Este foarte posibil ca și voi să fi observat anumite ticuri și obiceiuri ale copiilor – fie ei ai voștri sau nu. Ei, acestea pot fi deranjante nu doar din punct de vedere estetic (spre exemplu, degetele cu unghiile roase până la carne nu arată prea bine, nu?), ci și igienic, mai ales când copilul este în colectivitate.
Patru dintre cele mai întâlnite ticuri și obiceiuri ale copiilor sunt:
- suptul degetului mare – acest obicei este dezvoltat de la vârste fragede. De fapt, bebelușul are tendința naturală de a sta cu degetul mare în gură pentru a se calma. Unii copii îndeasă întreaga mână în guriță și fac asta până în jurul vârstei de 4 ani. Totuși, la copiii mai mari, suptul degetului mare poate cauza probleme ale danturii sau infecții.
- joaca insistentă cu părul/cu șuvițe de păr – obiceiul apare mai frecvent la copiii cu păr mai lung și rezultatul poate fi foarte vizibil. Părul se subțiază și devine casant, se rupe mai ușor. În cazul în care copilul își smulge părul din cap/se joacă etc în mod repetat și mai ales, violent, având consecințe îngrijorătoare, comportamentul acesta poate masca o depresie sau o anxietate puternică.
- rosul unghiilor – se pare că între 30% și 60% dintre copii își rod unghiile de la mâini – unii, și de la picioare. Deci nu suntem singure în barca asta!
- scobitul în nas – nu doar copiii au acest (prost) obicei. În urma unui studiu realizat pe adulți s-a constatat că 87% dintre respondenți făceau acest lucru, iar 9% au recunoscut că bagă în gură … nu vă mai zic, vă prindeți singure!
Da, știu, niciunul dintre cele patru nu sună bine și probabil îți crește un pic tensiunea când vezi copilul făcând unul (sau mai multe) dintre acestea. Însă în general, aceste ticuri și obiceiuri sunt faze comportamentale care vor trece odată cu timpul. Asta înseamnă că da, trebuie să le urmărim evoluția, dar să nu facem din asta o luptă zilnică.
Citește și… De ce își rod copiii unghiile? Experiența mea cu fetița mea de 5 ani și soluția găsită
Ce este un obicei?
Un obicei este un tipar comportamental observat în mod repetat, atât la adulți, cât și la copii. Copilul nu este, de obicei, conștient că face acel lucru – însă adulții din jur, da.
Ce anume cauzează apariția unui obicei?
În unele cazuri nu putem stabili clar motivul apariției unui obicei, însă ce știm clar este faptul că el este deprins, învățat, și are ca rezultat un lucru pozitiv pentru copil.
Obiceiuriule pot surveni ca urmare a instalării plictiselii sau ca mecanism de calmare a unei anxietăți. Încercați să mergeți pe firul temporal pentru a descoperi o potențială situație în care copilul putea fi mai anxions, mai stresat. Poate o schimbare în colectivul de la grădiniță? Un eveniment important în familie? Dacă ați depistat acest lucru, obiceiul apărut poate reprezenta încercarea copilului de a elimina din stresul acumulat la momentul X.
Pe cealaltă parte, unii copii prezintă anumite obiceiuri atunci când sunt relaxați – de pildă, își sug degetul înainte de culcare. Acest obicei provine din copilăria mică, fiind un comportament de auto-liniștire. Poate fi asociat cu momente plăcute, așa că va persista datorită asocierii pozitive.
Un alt motiv ar putea fi copierea acestui comportament. Fii atentă un pic la tine – tu îți rozi cumva unghiile?
Încă o explicație poate fi aceea că prin manifestarea unui comportament, copilul primește de la tine atenție. Tu îl vezi, te oprești din tot ce faci, reacționezi – vorbești cu el – așadar, indiferent dacă este un lucru pozitiv sau negativ, copilul a obținut ceea ce voia: atenția ta.
Ce poți face atunci când copilul tău are anumite (sau un) ticuri și obiceiuri:
- Vorbiți cu copilul despre obiceiul respectiv. Spre exemplu: copilul vă spune că la grădiniță un alt copil sau un adult a râs de el din cauza acestui obicei, acest lucru se poate traduce drept „strigătul” de ajutor al copilului. Așadar, el a conștientizat și are nevoie de voi pentru a găsi o soluție. Așadar, își dorește să oprească/să schimbe acest lucru? Are copilașul vreo idee? Voi cum ați face? Analizați împreună și decideți ce i s-ar potrivi mai bine.
- Spuneți-i copilui pe un ton calm despre obiceiul pe care l-ați observat – explicați-i de ce nu este în regulă să facă acel lucru. Nu râdeți de copil, nu îl faceți de rușine, nu îl pedepsiți, nu îi dați peste mână. Explicați, explicați, explicați. Dați exemple.
- Oferiți alternative. În loc să îi spuneți să nu își mai roadă unghiile, provocați-l să dea câte un pupic fiecărui deget. Sau orice știți voi că i-ar face plăcere și l-ar amuza.
- Dacă folosiți sistemul de recompense, puteți să îi oferiți copilului un mic premiu pentru că se abține de la obiceiul vizat. Puteți face un calendar colorat, de exemplu, în care adunați bulinuțe. Sau inimioare.
- Apreciați comportamentul și faptul că reușește.
Este important ca motivația să fie continuă, liniară.
Totuși, când ar fi cazul să ne îngrijorăm din cauza unor ticuri și comportamente?
Așa cum spuneam mai sus, un comportament este rezultatul unei probleme de tip fizic sau psihic. Totuși, atunci când aceste comportamente continuă și încep să apară complicații precum sângerări nazale, infecții ale unghiilor, probleme dentare, datele problemei și abordarea trebuie să se schimbe.
Mergeți la grădiniță/școală, vorbiți cu educatoarea/învățătoarea, cu diriginta, apelați la consilierul școlii. Faceți echipă și descoperiți problema reală din spatele acestor comportamente – poate bullying? Poate nivel de stres prea ridicat? Anxietate mare?
