Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?

Zece minute petrecute pe un grup de mămici sunt suficiente ca să îţi crească tensiunea. Deşi există zeci de articole despre diversificarea bebeluşului, azi am avut ocazia să citesc nişte lucruri care m-au speriat. Şi o să vi le scriu şi vouă, că poate sunt eu deplasată şi am nevoie de cineva care să mă tempereze. Aşadar, hai să vedem cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii. Şi mai mult decât atât, le recomandăm şi altora, că de, citez – “copilul meu a mâncat şi nu are nimik”.

În primul rând, o mămică întreabă dacă e ok să îi lase copilului de un an nişte parizer, că ea pleacă să îşi pună unghii. Trecând peste pusul unghiilor (pe care eu una nu îl recomand, mai ales când e copilul mic şi nu se ţine bine pe picioare, pentru că îl poţi înţepa sau agăţa când îl schimbi sau apuci etc), am rămas blocată la alăturarea un an şi parizer. Păi parizer nici noi nu ar trebui să mâncăm, e plin de prostii! Cum să te gândeşti că ar fi o variantă “k” de dat copilului? Ar putea, în schimb, să îi lase o supă de legume, câteva bucăţi de fructe (avocado, mango, măr, pară, prună etc etc), ou fiert, o brioşă făcută în casă şi exemplele ar putea curge până mâine dimineaţă.

sursa foto: http://indiatoday.intoday.in

Citeşte mai departe… “Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?”

Diversificare sau autodiversificare?

Momentul în care începem să introducem alimente solide (începem diversificarea bebeluşului) este foarte important, atât în viaţa noastră, cât şi a bebeluşului. Este un hotar şi trebuie să îl tratăm aşa cum se cuvine, pentru că de primele întâlniri cu alimentele va depinde modul în care bebeluşul va privi mâncarea pe viitor. Am vorbit deja despre vârsta potrivită introducerii solidelor (după şase luni la bebeluşul sănătos), iar azi aş vrea să vă invit să vorbim un pic despre alegerea voastră: diversificare sau autodiversificare pentru bebeluş? De ce una, de ce alta? Şi bineînţeles, să vă spun cum procedăm noi.

Diversificarea constă în trecerea graduală în alimentaţia bebeluşului de la hrănirea exclusivă cu lapte matern sau praf la renunţarea la acestea. Ea va completa alimentaţia, neavând rolul de a înlocui laptele până la cel puţin un an.

Diversificare clasică constă în oferirea treptată a mâncării, a hranei solide. Există în acest sens regula de trei zile: se introduce un aliment nou o dată la trei zile, pentru a observa dacă bebeluşul are vreo reacţie. În speţă, se începe de exemplu cu morcov, ţelină, păstârnac – fierte sau preparate la abur – şi pasate (astfel, copilul nu va mai trebui să mestece). Îi oferi copilului piureul cu linguriţa, împingându-i hrana adânc, ca nu cumva să cadă din guriţă. Astfel, mâncarea nu ajunge mereu pe papile (bebe nu gustă mâncarea, nu decide dacă îi place sau nu), ci e obligat să înghită rapid. Se începe cu pasare fină, pentru ca treptat, ea să fie din ce în ce mai grosieră. De asemenea, în diversificarea clasică se recomandă ca bebe să aibă la şase luni o masă de solide, la şapte, două, iar la opt luni trei mese.

Autodiversificarea sau diversificarea naturală (BLW = Baby Lead Weaning) constă în oferirea de bucăţi de alimente copilului. Ceea ce înseamă că decât să îi dai morcov şi ţelină pasate, i le oferi bastonaşe (suficient de lungi ca să le ţină în mână şi nu prea moi).

Citeşte mai departe… “Diversificare sau autodiversificare?”

Viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact

Este ora 23 şi domnişoara Fundiţă se joacă de zor pe covor. Se întinde să apuce o jucărie (stau cu sufletul la gură, crezând că o să pice în nas), se roteşte să ia o alta, aflată la spatele ei (probabil că şi-a amintit că a lăsat-o sau chiar aruncat-o acolo). Se uită la mine, mai apasă o clapetă a pianului de jucărie, mai râde, devine iar serioasă şi concentrată pe cărticica Petit Oiseau pe care a primit-o de la Diana. Se întinde şi se pune pe burtică, întinzând mânuţa spre telefonul meu. Cam aşa e acum viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact.

După cum ştiţi, Ikki adoarme de pe la două luni în jurul orei 00. Orice i-aş face. Băiţă, masaj, exerciţii, întuneric beznă, dat cu cremă de nani-nani Badger – am încercat de toate. Acesta este tiparul de somn, aşa doarme bebeluşul meu la şapte luni şi nu am decât să mă conformez. Nu, nu am de gând să o las singură în pătuţ şi să îi închid uşa, că sigur se va opri odată şi odată din plâns şi va adormi. În schimb, o iau, ne jucăm, ne iubim, ne alintăm… şi aşteptăm ora 00.

Citeşte mai departe… “Viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact”

Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi!

Am primit acum vreo două-trei luni un e-mail de la Cristina, care mă întreba cum e în patru: mami, tati, Ikki și pisica DeeDee. Din articolul Am rămas însărcinată. Ce fac cu pisica?, scris cât eram însărcinată, ați alfat că nu nici nu mi-a trecut prin gând să scap de ea (am argumentat acolo), iar acum, la mai mult de jumătate de an după nașterea bebelușului, vreau să vă anunț că Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi!

Moacă de pisică exasperată de atâââââââtea fotografii :)

Citeşte mai departe… “Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi!”

