Mă uitam că au trecut luni bune de când nu v-am mai scris despre evoluţia domnişoarei Fundiţă. A împlinit un an şi şase luni şi e musai să vă mai spun cum ne înţelegem, nu? Nu de alta, dar m-aţi mai întrebat despre asta prin mesaje şi pe Facebook, aşa că uite, îi dedicăm un articol.

Copilul la un an şi şase luni este plin de energie. Ţopăie, sare, aleargă, merge pe vârfuri, dă pupici. Şi câte şi mai câte… Dar am ales câteva aspecte importante şi voi scrie punctual despre fiecare.

Joaca şi jocul. A spus cineva… joacă? Dacă se poate, toată ziua! Cucu-bau (pune mânuţele la ochi, eu spun cucu! când le ia), puzzle-uri din lemn, maimuţica interactivă (printre ideile de cadouri pentru Crăciun aţi văzut preferatele ei), alergăm prin casă, o fugăreşte pe DeeDee, se ascunde. Are câteva cărticele pe care le răsfoieşte de 1000 de ori pe zi (şi cu care mă vânează prin casă). Orice revistă e şi ea bine venită, are material nou de studiu.
Acum are răbdare să se joace singură în căsuţă (da, avem o căsuţă în sufragerie, asta ne mai lipsea…) şi câte 10-15 minute legate. Mai mult, i-am făcut un locşor în care are creioane şi un caiet pe care mâzgâleşte.

Spre marea mea disperare, deschide toate dulapurile şi unde i se pare că găseşte ceva interesant, scoate. Are dulapuri pe care le deschide şi închide, însă din altele are o plăcere să scoată comori. De ce disperare? Pentru că a trebuit să fixăm toate comodele în perete, pentru ca nu cumva să vină peste ea. Vă sfătuiesc să faceţi la fel!!
Când prinde maşina de spălat vase ia fiecare obiect şi mi-l dă pentru a-l pune la loc.

Îi place să meargă cu bicicleta (o pune tatăl ei în scăunel şi o duce la plimbare), şi când e la piscină este cea mai fericită. De fapt, orice ţine de natură, de mers prin pădure, în aer liber este un motiv de bucurie, pentru că o lăsăm să exploreze, să se tăvălească, să pună mâna (vă mai amintiţi cum era la un an?). Acum nu o mai port în sistem, pentru că nu mai are răbdare. Doar dacă îi dau ceva de mâncare stă cuminţică, altfel vrea pe jos. Odată pusă jos, vrea sus… Dar pe mami o doare spatele, Fundiţă, mai mergi şi pe jos… haida-haida, cu sute de opriri (îmi arată biciclete, tramvaie, maşini, căţei etc), ajungem şi acasă. Bineînţeles, distanţe decente: nu o iau de la Unirea pe jos până acasă.

Dezvoltare. Mi se pare uimitoare evoluţia ei. Face diverse asocieri, înţelege condiţionările (dacă nu îţi scoţi căciula, plecăm la plimbare) şi una două imită ceea ce vede la noi. Este un copil cu care mă înţeleg foarte bine cu vorbă bună, repetând la infinit anumite lucruri. Ştie la ce folosesc lucrurile uzuale, aşa cum ştie că plita frige (şi nu trebuie să pună mâna) sau că mami are (a avut) febră şi că nu se simte bine. Vine ea şi pune mânuţa şi spune ufff! – e adorabilă. De asemenea, ştie să spună dacă da sau dacă nu.
Recunoaşte cam 30 de animale şi vreo şapte culori. Ştie care sunt părţile corpului şi e pasionată de nas şi de ochi (uneori îmi bagă degetele în ochi, ca să îmi arate că şi eu am…). Şi mie, şi lui DeeDee. Pe care o şi trage de mustăţi pentru că deh, are! Norocul nostru că avem materiale de studiu!
Acum are în jur de 11 kg şi poartă hăinuţe măsura 86 (sau pentru doi ani – eu prefer overall-urile, sunt foarte practice). Este lunguţă pentru vârsta ei şi are o constituţie normală.

Somnul. La un an şi jumătate, copilul are un singur somn. Ora de trezire dimineaţă dictează ora somnului de prânz. Care poate însemna o oră sau două. Seara o bag în pat în jurul orei 21. Uneori adoarme la 21, alteori la 22. Depinde de ora la care s-a trezit.

