Naşterea în Olanda sau cum a venit pe lume o minune numită Olivia

Am aflat că vom deveni părinți la începutul anului 2017. Mare bucurie, deși nu mă așteptam să se întâmple atât de repede. Speram să se întâmple undeva după mica petrecere de nuntă, care era plănuita în aprilie. Nu de alta, dar voiam să mă simt în formă şi să pot bea un pahar de șampanie la un așa eveniment important. Evident, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu realitatea în cazul meu.

Sarcina a fost ușoară, fără prea mult disconfort pentru mine sau bebe. Locuind în Olanda, bineînțeles ca am fost supravegheată în timpul sarcinii în concordanţă cu sistemul de aici. Prin urmare, de moașă şi nu de medic. Acest lucru e firesc dacă sarcina se prezinta fără complicații pentru bebe sau viitoarea mămică. În caz contrar, viitoarea mămică este trimisă la spital, iar un medic îi va supraveghea sarcina,moașa nemaiavând un rol principal.

  Naşterea în Olanda sau cum a venit pe lume o minune numită Olivia
Citeşte mai departe… “Naşterea în Olanda sau cum a venit pe lume o minune numită Olivia”

Sunt o mamă rea – partea I

-Sunt o mamă rea, deci. Mhm. Bine. Aşa crezi dumneata. Numai că ceea ce gândeşti sau crezi despre mine chiar nu mă interesează, pentru că oricum, acum am altceva mult mai important de făcut. Fundiţă…

Asta mi-am spus în gând după ce un nene a demarat în trombă de lângă noi, aruncând câteva vorbe nu tocmai plăcute atât la adresa mea, dar şi la a copilului meu. Fără ca noi să îi fi făcut absolut – pun accent pe absolut nimic.

Cum am ajuns în situaţia asta, de ce mi-a spus cineva că sunt o mamă rea? Uite-aşa: se făcea că eram cu domnişoara Fundiţă pe la ora 19 pe trotuarul unei străduţe cu sens unic, venind de la creşă . Era destul de obosită şi nu am vrut să o mai duc în braţe – pe de o parte nici nu mai puteam, pe alta cred că e cazul să mai meargă şi pe jos, mai ales că mai aveam foarte puţin până la bloc. Pe lângă aceste două “dureri”, am refuzat să îi dau drumul la mână, pentru că urma să traversăm în curând – asta a fost probabil bomboana de pe colivă. Nici una, nici două, s-a desprins de mâna mea, s-a trântit în fund şi a început să răcnească. Să se tăvălească, să plângă cu două rânduri de lacrimi, să orăcăie – spuneţi-i cum vreţi voi. Un tantrum în adevăratul sens al cuvântului, dacă e să folosim un cuvânt la modă.


foto
Citeşte mai departe… “Sunt o mamă rea – partea I”

Colecţia Hoinari prin anotimpuri – ce activităţi putem face cu copiii cu ajutorul cărţilor

Prima oară când am citit despre colecţia Hoinari prin anotimpuri, domnişoara Fundiţă avea mai puţin de un an. Mi-a rămas gândul la ele prin prisma feedback-ului mămicilor: toate erau foarte încântate de cărţi şi de multitudinea de “provocări” cu care vin la pachet. Ca să nu mai spun de bebeluşi: tot mămicile se declarau super-încântate de faptul că micuţii erau atraşi de imagini, de activităţi, de personaje. Aşa că având atâtea păreri pozitive la adresa Hoinarilor, nici nu se punea problema să nu le avem şi noi în bibliotecă.

La vreo două săptămâni de când le avem, cred că într-adevăr, colecţia Hoinari prin anotimpuri trebuie să existe în fiecare casă cu bebeluş (da, fiind cărţi cartonate, sunt potrivite şi copiilor mai mici) sau copil. O să vă scriu îndată cât de multe lucruri puteţi face şi cât de frumos vă puteţi juca împreună cu ajutorul cărţilor.

Colecţia Hoinari prin anotimpuri - ce activităţi putem face cu copiii cu ajutorul cărţilor
Citeşte mai departe… “Colecţia Hoinari prin anotimpuri – ce activităţi putem face cu copiii cu ajutorul cărţilor”

Merită să cumperi o pernă de alăptare?

