Crezi că micuţul tău îşi va aminti că tu dădeai cu aspiratorul în fiecare zi? Sau că îi făceai 12 feluri de mâncare şi trei de desert? Sau că hăinuţele lui erau cele mai călcate şi cele mai apretate din toată grădiniţa? Dă-mi voie să mă îndoiesc. Te rog, dă-mi voie să mă îndoiesc de faptul că peste ani, mania curăţeniei pe care poate ai dezvoltat-o tu sau pieptul de raţă crescută lent la sol, marinată cu cinci condimente, vor fi menţionate pe undeva. Permite-mi, în schimb, să îţi scriu despre 10 lucruri pe care copilul tău şi le va aminti când va creşte.

10 lucruri pe care copilul tău şi le va aminti când va creşte

1. Faptul că i-ai luat apărarea. Cu siguranţă se vor întâmpla multe lucruri care îl vor necăji, iar sufleţelul lui vulnerabil, inocent, va plânge şi se va întrista. Poate că un copil l-a rănit, poate că părintele celălalt sau un profesor a fost nedrept, poate că a făcut un lucru neintenţionat, iar ceilalţi îl acuză pe nedrept. Nici nu mă pot gândi la câte situaţii pot şi vor apărea… Însă în noianul ăsta de sentimente, în furtuna asta tristă, ai apărut tu şi i-ai luat apărarea. Ai fost acolo pentru el. I-ai întins o mână, l-ai pupat uşor pe căpuţ şi l-ai luat în braţe. Şi i-ai spus că trece.
Şi a trecut…

2. Momentele în care l-ai încurajat să facă un lucru nou. Nici nu ştii cât de mult înseamnă să îi spui unui copil “-Hai, că poţi! Încearcă!“. Îi înţelegi şi simţi teama, însă eşti acolo ca să îl încurajezi, să îl susţii, să îl sprijini. Şi el ştie că tu eşti acolo, şi asta îi dă putere.

3. Momentele în care i-ai arătat cum să facă acel lucru prin puterea exemplului. “-Hai, că poţi! Îţi arăt eu cum, apoi încerci tu! Încercăm împreună până ne iese!”. Pentru că uneori nu e suficient să îi spui sec “poţi”, ci e nevoie şi de implicarea ta fizică. Copilul are nevoie de un exemplu; el învaţă şi prinde lucruri imitând.

4. Momentele în care s-a simţit în siguranţă cu tine. Mi-a plăcut mereu să mă gândesc la braţele mele ca la un loc în care nimic nu l-ar putea atinge pe copilul meu. Niciun strop de ploaie, niciun fulg de nea, nicio privire rea, nicio durere. Îmi imaginam acest lucru mai ales când o alăptam şi vedeam feţişoara ei senină, fără nicio grijă.
Copilaşii au nevoie să simtă că lângă tine sunt în siguranţă deplină, că indiferent ce s-ar întâmpla, tu eşti acolo, stâlp de rezistenţă. Inventează un pupic fermecat, un spray care alungă coşmarurile – ceva secret, doar al vostru.

5. Momentele în care ai fost doar al lui, în care ţi-ai dedicat în exclusivitate timpul lui. Fără telefoane, fără tablete, fără atenţie distributivă. Ştiu că asta e destul de greu de făcut, însă încercaţi ca măcar din când în când să plecaţi doar voi în pădure, spre exemplu. Conectaţi-vă cu natura şi cu voi înşivă. Faceţi un plan, complotaţi, fiţi copii cu toţii din nou! E mult mai probabil ca micuţul să îşi aducă aminte de câteva nopţi petrecute la cort, de o excursie pe munte, de o cascadă descoperită din întâmplare, de o pasăre minunată zărită într-un pom, de o petrecere nebunească în pijamale, decât de ore lungi petrecute în faţa televizorului.
Pentru inspiraţie, îţi propun 45 de lucruri pe care trebuie să le faci cu copilul primăvara aceasta)

6. Felul în care te-ai purtat cu partenerul. Modul în care lucrurile se desfăşoară în familie îl va influenţa foarte tare pe copilaşul vostru. Vă certaţi zilnic? Foarte rău – va creşte într-un mediu ostil, iar implicaţiile nu vor întârzâia să apară.
Aici aş avea foarte mult de povestit, însă nu intru în subiect. Cel mai bine e ca fiecare să îşi analizeze relaţia şi să conştientizeze că acela este modelul de normalitate pe care copilul şi-l va însuşi.

