Ingrid a absolvit (fără tocă, slavă Domnului!, sper să scăpăm de moda asta până la facultate) clasa pregătitoare în iunie 2023, iar acum ne pregătim de clasa I! Aproape că s-a încheiat vacanța de vară, dar am primit întrebări de la voi referitoare la activitățile din clasa pregătitoare. Cum a fost? Ce a făcut? Cum s-a descurcat? Așa că primind această idee de articol, vreau să vă povestesc azi despre experiența noastră.
Pentru informații referitoare la programă și structură, citește… Ce înseamnă clasa pregătitoare (clasa zero)
5 septembrie 2023 – înainte de și prima zi de școală
Clasa pregătitoare și începerea școlii au fost ceva nou pentru noi, având în vedere că Ingrid este primul (și singurul) copil. Așa că am așteptat un semn de la doamna învățătoare la care fusese repartizată pentru a vedea ce anume trebuie să pregătim pentru prima zi de școală.
Au nevoie de ghiozdan? De rechizite? Dar au voie cu jucării? Vor fi uniforme? Va exista program după școală (after school)? Câți copii sunt în clasă? O să aibă emoții? O să am eu? Se va desprinde ușor de mine? Va plânge?… probabil aceleași întrebări pe care le aveți și voi acum, dacă aveți un copilaș care va începe clasa pregătitoare în toamnă.
Am sunat la secretariat pentru a afla ziua – sau mai bine spus – ora la care trebuia să mergem la școală pentru festivitatea de început de an. Până atunci, am mers de câteva ori prin fața școlii, pentru a o familiariza cu drumul și pentru a discuta despre ce noua etapă care urma.
Am ajuns la școală, ne-am întâlnit cu doamna și cu restul colegilor și părinților, apoi au format rândul și au mers spre clasă. Trecând pe sub tradiționalul pod de flori. În clasă copiii s-au așezat în bănci, doamna ne-a vorbit un pic, am primit o mapă cu un pliant, gazetă și nu mai știu exact ce și am plecat acasă. Urma a doua zi de școală de la 8 dimineața!
În primele zile de școală boboceii au fost așteptați de către doamna învățătoare – au format rând și au pornit împreună în clasă. Apoi am dus-o până la scări. După vreo două săptămâni am lăsat-o la poartă, accesul părinților în școală nefiind permis.
Cum am îmbrăcat-o pe Ingrid în prima zi de școală?
Ei bine, eu am ales să o duc în fustiță bleumarin, cămașă și dresuri albe. Sandale bleumarin în picioare. I-am găsit (cu greu) câteva cămăși albe și fuste, pentru că la început de septembrie, când am mers eu, rafturile erau cam goale. Mi-am propus să o îmbrac zilnic în acest stil, pentru că mi-am dorit și îmi doresc ca la școală să aibă o ținută decentă, fără paiete, buric gol și diferite decupaje. Așa mi se pare mie firesc, însă am observat că existau fetițe îmbrăcate diferit de ideea mea. Cam învechită idee, ce e drept, dacă mă uitam în jur, dar…
Eu cred că școala, învățătorul, profesorul, trebuie tratați cu un anumit respect, și acesta reiese și din modul în care trimitem copilul la școală.
A doua zi de școală
Ca să nu o mai lungesc, sfat: cumpărați haine încă din timpul verii (spre final de august găsiți ofertă mult mai variantă la rafturi), pentru a nu fi în aceeași situație ca mine. Dar nu cumpărați prea multe, pentru că e posibil să pățiți ca mine: la ședința cu părinții s-a stabilit culoarea clasei. Evident, o alta decât cea aleasă de mine: galben. O culoare foarte frumoasă, de altfel, solară, dar cam nepotrivită am zis eu (singura care și-a exprimat reținerea față de culoare la ședintă, dar majoritata decide). Așa că a trebuit să mă fac luntre și punte ca să găsesc haine galbene.
Am comandat de la tricouri la șosete, geacă groasă, pantaloni, adidași – totul galben, dacă asta era regula. Bineînțeles, o regulă înțeleasă și respectată doar de unii. Dar trecem peste și ne relaxăm și noi…
Rechizite
În ceea ce privește rechizitele, am primit o listă de rechizite necesare de la doamna învățătoare. Creioane, caiete cu foaie velină (cu greeeeeeeu am găsit așa ceva), plastilină, hârtie creponată, lipici, foarfece, markere, sârmă plușată, creioane cerate, acuarele, pensule, suport pentru acuarele, pahar apă, penar, creioane HB, placă pentru modelat, mapă A4 etc.
