Pe Adriana am “cunoscut-o” în mediul virtual. Nu îmi mai amintesc care a fost prima interacţiune de pe contul ei sau cum am aterizat acolo, însă îmi amintesc o imagine care m-a convins că merită urmărită mai îndeaproape. Pusese o fotografie cu fetiţa ei, în care cea mică avea mânuţele murdare de pământ după joacă. Pur şi simplu mi s-a fixat acest lucru în gând – mai ales în contetul în care multe mămici sunt disperate să găsească dezinfectantul perfect – încât am tot urmărit-o de atunci. Şi pentru că mi-a plăcut ce am văzut pe profilul ei, am invitat-o să ne povestească mai multe despre The Bad Style, despre viaţa cu un copilaş şi despre o iubire nemărginită.
1. Adriana, spune-mi, te rog, câteva cuvinte despre tine. Adriana femeie: De ce The Bad Style? Adriana mămică: câţi ani are fetiţa ta? Cum e să fii mămică? Cum e viaţa după ce ai născut, s-a schimbat mult sau nu prea?
Numele meu complet este Adriana Delia Bărar, de aici si B.A.D. style ( Thebadstyle pe instagram pentru că BADstyle era deja luat:)). Ca meserie sunt designer vestimentar, creez sub brandul propriu B.A.D. style îmbrăcăminte pentru femei, piese unicat și serie scurtă. Însă de câțiva ani lucrez și în marketing, tot pe un proiect legat de modă. Iubesc tot ceea ce înseamnă creativitate. Fetița mea face 2 ani pe 21 Aprilie și nu imi dau seama cum poate trece timpul așa repede. Aș vrea să il opresc în loc, și să o tot privesc așa micuță cum e acum, cum învață zilnic ceva nou și să admir ambiția de a descoperii lucruri noi. Viața s-a schimbat destul de mult, dar în foarte bine. Multă lume care mă cunoște spune că nu m-ar fi văzut genul să fiu genul acesta de mamă, ci mai degrabă una agitată și stresată. După ce am născut m-am domolit destul de mult, eu fiind o fire agitată, nu stau locului deloc. Am înțeles care sunt prioritățile și incerc să nu imi pierd timpul cu situații, persoane sau evenimente care nu își merită atenția.
2. Cum e viaţa voastră? Una dintre categoriile importante de pe site-ul tău (Barar Adriana Delia) este legată de călătorii. Mergeţi împreună? Cum vă descurcaţi? Cum reacţionează cea mică la destinaţii, la oameni noi?
Nouă ne place să călătorim mult și încercăm pe cât ne permite timpul să profităm de orice mică ieșire. Nu mă văd călătorind fără copil, chiar dacă uneori este destul de obositor. Primul ei zbor a fost la 6 luni. am ales ca destinație Bari deoarece era super aproape și ne puteam da seama cum poate decurge o astfel de aventură pe viitor. A fost ușor, așă că am continuat aventura. Cel mai lung zbor a fost în Maurițius, 11 ore, pentru care am avut mari emoții, dar a fost chiar ușor. Ei îi place să vadă lucruri noi, și dacă se poate să fie un loc cu apă unde să se bălăcească toată ziua, ar fi perfect.
3. Cum o creşti? Ai un stil de parenting relaxat sau eşti mai degrabă atentă la fiecare pas? Ce ţi-ai propus să faci sau să nu faci în creşterea ei?
Nu aș spune că am un stil de parenting, însă încerc să îi ofer un echilibru în toate. Alimentația și rutina de somn însă rămân destul de stricte. Am grijă să mânânce de toate, să aibă o alimentație echilibrată și variată, iar mesele să fie cât de cît la ore fixe. Ca și regulă, pentru moment nu îi dau zahăr, decât cu mici excepții la aniversări de exemplu dacă e tort sau prăjitură și e curioasă să guste. Îi prepar în schimb deserturi sănătoase îndulcite cu fructe, miere, sirop de curmale sau de arțar. Are tot timpul din lume să încerce și mâncare mai puțin sănătoasă, așa că nu consider că o privez de asta.
4. Mulţi dintre noi avem anumite “pietre” pe care le tragem după noi din copilărie. Fie palme, umilinţe din partea părinţilor, time-out şi aşa mai departe. În acest context, tu ce ce nu i-ai spune sau nu i-ai face niciodată fetiţei tale?