Nu cred că există vreo (viitoare) mamă care să nu fi văzut vreodată o pernă de alăptare. Sau chiar să fi avut una! Eu fac parte dintre cele care recunosc cu mâna pe Fundiţă că perna pentru alăptare mi s-a părut foarte utilă. De aceea, am decis să vă scriu mai multe despre ea şi mai mult decât atât, să vă povestesc despre o pernă de alăptare specială, creată de cei de la Lemon Box. Veţi vedea imediat de ce o numesc aşa.


Citeşte mai departe… “Merită să cumperi o pernă de alăptare?”

Cum să dormi cinci minute în plus în weekend – o idee salvatoare pentru mămici

De când cu domnişoara Fundiţă, m-am întrebat mereu: cum să dormi cinci minute în plus în weekend, când tu ai un bebeluş căruia nu îi pasă de ziua săptămânii în care ne aflăm? Că e luni, duminică, joi, bebeluşul (cel puţin al meu) pare că are un senzor: e ora şase? Haaaai, şapte cu indulgenţă? Trebuie să mă trezesc. Nino-nino, trebuie să mă trezesc şi să o trezesc neapărat şi pe mami, care doarme lângă mine! Nicio secundă nu o mai las, am zis!!

Şi mami asta nu are săraca ce să facă decât să se ridice cu ochi cârpiţi de somn şi să viseze la ziua în care mai poate aţipi un pic în timp ce copilaşul se joacă pe lângă ea sau în altă cameră… Păi bebeluş-drăgălaş, tu ştii că odată, demult, mama ta se culca în zori, după ce dănţuia o noapte întreagă? Sau după ce petrecea pe plajă, lângă un foc de tabără imens? Sau după ce număra stelele de pe cerul din Seychelles, fără să îşi dea seama că se luminează? Sau după ce se uita la cinci-zece episoade din serialul preferat? Şi dormea de sforăia şi patul sub ea, de-o prindea şi ora unu în pat. Dar asta a fost demult, pentru că acum mami mai bagă la spălat, mai strânge o jucărie după ce adormi tu… asta e distracţia ei de acum – şi uite-aşa o prinde miezul nopţii. Nu, nu ştii, bebeluşule-deliciosule, şi nici nu te interesează, tu te trezeşti cu noaptea în cap şi gata!

Cum să dormi cinci minute în plus în weekend - mic ghid pentru mămici
foto
Citeşte mai departe… “Cum să dormi cinci minute în plus în weekend – o idee salvatoare pentru mămici”

Ce mănâncă bebeluşul meu: Budincă de paste

Ce faci când ai nişte paste miiici, miiici, paste alfabet, care ar frustra bebeluşul autodiversificat, pentru că i-ar scăpa printre degete sau din lingură, oricum le-ai găti? Cuuum, poftim? Ce s-a auzit acolo în spate? Budincă de paste? Daaa, corect! Fix asta faci: budincă de paste! Sau mai bine spus, ceva rapid, delicios şi fără zahăr (aşa cum ne-am obişnuit noi pe Super-Mami).

Citeşte mai departe… “Ce mănâncă bebeluşul meu: Budincă de paste”

Pui de om în terapie, un proiect inovator pentru neonatologiile din România

“Când l-am adus pe lume pe fiul meu cel mare, nașterea – deși puțin înainte de termen – a fost una normală. Băiatul meu de aproape 3 kilograme mi-a fost pus la piept la câteva minute după naștere și am trăit pentru prima oară cele mai intense clipe de iubire necondiționată. Momentul în care l-am ținut pentru prima oară în brațe a fost începutul unei legături puternice, al unei conexiuni ce nu poate fi descrisă în cuvinte.

Însă la băiatul meu cel mic, lucrurile au stat cu totul diferit. Născut la 27 de săptămâni, 900 de grame, scorul APGAR 1 și o hemoragie cerebrală de gradul 3, Mihai părea a fi un prematur cu șanse aproape nule de supraviețuire. Din prima secundă, medicii s-au zbătut să îl țină în viață, deși mi s-a explicat că este prea plăpând pentru a reuși să câștige lupta.


foto
Citeşte mai departe… “Pui de om în terapie, un proiect inovator pentru neonatologiile din România”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...