7. Cuvintele de judecată, precum şi cuvintele prin care îl criticai. Ca să nu mai spun de lovituri… Dacă ai făcut parte din generaţia celor cu cheie la gât, probabil şi tu ai fost lovită, etichetată şi aşa mai departe. Nu aş vrea să zgândăr răni poate închise. Vreau doar să vă gândiţi un pic şi să vă amintiţi cum vă simţeaţi când ai voştri vă numeau într-un fel care nu vă plăcea. Când vă jigneau. Când vă loveau. Aţi vrea ca el sau ea, copilul vostru, să simtă aceleaşi lucruri? Să îl doară şi pe el sufletul, aşa cum v-a durut şi pe voi de atâtea ori?
Dacă aţi avut o copilărie fără astfel de lucruri, mă bucur pentru voi. Aţi fost norocoase.

8. Tradiţiile şi obiceiurile familiei. Poate că vă adunaţi în fiecare an de Crăciun şi desfaceţi cadouri. Vă strângeţi fraţi, surori, unchi, mătuşi – o familie mare, într-o casă în care domneşte voia bună şi bucuria. Sau poate vă strângeţi la fiecare aniversare a bunicilor. Sau poate e tradiţie să mergeţi la colindat împreună. Sau poate aţi stabilit ca în fiecare weekend să faceţi vafe. Sau pur şi simplu, ultima duminică din fiecare lună e dedicată unei drumeţii în familie sau vizionării unui film. Orice aţi alege, nu uitaţi că tradiţiile sunt importante în structura noastră ca om.
Familia este cel mai de preţ dar!

9. Felul tău de a fi, de a vorbi, de a te purta cu cei din jur. Cum eşti atunci când eşti cu cei dragi? Şi cum te schimbi odată ce ai păşit într-un alt mediu? Eşti o persoană blândă, severă, serioasă, pusă mereu pe şotii? Spui bună ziua, mulţumesc, încerci să ajuţi atunci când poţi? Copilul tău observă şi înmagazinează fiecare gest, fiecare vorbă. Spui tu mulţumesc? Va spune şi el. Fii un exemplu bun pentru copilul tău!
Îmi amintesc că atunci când mergeam cu maşina şi era mică-mică, observam că maşinile care veneau din faţă îi făceau tatălui meu din faruri. Asta mă făcea să mă gândesc că tata e foarte important, că toată lumea îl salută. Dar de fapt, semnalul luminos, existent şi astăzi, este un avertisment asupra radarului sau echipajelor de poliţie pe lângă care tocmai au trecut respectivii participanţi la trafic.

10. Încrederea ta în el şi felul în care te raportezi la asta. Faptul că i-ai validat sentimentele. Copilul îşi va aminti dacă ai avut încredere în el. Se va hrăni cu sentimentul că tu ai încredere în el, nelăsând frica de eşec să preia controlul. Nu va fi ghidat de sentimentul şi teama iminentă a comparaţiei cu alţi copii sau de întrebarea “-Şi dacă nu reuşesc?”, ci va avea încredere că poate. Şi chiar dacă nu va putea atât de mult şi de multe, ştie că tu nu o să îl cerţi. O să discutaţi, o să analizaţi, o să îl iei în braţe şi o să încercaţi din nou.
Au trecu mai mult de 10 ani de când l-am sunat pe tata, după afişarea rezultatelor examenelor scrise la facultate, ca să îi spun că media mea finală era 9.80. Îmi amintesc şi acum cum a exclamat “Ohoho! 9.80?!”. Niciodată nu a crezut că aş fi în stare de o asemenea performanţă. Niciodată…

Acestea sunt cele 10 lucruri pe care copilul tău şi le va aminti când va creşte. Cel puţin, primele 10 care mi-au venit acum în gând. M-ar ajuta dacă am completa împreună lista – ce spuneţi?

Cu zâmbet să vă fie ziua!