Pe când avea un an şi ceva, fetiţa mea era mereu urmărită de o altă fetiţă din parc şi muşcată. Deşi stăteam cu ochii în patru, cea mai mare o găsea pe sub/în tobogan, prin căsuţă – în orice loc îngust, în care eu nu puteam intra – şi o muşca. Numai ce o vedeam pe Ingrid ieşind de acolo şi ştiam – a fost muşcată. Cu mine la un metru distanţă, pentru că având mai multe intrări respectivul loc de joacă, nu puteam să le controlez pe toate.

Poate din acest motiv ea nu a muşcat – ştia deja că a muşca doare. Însă într-una dintre discuţiile cu o prietenă, ea mi-a spus aşa: Copilul meu muşcă! Ai vreo idee, ce aş putea face ca să îl dezvăţ de asta? Şi de aici a şi pornit documentarea mea în legătură cu subiectul.

Este important să înţelegi cauzele acestui comportament la cei mici. În majoritatea cazurilor, există o explicaţie.

Ajutor! Copilul meu muşcă! De ce?

Pentru că este un mod de exprimare a sentimentelor. Copiii mici nu au învăţat încă să se exprime folosind cuvintele, aşa că se descurcă aşa cum pot. Ai ghicit: muşcătura poate surveni în momente de oboseală, plictiseală, frustrare, anxietate, supărare…

Muşcând, află mai multe despre lumea nouă care i se deschide în faţa ochilor. La fel ca şi băgatul tuturor lucrurilor în guriţă, muşcatul este o formă de explorare senzorială.

A aflat despre legătura cauză-efect. Şi uite-aşa, testează. Ce se întâmplă dacă o muşc pe mami? Dar pe fratele meu mai mare? Cum va reacţiona?

Este supra-stimulat. Un copil odihnit va muşca mai rar, spun studiile. Aşa că respectă cu stricteţe orele de somn ale copilului, în funcţie de vârsta lui.

Copilul meu muşcă – cum să îl devăţ de acest obicei?

Atunci când vezi că muşcă, trebuie să intervii imediat pe un ton ferm, şi să îi spui că atunci când muşcă, doare. Probabil nu va înţelege din prima, însă dacă îi repeţi de fiecare dată, vei vedea rezultate.
Nu trebuie să foloseşti 10000 de cuvinte şi să îi povesteşti prea multe, pentru că oricum nu va avea răbdare să asculte. NU şi DOARE sunt de reţinut.

Încurajează copilul să utilizeze cuvintele în loc să muşte. Cu cuvintele tale, îi spuneam mereu fetiţei mele când era mică. Stabiliţi un limbaj comun, un semn, ceva care să exprime lucrurile pe care le doreşte.

Oferă-i alternative. Nu îl muşca pe fratele tău – uite, ai această jucărie (de dentiţie, o păturică de joacă etc) pe care poţi să o muşti dacă vrei.

Fii un model pentru copil. Chiar dacă tu muşti copilul cu mare drag şi pentru că e absolut delicios,… ei bine, asta va face şi el.

Acceptă-i sentimentele şi frustrările. Ştiu că este neplăcut când cineva îţi ia jucăria! Offf, ştiu, puiule, ştiu… şi îmbrăţişează-l ferm, pentru a-l linişti.

Nu accepta sub nicio formă comportamentul agresiv şi muşcatul. Nu, dacă te muşcă nu va obţine jucăria sau bucata de ciocolată. Dacă cedezi o dată, creezi precedent.

Caută indicii pentru a afla de ce copilul muşcă. Poate că ai observat deja că micuţul tău muşcă atunci când un alt copil îi ia o jucărie sau când sora mai mică te îmbrăţişează (e gelos? atunci…

…concentrează-te pe copil. Probabil ceva s-a schimbat în lumea lui interioară sau poate chiar exterioară. Aţi schimbat ceva în ultima perioadă? V-aţi mutat? A apărut un nou membru în familie? Uneori, mai mult timp de calitate petrecut cu cel mic înseamnă că muşcatul şi agresivitatea dispar ca prin minune!

Dacă ieşiţi în parc sau în locuri cu alţi copii, supraveghează copilul. Anticipează ce are de gând să facă şi opreşte-l.
Ştiţi ce mi-a zis mie bunica fetiţei care o muşca mereu pe Ingrid? Că nepoata ei nu muşcă, că nu e câine şi că nu ar trebui să inventez aşa ceva… Şi toate astea (folosind cuvinte mai colorate, bineînţeles), răcnind de pe o bancă, de la câţiva metri depărtare. Nici măcar nu s-a sinchisit vreodată să se apropie.

Oferă atenţie şi copilului care muşcă, dar şi celui muşcat. Sunt convinsă că este foarte greu să fii de cealaltă parte a baricadei, mama copilului care muşcă. Arată-i compasiune şi celui muşcat şi validează-i şi lui sentimentele. Fii deschisă faţă de alţi părinţi şi discută – faptul că micuţul/a ta muşcă nu e un lucru pe care îl face pentru că aşa vrei tu.

Deşi muşcatul este un subiect sensibil pentru părinţi, vă reamintesc că nu este un lucru personal. Copiii muşcă din varii motive – fiţi atenţi şi deschişi pentru a le descifra şi pentru a acţiona în cunoştinţă de cauză!