Vizita acasă la o proaspătă mămică: da sau ba?

Dacă tot am povestit despre vizita la spital la o proaspătă mămică, haideţi să dezbatem împreună şi subiectul conex întrebării respective. Vizita acasă la o proaspătă mămică: da sau ba?

După ce am ajuns acasă de la spital,  au început să sune prietenii şi familia (cei care nu au venit la spital), care voiau să ne vadă odorul. I-am amânat pe majoritatea pentru luna viitoare (le-am spus din start că avem nevoie de timp pentru a ne adapta şi că îi aşteptăm cu drag peste trei-patru-cinci săptămâni), însă unii au insistat, iar alţii… au venit direct. Aşa s-a întâmplat cu câteva rude, foarte bine intenţionate de altfel (nu le condamn, le înţeleg bucuria şi bunele intenţii, dar este un exemplu de aşa nu!!). Au sosit într-o după amiază când reuşisem şi eu să adorm vreo jumătate de oră. Era a treia zi de “acasă” şi eram extenuată. Fetiţa nu dormea bine noaptea, eu nu aveam lactaţia instalată, ne trezeam pentru biberoane… şi am adormit fix în boxeri, cu copilul atârnat de mine. Mi-a făcut tati atunci o poză şi pentru a-mi arăta că îngrijorarea lui are fundament… (dar nu extenuarea mea e importantă aici).

sursa: incredibleyears.com

Continue reading “Vizita acasă la o proaspătă mămică: da sau ba?”

Două luni de bebeluşeală – experienţa mea

Nu îmi vine să cred că s-au împlinit fix două luni de bebeluşeală :). Parcă am bebe de 100 de ani! Perioada aceasta a fost plină de urcuşuri şi de coborâşuri, ne-am descoperit şi acomodat uşor-uşor una cu alta, ne iubim, ne zâmbim şi viaţa a căpătat un alt sens!

Dacă în timpul sarcinii vă povesteam lunar despre evoluţia noastră, am hotărât să revin la obicei şi să vă povestesc cum au trecut aceste două luni, punctându-vă cele mai importante lucruri care s-au întâmplat în această perioadă.

În primul rând, alăptez exclusiv. Sunt foarte bucuroasă că am reuşit! Observ o tendinţă din ce în ce mai mare de a trece pe laptele praf, însă eu, în încăpăţânarea mea, nici nu am vrut să aud de aşa ceva. V-am povestit cum a fost alăptarea după naşterea prin cezariană şi prin ce am trecut atunci. Pe lângă zecile de beneficii, nimic nu se compară cu mocuţa de bebe fericit când suge şi adoarme la sân!
Nu îi dau apă sau ceai, laptele conţine tot ce îi trebuie din lapte. Cele 2 picături de Vigantol le pun peste câteva picături de lapte matern.

Somnul: De la aproximativ patru săptămâni a început să sugă la două ore noaptea (deci am putut dormi bine, mai ales că stă lângă mine în pat şi o mufez imediat), însă ziua nu are un orar. De la 7 săptămâni şi-a descoperit mânuţa şi vrea să o bage în guriţă chiar şi când mănâncă 🙂

În al doilea rând, am trecut de puseele de creştere aferente. Dacă la început nu ştiam de ce bebe e aşa agitată sau de ce vrea să stea la sân non-stop, m-am lămurit! Puseele de creştere pot fi foarte solicitante; bebeluşul poate fi mai agitat sau dimpotrivă, să doarmă mai mult decât de obicei. Noi am trecut prin ambele situaţii. De fapt, în timpul puseelor (care pot ţine o zi sau mai multe), bebeluşul creşte efectiv. După încheierea lor, veţi observa o nouă deprindere (spre exemplu, a mea duce pumnul la gură – coordonarea este mult mai bună!).
Teoretic, puseele sunt la 7-10 zile, două săptămâni, o lună, două, trei, însă nu uitaţi că fiecare bebeluş are ritmul său de dezvoltare!

retallackresort.co.uk

Continue reading “Două luni de bebeluşeală – experienţa mea”

Prima călătorie cu maşina a bebeluşului

Când spun “prima călătorie cu maşina a bebeluşului”, nu mă refer la drumul de 20 de minute de la spital din ziua externării până acasă. Dimpotrivă, mă refer la un drum de patru ore jumătate, aproximativ 350 km.

Aşadar, prima călătorie cu maşina a bebeluşului nostru a avut loc zilele trecute. Fiind liber, am decis să plecăm din Bucureşti la ai noştri. Aş fi vrut eu la mare sau la munte, însă bebe având 6 săptămâni, marea nu e chiar o destinaţie interesantă prin prisma căldurii insuportabile.

