Vă propun ca astăzi să vorbim despre pregătirea copilului pentru recoltarea analizelor. În trei ani de viaţă nu i-am făcut decât un exsudat sau două – nici vorbă de analize de sânge. Pur şi simplu nu au fost necesare. Pentru că mi se pare un subiect important, am decis să vă scriu cum a decurs întreaga experienţă.

De ce să faci analize de sânge copilului?

Eu nu sunt genul care se leagă la cap fără a-l durea. Sau, cel puţin, încerc. Aşa că nu am mers din proprie iniţiativă cu copilul la analize, mai ales că nu exista nicio problemă medicală. S-a dezvoltat frumos, a fost sănătoasă, fericită şi dinamică, deci nu am avut de ce să mă îngrijorez.
Însă la un control de rutină, medicul a dorit o dozare de vitamina D şi a recomandat recoltare. Ceea ce a însemnat că ne-am conformat!

Cum am făcut programare pentru recoltarea sângelui:

Ei, începe epopeea. Am pus mâna pe telefon şi am sunat la un laborator. Stupoare! Programările nu se fac telefonic (că doar am intrat de curând în anul 1900), ci trebuie să merg la sediu. Aşadar, a doua zi, am luat certificatul de naştere şi trimiterea de la medic şi am mers la cel mai apropiat sediu.
Acolo am făcut programare pentru 16 iulie, de la ora… 7-14. Adicătelea, puteam merge oricând în intervalul acesta, dar musai pe acea dată. Păi şi nu puteam stabili asta la telefon? Nu.

Cum am pregătit fetiţa pentru recoltarea de analize:

După ce am avut data stabilită, fix în acea seară, i-am spus că peste două săptămâni urmează să mergem la analize. Şi am început să îi explic exact ce se va întâmpla. I-am luat mânuţa, i-am ridicat bluziţa pe mână, am căutat vena cu degetul, am schimbat mâna, am pus garou – iar mai apoi am ciupit-o uşor şi am ţinut strâns. I-am explicat că va simţi o înţepătură care va fi neplăcută, însă va trece repede. Va trebui să ţină mânuţa nemişcată. Apoi doamna asistentă îi va pune un plasture: paaac!
I-am spus că ştiu că este o fetiţă foarte curajoasă şi că va fi foarte liniştită şi cuminţică pe scaun, ca să îi ia doamna sânge pentru a-l analiza.

De asemenea, am rugat-o să îmi facă şi ea mie acelaşi lucru. I-am explicat că şi eu am mers de multe ori la recoltat sânge.

Cred că am făcut asta cel puţin de două ori pe zi. Chiar şi în seara de dinainte de recoltare m-a întrebat ce se va întâmpla a doua zi şi cum îi va lua doamna sânge. Ciuuuup! Şi gataaa, nu vei mai simţi nimic.

Cum a fost în ziua recoltării analizelor:

Ne-am trezit de dimineaţă, am lăsat-o să îşi aleagă ce rochiţă vrea şi să îşi ia o jucărie de pluş cu ea. Nu a mâncat abolut nimic. În funcţie de tipul analizelor şi de vârstă, copilul poate mânca sau bea apă. La exsudat, de exemplu, nu trebuie să consume nimic. Cel mai bine este să întrebaţi asistentele, în funcţie de tipul recoltării.

Am ajuns la cabinet, am făcut hârtiile (sunt necesare certificatul copilului, trimiterea şi cartea de identitate a unui părinte), am plătit ce era de plătit şi i-am explicat din nou ce vom face. Până când am terminat cu actele, au ieşit două persoane de la recoltare şi i-am arătat asta. A văzut plasturii pe mâna fiecăruia, a înţeles că i se va întâmpla acelaşi lucru.

În cabinet m-am aşezat eu cu ea în braţe, pe scaun. Am ţinut mânuţa stângă şi am lăsat asistenta să îi explice ce şi cum. Am avut noroc de o doamnă foarte drăguţă, care i-a explicat că un fluturaş se va aşeza pe mânuţa ei şi că mai apoi va zbura, după ce ia un pic de sânge.

Nu a plâns, dar a spus că o doaaaaare când înţepat-o. Şi atât! Am fost uimită de cum s-a comportat! Cum pregăteşti copilul pentru analize – experienţa noastrăAfară i-am spus că sunt mândră de ea că e atât de curajoasă.

Drept cadou a primit un magnet cu un fluturaş şi o carte cu povestea lui FluFlu (o găsiţi aici). Vă recomand să o citiţi împreună înainte de a merge la recoltarea analizelor de sânge. (sau o citiţi voi şi o povestiţi, nefiind în format fizic). Am fost surprinsă să văd acest cadou şi atâta atenţie din partea personalului.

În caz că nu ştiţi, pe piaţă există o cremă cu lidocaină, numită Romla. Aceasta are scopul de a amorţi pielea şi am văzut că este din ce în ce mai populară printre mămici. Se aplică acasă (cu aproximativ 30 minute – o oră înainte de recoltare), însă eu nu am găsit-o la timp.

Sfaturi pentru o recoltare cât mai uşoară, fără traume:

• Pregătiţi copilul din timp. Vorbiţi-i cât mai mult despre ce va urma. Explicaţi-i importanţa analizelor. Arătaţi-i, în limita posibilităţilor. Încurajaţi-l.

• „Înţepaţi” jucăriile. Şi ele trebuie să fie sănătoase, nu e aşa?

• Spuneţi-i deschis că acea ciupitură este neplăcută, dar că durerea va trece repede repede. Voi sunteţi cu el, poate să vă strângă tare de mână atunci când simte!
• Nu speriaţi copiii cu poveştile cu ace. Nu, la spital mergem ca să investigăm probleme, să primim tratament, să ne facem bine. Doctorul nu face injecţii ca să sperie copiii şi nici nu îi înţeapă în limbă ca să fie cuminţi!

• La final, lăudaţi copilul pentru curaj.

Voi aţi mers la analite cu cei mici? Cum a fost experienţa? V-a durut şi pe voi sau doar pe ei?

Vă doresc cât mai puţine înţepături şi cât mai multă sănătate!