Eu am avut o copilărie frumoasă, și ai mei nu au ridicat palma niciodată la mine. Însă poate aș fi vrut să fiu lăsată mai liberă, dar chiar și așa, nu știu dacă voi putea să fiu eu altfel față de fetița mea. Mi se pare că lumea e tot mai rea, și mai periculoasă așa că rămâne să mă mai găndesc la situația asta. Eu am avut noroc că ai mei m-au lăsăt să încerc de toate, să îmi găsesc hobby-uri, să fiu creativă și să practic diverse sporturi. Același lucru o să încerc și eu, să o las să vadă și să încerce diverse activități pentru a avea o plajă de alegere. O să o las să greșească, să se lovească de situații și consecințele alegerilor ei pentru a vedea singură ce e bine și ce e rău, doar așa poate învăța. O voi îndruma, îi voi explica, însă decizia îi aparține. Un lucru pe care eu nu il voi face, însă ai mei l-au făcut, este să îni stresez copilul cu notele de la școală. Sigur că e important să învețe, să ia note bune, dar nu trebuie să exceleze la toate materiile. În plus, trebuie să își dea seama singură că e important să învețe pentru ea, și faptul că eu aș obliga-o să învețe, nu o va ajuta în viață. Știu persoane realizate care nu au învațat bine în școală, și persoane care luau premiul 1, dar nu au făcut mare lucru în viață. E mai important să știi să te folosești de atuurile tale, decât să iese note bune învățând de multe ori pe de rost.
5. Care lucru ţi se pare cel mai greu în creşterea unui copil? Bineînţeles, din experienţa de până acum. Cu siguranţă ne aşteaptă multe provocări pe măsură ce cresc, dar hai să le luăm pe rând!
Greul cred că vine odată cu independența ei. Când trebuie să meargă la grădiniță, la școală, și se va lovi de diverse situații emoționale pe care trebuie să i le explic fără să mă implic prea mult. Sigur că o să mi se rupă inima, dar ea va trebui să învețe că așa e viața și nu mereu iese cum vrem noi. O să fie greu să găsesc cuvintele portivite astfel încât să nu interpreteze altfel având astfel un impact asupre felului în care va gândi ea în viitor.
Acum poate cele mai neplăcute situații de până acum au fost când era bolnavă, dar am avut noroc că au fost foarte rare. În rest, am noroc de un copil vesel, cuminte dar neastâmpărat.
6. Care a fost un moment de cumpănă de până acum când vine vorba despre fetiţa ta?
Cel mai nasol moment să zic așa, a fost chiar în vacanța din Maurițius, când a făcut febra la câteva ore după ce am ajuns și am crezut că făcuse insolație. Însă avea de fapt amigdalită, asta aflând după ce a consultat-o un medic. Noroc că aveam la noi tot ce trebuia și și-a revenit destul de repede după ce am început tratamentul recomandat de către medic, consultând în același timp și pediatra de acasă. Am fost puțin stresați fiind la o distanța așa mare de casă, însă cu calm, s-a rezolvat totul.
7. Spune-ne un cuvânt, o emoţie, un lucru pe care îl simţi atunci când te uiţi la fetiţa ta.
Iubire nemărginită! Imi vine să o mânânc de fericire și încă nu imi vine să cred că e a mea. Mi-am dorit-o așa mult și acum că o am mă bucur de fiecare clipă alături de ea. Cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat.
8. Revenind la Adriana-femeia. Ce te face fericită? Care este hobby-ul tău?
Familia mă face fericită și faptul că am norocul să activez în domenii pe care le-am ales eu și care imi plac foarte mult. Mereu m-am considerat norocoasă că ai mei m-au lăsat să imi urmez visele și nu au insistat să devin doctor, avocat sau eu știu mai ce. Ca și hobby-uri, am multe și puțin timp pentru a mă bucura de ele:)) Iubesc să călătoresc, să fac fotografii, să grădinăresc și să gatesc. Imi place designul de interior și tot ceea ce ține de acest domeniu, înclusive proiecte de DIY. Îmi place să fac sport, ( dar nu prea am timp mai nou)să mă plimb cu bicicleta și să desenez. În general îmi place tot ceea ce ține de creativitate.
9. Ai vreun sfat pe care l-ai transmite unei mămici atunci când vine vorba despre copii? Viitoare sau proaspete mămici, tu alegi.
Ca și sfat principal aș spune să nu urmeze temeinic așa zisele reguli auzite de la alți, ci mai degrabă să încerce să își cunoască copilul, să îi citească reacțiile, și să simtă ce are nevoie. Fiecare copil e altfel, iar regulile nu se pot aplica la fel și dacă începem să comparăm, ajungem să ne frustrăm pe lucruri care nu își au sensul. Și încă un sfat ar fi să zică cuiva că simt că nu mai pot, că sunt obosite, stresate sau nefericite. Chiar și cu atâta iubire și bucurie în jur tot clachezi la un moment dat și e bine să te deschizi cuiva. Să se lase să fie ajutate și să nu uite de ele. O mamă echilibrată, fericită și dacă se poate și puțin odihnită va avea un copil mai puțin agitat și mai fericit.
Și pentru cele care își doresc un copil, să aștepte până simt ele că e momentul și să nu asculte de ce zic unii sau altii. Nu o să fie niciodată 100% pregătite, însă trebuie să stie ele când doresc să devină mame.