Mărturisesc că iniţial m-am gândit (cu emoţii) că drumul e prea lung şi că faptul că scot fetiţa din mediul în care a crescut până acum nu e ok. Nu ştiu de ce, dar mie încă mi se pare mică-mică şi dacă aş putea, aş pune-o sub un glob de sticlă. Dar cum asta nu e posibil (şi contraindicat), am pornit la drum!

Am pus bebele în scoică şi am stat cu ea în spate. La dus a dormit vreo trei ore, ba chiar am dormit şi eu cu ea vreo oră. Am alimentat şi apoi am mers în parcare, ca să vedem dacă vrea să pape. După o rundă bună de supt şi luat aer, am pornit din nou la drum.

Continue reading “Prima călătorie cu maşina a bebeluşului”

Veri colorate şi piele protejată cu Nivea Sun Kids SPF 50+

Atunci când vine vorba despre protecţia pielii, SPF-ul este primul cuvânt care îmi vine în gând. Mai ales acum, pe timp de vară! Eu una încerc să mă protejez cât mai bine atunci când ies din casă (ca să nu mai vorbim de momentele în care mă expun la soare) şi folosesc produse cu SPF cât mai ridicat. Recunosc însă că uneori, din grabă, uit să aplic crema cu factor de protecţie solar şi… regret după.

Însă atunci când vine vorba despre copiii noştri, verbul a uita trebuie să îşi ia uşor-uşor zborul din vocabularul nostru! Aplicarea loţiunilor solare pentru protejarea pielii sensibile a copiilor este vitală, mai ales dacă mergem la mare. Un copil care are sub şase luni nu va fi expus în soare niciodată, însă cei mai mari au voie să se joace în voie în nisip şi să ţopăie fericiţi în apă (bineînţeles, durata variază în funcţie de vârstă). Şi pentru ca totul să fie mai vesel şi mai uşor de acceptat de copii, Nivea a creat o loţiune solară colorată care se aplică în doi timpi şi trei mişcări datorită flaconului cu pompiţă!

Sprayul colorant de protecţie solară foarte ridicată pentru copii de la Nivea are SPF 50+, un nivel perfect pentru pielea sensibilă a celor mici. Produsul creează o barieră împotriva razelor UVA şi UVB şi protejează pielea, iar noi, mămicile, putem să ne bem relaxate cocktailul 🙂 în timp ce îi privim pe cei mici cum se joacă.

În gamă există disponibilă şi loţiunea ultra rezistentă la apă, Nivea Sun Kids Swim & Play, care are acelaşi factor de protecţie solară: SPF 50.

Continue reading “Veri colorate şi piele protejată cu Nivea Sun Kids SPF 50+”

Aşa, şi de ce porţi bikinii ăia?

…mă îmbrăcam în camera cealaltă atunci când am auzit întrebarea: “-Aşa, şi de ce porţi bikinii ăia?” Fără să vreau, m-am uitat la bikinii mei. Perfecţi, negri, cu dantelă (slăbiciunea mea), comandaţi din America. Cum adică, de ce îi port? Instinctiv, m-am uitat să văd dacă sunt murdari sau rupţi, Doamne iartă-mă. Dar nu era cazul… sau cel puţin, nu vedeam eu. Aşa că am terminat de îmbrăcat şi am mers înapoi în camera de consultaţii.

Întrebarea mi s-a părut deplasată, nu ştiam de ce anume mi-a fost adresată şi după ce m-am aşezat, medicul ginecolog meu mi-a repetat aceeaşi întrebare: “-De ce porţi bikinii ăia?”

Evident că nu puteam să îi spun ce v-am spus vouă (că-s negri şi perfecţi, de aia îi port), aşa că i-am spus că nu înţeleg de ce mă întreabă asta. Şi medicul meu mi-a explicat că purtarea bikinilor (a chiloţilor de tip tanga) nu este recomandată, mai ales în sarcină. Eu abia aveam vreo lună de bebeluşeală şi nu îmi închipuiam viaţa cu chiloţi de apă adâncă, cum le spun eu celor clasici. Însă aveam să aflu că de fapt, purtarea chiloţilor tip bikini/tanga prevăzuţi cu şnur sau bucată îngustă de material între fese favorizează răspândirea bacteriilor din zona anusului spre zona vaginală. Say… what? E logic, însă nu m-am gândit niciodată la asta! Mai mult decât atât, medicul mi-a spus că bacteria e-coli (escherichia coli) este una dintre cele mai întâlnite şi bucuroase în acel mediu, iar tratamentul ei constă în administrarea de antibiotice. Treabă serioasă, nu glumă!

