.in

Citeşte mai departe… “Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...