Bullying-ul există de când lumea și pământul, însă în ultimii ani fenomenul a luat o amploare din ce în ce mai mare. A devenit mult mai cunoscut și odată cu prezența sa tot mai pregnantă în jurul nostru, am început să fim mai atenți la el. Să îl analizăm mai mult. Să îi discutăm implicațiile sociale. Să încercăm să ne pregătim copilul pentru asta…

Subiectul bullying este foarte vast și dureros pentru mine, pentru că îmi amintesc din copilărie despre bullying-ul fizic și verbal la care am fost supusă și despre care nu am vorbit cu nimeni la vremea respectivă. Sau poate că am vorbit prea puțin… nu aș vrea ca fetița mea să treacă prin aceleași sentimente (deși probabil acest lucru nu este realist), dar prin prisma experienței mele, mi-am propus să vorbesc cu ea cât pot de mult pe subiect. Și cu voi.

Ce este bullying-ul?

Bullying-ul reprezintă o formă de comportament agresiv în care există un bully (agresorul) și o victimă (bullied). Agresorul hărțuiește, intimidează, umilește, persecută în mod sistematic, intenționat, considerându-se superior victimei: un dezechilibru al puterii dintre cei doi. Poate prin prisma vârstei, înălțimii etc.

Cuvântul bullying vine din limba engleză și se referă la a agresa, a hărțui, a intimida pe cineva.

Pentru a vorbi despre bullying, comportamentul agresiv trebuie să includă: intenția agresorului de a răni, dezechilibrul puterii și repetiția

Bullying-ul este de patru feluri:

• bullying verbal – tachinare, amenințare, poreclire, sarcasm, insulte, jigniri
• bullying fizic – lovire, împingere, îmbrâncire, bătaie, gesturi obscene, distrugerea lucrurilor victimei
• bullying social – punerea într-o situație jenantă, influențarea celor din jur să ignore/să nu fie prieteni cu victima, excluderea victimei, izolarea victimei, lansarea zvonurilor
• bullying electronic – postarea de fotografii în ipostaze intime, trimiterea unor mesaje de amenințare

Să vorbim despre comportamentul din spatele bullying-ului…

Copiii devin bullies din diferite motive. Așa cum spuneam mai sus, agresorul își poate alege o victimă care pare mai slabă (vorbim mai jos mai pe larg), mai fragilă, lucru care îl face să se simtă, printre altele, mai popular, mai important sau că deține controlul. Există și cazuri în care agresorul nu știe pur și simplu cât rău îi face victimei și nu este învățat despre acceptarea tuturor, indiferent de felul în care arată, sex, preferințe, însă aceste cazuri sunt mai puține.

În unele cazuri, bullying-ul sau hărțuirea, agresarea, este o parte a unui model de comportament sfidător sau chiar agresiv. Este foarte posibil ca și agresorul să aibă nevoie de ajutor specializat pentru a învăța cum să își gestioneze emoțiile puternice precum furia sau frustrarea și să fie învățat cum să relaționeze cu ceilalți. Terapia este foarte importantă pentru a învăța agresorul să facă față propriilor sentimente, să își calibreze emoțiile și să își îmbunătățească abilitățile de relaționare/socializare.

Din păcate, există și cazuri în care copiii agresori copiază ceea ce văd în familia de proveniență. Trăind într-un mediu în care violența verbală și fizică este omniprezentă, copilul îi va trata la fel pe cei din jur.

Cine poate fi victima? Dar agresorul?

Bullying-ul nu ține cont de granițe, de mediu, de grupuri, de apartenență. Se poate întâmpla oriunde și oricui.

În general însă, victimele (copiii agresați, bullied) au mai mulți factori de risc:

• sunt văzuți drept diferiți față de cei din colectivitatea din care fac parte. Fie că sunt sub/supra ponderali, poartă ochelari, sunt pistruiați, se îmbracă diferit (nu poartă anumite haine etc etc)
• sunt mai puțin populari, sunt mai retrași
• preferă să aibă activități considerate plictisitoare de către cei din jur – le place să citească în loc să se joace pe computer etc
• sunt percepuți ca fiind slabi, incapabili să își poarte de grijă
• au o stimă de sine scăzută
• nu ripostează, ci țin capul plecat
• nu se integrează în grup

Cine poate fi agresorul?

Dezechilibrul de putere menționat mai sus nu trebuie să fie neapărat din punct de vedere fizic – ne putem referi și la popularitate sau la capacitate intelectuală.