Primele jucării ale bebeluşului meu

Dacă tot am vorbit despre cum alegi jucăriile pentru bebeluş, azi vreau să vă arăt primele jucării pe care Ikki chiar le-a observat şi luat în mânuţă. Am primit multe, însă pe unele le-am şi cumpărat şi bine am făcut.

Prima jucărie pe care a primit-o la botez (la aproximativ trei luni) este o carte-pisicuţă de la Mom’s. S-a arătat interesată de ea din primele zile în care i-am dat-o, pentru că întreaga ei suprafaţă foşneşte. Mai mult decât atât, pisicuţa este pliată în două şi prinsă cu un scai. Dacă o desfaci, vei observa un desen alb-negru (“culori” perfecte pentru bebeluşul atât de mic). Faptul că e pliată în două m-a ajutat să i-o bag pe mânuţă (nu cred că ăsta era rolul ei, dar inventăm), lucru care i-a făcut plăcere, pentru că mişca mânuţa urmărind-o.

A doua jucărie pe care îţi recomand să o cumperi bebeluşului tău este girafa Sophie. Probabil ai auzit de ea – toţi bebeluşii din jurul nostru o au. Ce e aşa de deosebit la Sohpie, de e şi aşa de scumpă (aproximativ 60 de lei)? Păi, în primul rând, este fabricată dintr-un cauciuc moale, perfect pentru ros şi băgat în guriţă. Se pliază, este uşoară şi chiţăie când este strânsă. Are o zonă texturată şi culori care atrag copilul. Am luat-o după ce am născut şi am pus-o lângă bebeluş chiar din prima zi în care am cumpărat-o. Uşor, uşor, a început să o observe, să o ţină în mânuţă, să o ducă la gură, să mi-o arunce în cap… :) Noi am luat-o de aici.

Citeşte mai departe… “Primele jucării ale bebeluşului meu”

Cinci lucruri care m-au ajutat mult după ce am născut

Azi vreau să vă povestesc despre cinci lucruri care m-au ajutat după ce am născut. Și când spun “ajutat”, vorbesc serios, pentru că le-am folosit foarte mult și m-am pupat și felicitat pentru că le-am cumpărat.

Primul lucru pe care l-am folosit din prima zi și pe care îl voi mai folosi cât de mult pot este măsuța de înfășat. Pe lângă faptul că este un spațiu de stocare prețios (scutece, articole pentru toaletă, pleduri impermeabile, medicamente etc), m-a ajutat enorm faptul că este la înălțimea mea. Ce mare lucru să te apleci ca să pui un scutec copilului pe pat – vor spune unii. Dar cu naștere prin cezariană la activ, e crunt să te apleci, chiar și pentru câteva minute!
Mai mult decât pentru a o schimba, am folosit măsuța de înfășat pentru a pune cădița cu apă pentru baie. Ați ghicit, am evitat astfel aplecatul în cadă.
Nu știu cum, dar se când s-a născut, Fundița Ikki a preferat măsuța de înfășat. Acolo adormea imediat cât era bebe, iar acum, la jumătate de an, gângurește continuu cât e acolo.
Clar, este cel mai util lucru pe care am putut să îl luăm.
Sfat: cumpărați și o salteluță pentru ca bebe să stea pe moale și pe măsură ce crește și începe să se foiască, înfășurați prosoape (sau ce aveți la îndemână: noi am pus pleduri absorbante) pe lățime, pentru a evita ca bebe să își lovească capul. Se va împinge de piciorușe și paza bună trece primejdia rea! Un exemplu de astfel de măsuţă de înfăşat găsiţi aici (cel din foto)
Spuneam mai sus de cădiță. Al doilea lucru indispensabil, din punctul meu de vedere, este cădița cu reductor. Noi am cumpărat una de la Tega și am folosit-o împreună cu reductorul de plastic până pe la vreo trei luni și ceva. Mai apoi am renunțat la cadiță și i-am făcut baie în cadă, cu ajutorul colacului. Reductorul însă l-am mai folosit când nu stătea în fund și o dușan rapid în cadă. Vă recomand cădița aceasta de la Tega pentru că față de altele, are și termometru încorporat. La început de bebelușeală e foarte util. Pe cel din fotografie îl găsiţi aici.

Citeşte mai departe… “Cinci lucruri care m-au ajutat mult după ce am născut”

Când începem diversificarea bebelușului?

În ultima perioadă am întâlnit multe mămici care au renunțat la alăptat. Din diverse motive, medicale sau nu – treaba lor. Și tot dintre aceste mămici, unele decid să înceapă pe la 3-4 luni introducerea alimentelor solide în alimentația copiilor. Că e diversificare sau autodiversificare, nu asta vreau să dezbatem azi, ci pur și simplu vreau să vorbim despre când începem diversificarea bebelușului. În ce moment? La câte luni de viață?

În primul rând, Organizația Mondială a Sănătății (nu eu, Adina din Vaslui mutată în București acum 10-15 ani) spune că bebelușul trebuie alăptat exclusiv sau hrănit cu lapte praf până la șase luni. Fără apă, ceai sau sucuri de morcov, mere, portocale. Doar lapte matern sau formulă în primele luni de viață.
De ce șase luni și nu patru sau opt? Ei bine, până în jurul vârstei de șase luni, bebelușul are un stomac mic, care ar trebui să digere ușor nutrienții. Alimentele solide nu conțin concentrațiile suficient de mari precum laptele matern sau formula.
Sistemul digestiv al bebelușilor nu este suficient de dezvoltat pentru a extrage nutrienții necesari din alimentele solide, deci ele vor fi hrănitoare sau valorificate la adevărata valoare.
sursa foto: infernosites.com

Citeşte mai departe… “Când începem diversificarea bebelușului?”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...