Alimentaţia. Spre marea mea bucurie, mănâncă foarte bine mâncare solidă. Cu alăptatul suntem cam… la faza de înţărcare (o să vă scriu mai multe în curând). Dimineaţa îi fac micul dejun; prânzul după somnul de amiază, iar seara înainte de culcare luăm cina. Între mese îi ofer fructe şi diverse crănţăneli.
Duce tacâmurile la guriţă, însă mai şi varsă din lingură. Dacă îi place prea mult ce îi ofer, uită de bunele maniere şi bagă mâinile direct. Apă bea din cană cu pai, din căniţa 360 sau din cana cu Minnie.
Nu i-am dat Barni sau alte nebunii din comerţ la mare modă până acum, dar am introdus sarea şi mierea. De asemenea, dacă fac o prăjitură în casă, îi dau şi ei. Nu sunt absurdă, nu mă poziţionez în extreme, ci vreau să păstrez un echilibru pe cât posibil.

Interacţiunea cu cei din jur şi cu obiectele. Cea mai frumoasă relaţie pe care am observat-o este cea dintre ea şi pisică. Cum se trezeşte o caută, iar zilele trecute am fost surprinsă să observ că adormise ţinând pisica de lăbuţă…
În ceea ce priveşte interacţiunea cu copiii: încă se joacă singură, nu simte nevoia companiei copiilor. Totuşi, nu este posesivă şi am observat că de cele mai multe ori dă jucăriile (sau i se iau din mână) fără supărare.
De câteva zile dă pupici şi este foarte iubitoare, ne ia în braţe dintr-odată, e scumpă foc.

Orice scutec trebuie dus la gunoi de ea, aşa că de multe ori ea are punguţele ei, eu pe ale mele, şi mergem împreună la ghenă. La fel, orice scamă trebuie culeasă de pe covor şi pusă fix în palma mea.

Încă nu face la oliţă (deşi o plimbă prin casă) şi nici nu o grăbesc. I-am arătat că şi pisica are oliţa ei, că face acolo, i-am povestit, însă aşa cum spuneam, nu o grăbesc. Poartă în continuare scutece chiloţel, la cât de activă e, nu aş putea să i le pun pe cele clasice.
NU o las la televizor, ba chiar nu l-am mai deschis de luni bune. Mai prinde dacă mergem în vizite, dar şi acolo rog să fie închis.

Limbaj. Recită Luceafărul, cântă Deşteaptă-te, române şi face integrame. Glumeeeeesc! Mama, tata, DeeDee, papa, ou şi câteva alte cuvinte stâlcite pe care le înţeleg eu şi ştiu la ce se referă. În rest, onomatopee şi silabe care în curând vor forma cuvinte.
Ne arată lucruri, bate din palme dacă vrea să cântăm şi ne pune papucii în braţe atunci când e plictisită de stat la cineva şi vrea să plecăm.

Sănătatea. Până acum nu am avut nicio problemă serioasă de sănătate (slavă Domnului!). Urmează intrarea în colectivitate… vedem noi atunci.
I-am făcut vaccinurile obligatorii şi i-am dat ocazional Algin sau cu spray în gât. Aşteptăm să iasă şi caninii şi dantura va fi completă.
Dacă este foarte soare, îi dau ochelari pe care îi şi acceptă. La fel, aplic şi loţiune cu factor de protecţie solară (da, şi iarna).
Îi dau vitamina D3 şi echinaceea pentru imunitate, ia cu mare plăcere picăturile şi pastiluţele.

Dar Mami? Eu… sunt mai odihnită şi am zile în care pot face câte ceva cu ea pe lângă mine. Să scriu două rânduri, să îmi fac o mască, să fac o prăjitură. La fel, sunt zile în care nu pot să mişc, pentru că stă lipită scai. Fiind numai noi în casă, uşile sunt deschise peste tot, nu îi interzic să intre undeva. Duş fac cu ea şi cu jucăriile lângă cadă. Uneori are răbdare şi 20 de minute (luxx!), alteori în 5 minute sunt şi îmbrăcată. Sunt zile şi zile, inclusiv zile în care nu mai sunt mami.

Cum e viaţa cu un copil de un an şi şase luni? Deşi există o rutină, nicio zi nu e la fel. Azi ne jucăm cu ceva, mâine mergem în alt parc, poimâine gătim ceva nou… şi tot aşa. Ne jucăm, cântăm, plânge, mă supăr, mă calmez, beau o cafea, o pup, îi cer gâtuţ delicios şi-l pup până fuge, facem ţup-ţup ca iepuaşii şi… trebuie să mai şi închei articolul acesta, nu? Că altfel ne prinde vârsta de un an şi şapte luni!

La voi cum sunt zilele? Vă rog să ţineţi cont că fiecare copil este diferit; poate că domnişoara Fundiţă aleargă la un an şi şase luni, iar copilul vostru nu. Pentru că el ştie mai multe cuvinte! Sau are altfel de achiziţii. Vă rog mult, nu comparaţi copiii, fiecare are propriul ritm de dezvoltare. Şi toţi sunt minunaţi!

Cu zâmbet să vă fie ziua!