Sfat: luați rechizite din timp, chiar dacă nu aveți o listă exactă. Eventual completați după ce o primiți, însă pe cele de bază este bine să le aveți luate, pentru a scuti timp petrecut pe la raioanele (goale efectiv, în funcție de dată) din hypermarketuri. Sfat: scrieți numele copilului acolo unde puteți, mai ales că unele rechizite vor fi identice. Nu uitați să îi arătați și copilului asta și să vorbiți despre a avea grijă de lucrurile tale, despre a împărți, despre colegialitate, despre colectiv.
Sfat: propuneți să luați rechizite la comun, pentru clasă, pentru că doamna învățătoare de la clasă s-a trezit cu 20+ pungi cu rechizite. Copiii le împrumută, le uită, rămân fără… mi se pare mai eficient să fie luate la comun. Voi propune și eu asta pentru noul an, după experiența din clasa pregătitoare.
Ce penar am luat pentru clasa pregătitoare?
Niciunul deosebit. Am ales unul tubular, cu fermoar, pentru carioci, și separat un altul, complet echipat.
Ce ghiozdan am luat pentru clasa pregătitoare?
Am văzut zeci de discuții despre cel mai ușor, cel mai bun, cel mai ergonomic, cel mai cool, cel mai cel ghiozdan. Cu roți, fără roți, de 100 de lei, de 500… care mai de care s-a dat peste cap să ia ghiozdanul perfect.
Ei bine, la pregătitoare, copiii nu vin cu cărți și cu caiete acasă. Își iau jucării și pachet, dar cărțile și caietele rămân în dulapul fiecăruia. Din punctul meu de vedere, ghiozdanul nu este tocmai necesar. Și chiar dacă ar fi, n-ar fi mai ok să întrebați cadrul didactic? Cu siguranță are idei mult mai bune (că doar are experiență) decât ce vedem promovat.
Ingrid a purtat un ghiozdan pe care l-a văzut într-un magazin și pe care l-a dorit. Un pic mare pentru ea, așa că l-a mai schimbat din când în când cu un rucsac simplu. Oricum, ea își duce ghiozdanul de la poartă până în clasă (pe scări cum duc copiii ghiozdanele cu roți?), așa că pentru câteva zeci de metri, alegerea a fost ok.
Cred că vom continua cu același ghiozdan, pentru că pur și simplu nu își dorește altul. Iar în acest caz, vreau să văd mai întâi ce cărți are în clasa întâi, care este gradul de încărcare și mai apoi vedem dacă trebuie schimbat. Pur și simplu, nu vreau să mă grăbesc.
Găsești aici inspirație pentru pachetul pentru școală – mai mult de 200 de idei te așteaptă în articolele dedicate!
Da, ai citit bine 🙂 Iar pe contul meu de instagram (@Adina.Arustei), vei găsi inspirație zilnică pentru #pachetulluiIngrid!
Ce cărți i-au fost necesare? Ce manuale?
Doamna învățătoare ne-a prezentat oferta, ne-a transmis care ar fi alegerea ei. Am agreat de comun acord să comande direct cărțile și caietele pe care a dorit să lucreze la clasă. De asemenea, am achitat și manualele de religie și engleză alese de către profesoarele de la clasă.
Sfat: nu cumpărați manuale înainte! Caietele sunt universal valabile (deși la pregătitoare nu vor scrie în mod deosebit), dar manualele se aleg de obicei de către cadrul didactic.
Dacă dorești să lucrați suplimentar, găsești aici recomandări de cărți cu activități parcurse de noi
Cum a fost în clasa pregătitoare – experiența noastră
Din punctul meu de vedere, a fost un an de tranziție de la grădiniță la școală. Copiii au făcut cunoștință cu un mediu școlar diferit, mai organziat, cu reguli mai bine trasate, cu program fix. Nu a mai existat somn de prânz, iar dimineață nu a mai dormit un piiiiic, mami.
Am fost la cele două ședințe cu părinții (vă sfătuiesc să nu lipsiți, sunt ocazii bune de a-i cunoaște pe ceilalți părinți și de a afla cum decurg lucrurile la clasă). Contrar ședințelor de pe vremea noastră, acum nu se mai menționează nume ale copiilor, ci dimpotrivă, am observat că se discută la nivel de colectiv. Pentru feedback punctual despre copil este necesară o sedință separată cu cadrul didactic. Salut din suflet această nouă practică și o susțin!