Continue reading “Aşa, şi de ce porţi bikinii ăia?”

Alăptarea după naşterea prin cezariană – experienţa mea

Într-unul din articolele mai vechi vă povesteam despre naşterea la maternitatea Bucur. Atunci vă pomenisem pentru prima oară despre alăptare şi azi, după aproximativ o lună de alăptat exlusiv, vreau să vorbim mai pe larg despre acest subiect. Bineînţeles, vă scriu despre experienţa mea în ceea ce priveşte alăptarea după naşterea prin cezariană – nu sunt expertă în domeniu, însă ştiu că poveştile adevărate ajută. Cel puţin eu mereu le-am căutat, în detrimentul teoriei.

Dacă atunci când venea vorba despre naştere spuneam că “încercăm” natural, cu alăptatul m-am comportat ca şi cum el urma să fie implicit. NORMAL că voi avea lapte, NORMAL că o voi alăpta, NORMAL că nu ne vom complica viaţa cu biberoane şi lapte praf. Nu ştiu de unde am avut această convingere, însă atitudinea aceasta m-a salvat! Vă sfătuiesc să porniţi la drum cu acelaşi optimism şi tip de gândire! Un lucru foarte important pe care trebuie să îl ştiţi şi să nu îl uitaţi: Orice femeie care naşte (natural sau prin cezariană) are lapte – important e ca el să iasă şi să ajungă la bebeluş! Colostrul apare la unele dintre noi chiar de prin luna a cincea (eu am observat picături prin luna a şaptea de sarcină), deci el există.

Începutul alăptării nu a fost foarte promiţător, mai ales că nu am văzut bebeluşul două zile şi pierdusem startul. Nici pompa nu am băgat-o în acest timp pentru a stimula lactaţia, pentru că nu mi-a zis nimeni şi nici nu m-am gândit. În schimb, am băut ceai pentru lactaţie de la Fares. Habar nu am cât şi dacă o fi ajutat…

A treia zi de la naşterea prin cezariană am mers la ea la etajul trei pentru a o hrăni şi spre marea mea surprindere, s-a ataşat perfect prima oară. Nu îmi venea să cred… nu ştiu ce anume a tras ea din sân, însă după vreo cinsprezece minute s-a cam supărat şi a început să plângă. Eu eram obsedată să întreb dacă e bună ataşarea, aşa că pe cine prindeam, asta întrebam. Toată lumea spunea că da, e foarte bine ataşată, bravo. Numai că eu începusem să nu mai cred acest lucru. Ori că nu mai avea ea ce să tragă, ori că s-a foit în timpul ataşării – cert e că în seara aceea m-am trezit cu nişte ragade de mă durea sufletul când mă atingea orice (chiar şi bluza). Am aplicat lanolină şi în acea seară am pus şi pompa. Am scos… fix o linguriţă de colostru. Însă era al ei, aşa că i l-am dat alături de laptele praf din masa de seară.
A fost frustrant să văd cantitatea, mai ales că persoana cu care eram în rezervă scotea jumătate de biberon lejer (se pune că avea sânii mult,mult mai mari?). Însă m-am ambiţionat, nu m-am mai utiat în curtea vecinului şi la următoarul muls cantitatea s-a dublat!

În spital, alăptatul nu prea a fost cu succes. Sugea ceva, însă nu se sătura şi mereu completam cu formulă. Abia aşteptam să merg acasă, în intimitatea noastră, unde ştiam că voi putea să îmi alăptez puiul! Mărturisesc că mă aşteptam ca personalul să fie mult mai implicat din acest punct de vedere, mai ales că auzisem că ele susţin alăptarea. Da… implicarea a fost doar de la distanţă, cu vorbe.

După externare, lactaţia începuse chiar binişor să se instaleze. Cred că o singură noapte i-am dat lapte praf şi mai apoi într-o altă zi am cedat şi i-am dat jumătate de măsură de completare pentru că plângea fără oprire. În rest, am alăptat-o la cerere şi tare bucuroasă sunt că am reuşit până aicI! Îmi doresc să pot alăpta exlclusiv până la şase luni, iar mai apoi mai vedem.

Probleme pe care le-am întâlnit în timpul alăptării de până acum:

sursa foto: bracesbylanghornechildrensdentist.com

Continue reading “Alăptarea după naşterea prin cezariană – experienţa mea”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...