Am născut la Spitalul Municipal Medgidia, Constanţa, pe 13 ian 2020 (douăzeci, douăzeci).

Pentru ceilalți o zi obișnuită, pentru mine cea mai importantă

Am fost speriată, curioasă, nerăbdătoare, dar în același timp parcă aş fi vrut să treacă un pic mai greu timpul, de când am aflat că sunt însărcinată până în momentul naşterii.

Aş fi vrut să fiu mai pregătită și să am mai multe informații despre ce înseamnă viața de mămică.

Naşterea la Spitalul Municipal Medgidia, Constanţa

Era aprilie 2019 şi de cum am aflat, m-am programat pentru un consult de confirmare, asta fiind în săptămâna 4 de sarcină.

Am avut emoții mari, doamna doctor nefiind medicul meu curant, controlul a descurs pe repede-înainte, fără să înțeleg mare lucru, așa că de cum am ieșit pe ușă (buimacă fiind), mi-am “căutat” un medic cu care să rezonez.

Așa am ajuns la dr. Georgis Tonas, care activează la spitalul de stat Medgidia (care este la 35 km “de județ”), la o clinica privată din Constanţa, și are şi propriul cabinet. Din nou, am ajuns acolo cu mari emoții, dar totul a decurs mai ușor, domnul doctor fiind atât de calm și înțelegător, încât la început mi se părea că nu îmi da prea multe detalii sau informații decât dacă i le solicit.

Mi s-a confirmat ca sunt în săptămâna 13 de sarcină, mi s-a dat un set de analize de făcut și m-am întors peste alte patru săptămâni, nerăbdătoare să aflu ce sex are gogonica din burtică. 

Dintotdeauna m-am văzut mamă de fetiță. Cu două codiţe, roz, unicorni și prințese. Când mi-a spus: “Florentina, vei avea o fetiță!”, îmi venea sa îl iau in brațe de fericire. 🙂

Sarcina mea a descurs bine. Cu grețurile și răul nu a fost de speriat, pofte nu am avut; m-a ajutat cumva și faptul ca deja era vară și aveam la dispoziție fructe proaspete, era soare, cald, plimbări lungi pe malul mării, aveam activitate și câteodată uitam ca sunt însărcinată.

Mi-aș fi dorit ca fetiţa mea să se nască pe 31 decembrie, ziua de naștere a mamei mele, pe care nu o mai am de 14 ani. Însă a trecut Crăciunul, a trecut și Revelionul, așa ca am sperat ca ziua mea (9 Februarie) să nu mi-o petrec cu 2 în 1. Dar nici așa nu a fost sa fie.

Așa că pe 12 ianuarie pierd dopul gelatinos, iar eu ca o fata responsabilă ce sunt, m-am pus să dorm o oră, pentru că știam ca vor veni ore lungi și grele. M-am trezit la 5 după-amiază cu membranele rupte și  apa șiroind (exagerez, evident). Am încercat sa fac un duș rapid, mi-am luat bagajul in care am mai adăugat ce am crezut ca am nevoie și am plecat la spital.

A urmat procedura de internare, iar la 8 seara eram în sala de nașteri. Travaliul activ l-am “dus pe picioare”. M-am plimbat prin salon, pe hol, chiar și moașa mi-a spus ca durerile sunt mai suportabile și se înaintează procesul nasterii dacă fac mișcare.

Medicul de garda a anunțat pe dr. Tonas că mă aflu la spital, așa că a venit de acasă, din Constanţa, pentru a-mi asista nașterea.

Au început încet, încet contracțiile, nimic de speriat.

Naşterea la Spitalul Municipal Medgidia, Constanţa

În doua ore am ajuns de la dilatație 2 la 7. Nu a fost timp și nici nevoie de calmante, pentru că la 1:45 auzeam primul “oaa” de la fetița mea, acompaniat de muzica anilor ’70 de pe fundal.

Ce mi-a rămas în memorie este i-au ieșit căpșorul și mânuțele, iar medicul mi-a spus: “hai, scoate-o tu!”. Așa ca am luat-o de subțiori și am tras-o direct pe burtică, să facem primul skin-to-skin. Am stat amandoua așa câteva minute, nu i-a fost tăiat nici cordonul ombilical imediat, totul a decurs așa cum îmi doream să se întâmple.

Nu spun ca am născut ușor, dar spun ca nu am născut greu. Nu a fost nevoie de anestezie sau de epiziotomie, așa încât rupturile au fost cusute cu doar două fire.

Imediat m-am ridicat în picioare și pe lângă febra musculară din tot corpul, nu am avut alte complicații sau dureri. 

M-a ajutat mult și ca l-am avut pe logodnicul meu lângă mine: mă mângâia pe cap și știam că mă susține. 

Am petrecut 7 zile (împreună din prima zi, plus tati Luniței in permanență cu noi) în rezerva noastră curată, igienizată de doua ori pe zi, unde am avut baie proprie, aer condiționat, tv, căldură de nu puteam să respir, mâncarea gustoasă care a inclus mic-dejun, supliment, prânz și cina.

Costul final a fost de 600 de lei. În afara de cei 100 de lei/zi pentru rezervă, nu mi s-a cerut și nu am dat vreun ban personalului, deși la naștere am avut medicul, două asistente, moașa plus doamna care se ocupă de cântărit și măsurat bebele.

La externare a avut 3200 gr, exact ca la naștere și 50 cm.

Numele complet? Smeu Luna Luciana. Dacă nu s-a născut de ziua mamei mele, îi poartă numele. Mi-ar fi plăcut să se cunoască, s-ar fi bucurat mult una de cealaltă. Pe 13 decembrie este și Sfânta Lucia, cumva toate datele se completează. 

Așa a devenit 13 ianuarie cea mai importantă zi, dat fiind si ca Treișpe este numele pisoiul meu de 6 ani.

Pe Super-Mami.ro poţi citi şi alte experienţe ale naşterii din Bucureşti (maternitatea Polizu, Medicover, Medlife, Regina Maria, maternitatea Bucur, Filantropia, CF2, spitalul Universitar, Elias, Sanador), Constanţa (maternitatea Isis), Medgidia, Braşov (maternitatea Eva), Iaşi (maternitatea Cuza Vodă din Iaşi) şi despre naşterea în Olanda şi în Anglia.

*Poveştile din seria Naşteri de pe www.Super-Mami.Ro reprezintă experienţe reale, povestite integral de mămici. Site-ul nu a intervenit prin adăugare de informaţii sau situaţii. Pentru publicarea poveştilor şi a fotografiilor personale, mămicile şi-au dat acordul în scris.