Agresorii pot avea următorii factori de risc:

• au dificultăți a înțelege și respecta regulile
• văd violența ca pe un lucru pozitiv
• nu empatizează
• fac parte din grupuri de hărțuitori
• provin dintr-o familie în care văd violență sub diferite forme
• se cred superiori, având o părere proastă despre cei din jur
• sunt foarte populari, le place să fie lăudați și admirați
• le place să domine, să controleze excesiv

Motive pentru care copiii agresează:

Unii copii agresează din cauza nevoii de apartenență – pentru a demonstra ceva grupului, pentru a se încadra în tipare.

Alții, pentru că au fost agresați sau sunt, la rândul lor; au stimă de sine scăzută, se simt inferiori, nu simt emoțiile celorlalți și nu știu să și le controleze pe ale lor.

Există numeroase cărți despre emoții pe piață – în funcție de vârsta copilului tău, alege-o de aici pe cea potrivită!

Primele care îmi vin în gând și pe care le-am avut sunt cele din seria Emoțiile lui Noni – le găsești aici

De ce nu cer copiii victime ajutorul?

Așa cum spuneam la început, statisticile arată că doar aproximativ 20% dintre copiii agresați cer ajutor. Așadar, trebuie să ne urmărim copiii cu atenție și să observăm comportamentele. Motivele pot varia, însă printre cele mai importante sunt următoarele:

• victimele se tem de reacția agresorului, de răzbunarea sa, când acesta va afla că au vorbit
• victimele pot crede că nimănui nu le pasă de ei, că nu i-ar crede nimeni și nu i-ar ajuta nimeni
• victimele doresc/cred că pot să rezolve singure problemele și conflictele
• victimele simt rușine, sunt intimidate, le este teamă să vorbească despre ce li se întâmplă/li s-a întâmplat

Semnale de alarmă

Copiii care sunt agresați, intimidați, bruscați – victimele pot dezvolta stări de anxietate, panică. Se simt triști, se izolează, refuză comunicarea. Își pierd interesul pentru activitățile pe care le făceau înainte cu plăcere. Nu mai performează la fel la școală sau la activitățile extra curriculare, poate chiar lipsesc de la ore sau refuză să participe. Au un comportament auto-distructiv.

Un copil agresat poate să aibă coșmaruri sau tulburări de somn, dureri de cap sau de stomac inexplicabile (somatizare), răni (vânătăi) pe care nu le poate explica.

Un copil agresat poate veni acasă cu hainele murdare, rupte, cu ghiozdanul stricat.

Copiii care agresează (bullies) – au comportament agresiv, rebel, găsesc mereu vinovați pentru ceea ce se întâmplă, nu își asumă responsabilitatea. Părinții sunt chemați adesea la școală pentru că au un „copil problemă”.

Un copil care agresează manifestează un comportament distructiv, antisocial. Participă la conflicte fizice, le încurajează.

Ce e de făcut?

În primul rând, să ne observăm copiii.

Să comunicăm cât mai mult cu ei, să ne petrecem cât mai mult timp împreună. Să le povestim despre noi, pentru ca și eu să ne povestească despre ei. Să le fim prieteni. Să încercăm să nu îi judecăm. Să găsim împreună soluții. Să cultivăm încrederea reciprocă. Să îl încurajăm constant. Să le dăm exemple. Să citim despre emoții, să discutăm deschis despre bullying. Să recunoască bullying-ul. Să pregătim un plan pentru situații ipotetice de bullying. Să povestească unui adult în care are încredere întâmplările pe care le vede (de exemplu la școală, poate merge la doamna învățătoare).

Recomandările mele de materiale:

Dacă ați ajuns până aici, vă recomand un set de cărți pe care le-am răsfoit de multe ori și pe care cred că ar trebui să le aibă fiecare copil în bibliotecă – Melissa Higginds – Bullying-ul nu este amuzant

Pentru voi, ca părinți, recomand filmul Klass (The Class, 2007). Este un film realizat în Estonia și subiectul este fix violența în școli. Eu l-am văzut la un seminar despre bullying la care am participat acum vreo 10 ani și după tot acest timp, tot mi-a rămas în gând.

Pentru că bullying-ul este un subiect extrem de complex, voi mai scrie pe această temă – stați pe aproape!

Photo by Timothy Eberly on Unsplash  & Photo by Road Ahead on Unsplash