Sfat: gândește-te de acasă la întrebările pe care vrei să i le adresezi cadrului didactic. Notează-le și lămurește dilemele! Nu uita să iei o agendă și un pix cu tine, vei avea de semnat diferite formulare, contracte, foi.
La școala la care merge fetița mea există programul Școală după Școală, în cadrul căruia copiii au primit un prânz cald (participarea la after school a fost contra cost/zi). Asta înseamnă că după programul de cursuri zilnic (Luni – Joi 8-12, Vineri 8-11), copilul a stat în continuare cu doamna învățătoare până la ora 16. Ca informație care poate vă e de ajutor, acest after a început la vreo două-trei săptămâni și am semnat un contract pentru ca Ingrid să poată merge.
Au ieșit afară atunci când le-a permis vremea (chiar zilnic, în parcul din apropiere), s-au jucat, au mai făcut diverse fișe, au vorbit, au povestit. Fetița mea este încântată de programul Școală după Școală și dorește să meargă.
Mi se pare foarte important să punem umărul la crearea unei relații deschise, bazată pe încredere, sprijin, colaborare, comunicare și deschidere atât cu doamna învățătoare (cadrul didactic), dar și cu părinții. Cu toții avem un scop comun: binele copiilor. Suntem o echipă sau cel puțin așa ar trebui să fim! Fiți elegante, discrete, rezolvați problemele care apar (vă asigur că vor apărea) în mod cât mai diplomat.
Da, cu astfel de haine eram eu pregătită
Cât despre Ingrid, i-am explicat de multe ori că doamna învățătoare este ca a doua ei mamă și că dacă are o problemă, trebuie să meargă la ea imediat. Sau la un adult – să fie atentă la celelalte cadre didactice din jur, la domnul paznic, la doamna asistentă ca să îi poată recunoaște în caz de nevoie. Ei mă vor suna dacă vor considera necesar.
Deși sunt copii care au ceas/telefon, mie nu mi se pare ok, așa că nu are așa ceva. Am dus-o într-o unitate de învățământ, în grija unor cadre didactice pregătite și instruite, în care eu mi-am pus toată încrederea. O las la poartă – nu cred că sare gardul în loc să intre în școală. Uneori o urmăresc cu privirea până urcă și intră în clasă. Alteori, când sunt presată de timp, o văd cum intră în școală și fug. Uneori plec, vede, și mă întorc… mă pitesc după colț și o urmăresc.
Așadar, am vorbit mult cu ea pe această temă și am stabilit – dacă se întâmplă ceva, merge la un adult. Mi se pare foarte important ca ea să știe numărul meu de telefon, cred că de pe la 2 ani ai ei l-am tot repetat, și să știe să ceară ajutor dacă e cazul.
Nu am avut parte de incidente majore – m-a sunat doamna învățătoare de două ori. O dată pentru că Ingrid nu se simțea bine, iar a doua oară pentru că se lovise. Am avut mereu parte de feedback, de discuții constructive și de tot sprijinul. Doamna învățătoare este absolut minunată, o doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Un model. Îmi amintește de profesoara mea de limba română, la care m-am uitat mereu ca la o icoană.
Ingrid s-a adaptat foarte ușor, nu a întâmpinat probleme în activitățile școlare. Nu a plâns dimineața, nu s-a desprins greu de mine. În unele dimineți ar fi vrut într-adevăr să doarmă mai mult, dar programul e program!
Că tot am spus mai sus de program…
Care a fost programul nostru și al ei în clasa pregătitoare?
Eu trebuie să fiu la muncă la 8.30, ceea ce înseamnă că la maximum 7:55 trebuie să ies pe ușă. M-am trezit zilnic la 6 pentru a-i pregăti pachetul și un mic dejun rapid. Cât a mâncat ea, eu m-am machiat și uneori îmbrăcat. Fugit cu fata la școală, întors acasă după rucsac (dacă mi-am pregătit fustă m-am schimbat repede), am luat geanta și gata, am plecat și eu spre muncă. Am reușit să ajung mereu la timp – ne-am intrat în ritm și a fost foarte ok.
La voi cum a fost primul an de școală? Cum a decurs clasa pregătitoare?
