Despre mine | Contact

Super-Mami.Ro
  • Călătorim împreună!
  • Educaţie
    • Activităţi cu şi pentru copii
  • Parenting
  • La masă
    • Ce mâncăm?
    • Reţete
  • Sănătate
    • Sarcină/Naștere
    • Îngrijire bebe/mami
  • Diverse
    • Concursuri
  • Călătorim împreună!
  • Educaţie
    • Activităţi cu şi pentru copii
  • Parenting
  • La masă
    • Ce mâncăm?
    • Reţete
  • Sănătate
    • Sarcină/Naștere
    • Îngrijire bebe/mami
  • Diverse
    • Concursuri
ianuarie 29, 2018 In Sănătate, Sarcină

Naşterea la maternitatea Polizu – Bucureşti

Am născut la maternitatea Polizu din Bucureşti de două ori, în 2014 şi 2016, vara. Bagajul l-am avut pregătit de prin săptămâna 30 la prima sarcină, iar la a doua de prin săptămâna 36-38. Am preferat să am de toate cu mine ca să nu fiu nevoită să chem pe cineva să îmi aducă… repede.

Voi începe prin a vă spune ce a conţinut bagajul meu de spital. Am avut aşa: trei cămăşi de alăptat (imediat după naştere mama transpiră mult şi trebuie să se schimbe des), un prosop mediu pentru corp şi unul mai mic pentru faţă şi mâini pe care îl ţineam la îndemână, elastic de păr, săpun lichid (unul mai folosit din care a rămas puţin în recipient, ca să nu car eu greutate mare), un şampon şi un gel de duş (luate din hoteluri de-a lungul timpului), perie de păr, patru-cinci perechi de chiloţi, tampoane de noapte (absorb mai bine), vată am cât două palme, deodorant cu sau fără parfum, de care suportaţi voi (însă ideal este fără parfum, pentru ca bebe să vă miroase pe voi, nu parfumul), încărcătorul pentru telefon şi o revistă ca să mai schimb ritmul celor trei zile de spitalizare.

În ceea ce priveşte bagajul pentru bebeluş, am avut scutece (10-15 bucăţi sunt arhisuficiente), 3-4 body-uri (eu am avut nevoie doar de body-uri pentru că am născut vara, însă voi puteţi lua haine mai groase. Atenţie, în spital e foarte cald chiar şi iarna). Am mai avut şerveţele umede şi un prosop mic (eu am preferat să spăl bebeluşii cu apă decât să folosesc şerveţele umede). Dacă doriţi să puneţi cercei fetiţelor, luaţi-i şi pe ei în bagaj.


foto

În sala de travaliu/naştere de la spitalul Polizu am avut şi o pungă cu 4-5 sticle de apă plată de 0.5, ceva de mâncare (o banană, o ciocolată mică), un chilot, vata de care v-am spus mai sus, dosarul medical, cartea de identitate, telefonul şi portofelul. În sală veţi lua doar această plasă, cele două (pentru voi şi pentru bebe) rămânând la însoţitor (mamă, soţ, prietenă).

Maternitatea de la Spitalul Polizu arată decent – nu e ca la privat, dar e curat şi se spală pe jos zilnic (cel puţin, baia şi camerele). Eu am stat într-o cameră cu două paturi. La prima naştere la maternitatea Polizu am avut baie în cameră, la a doua, nu. Unele camere au aer condiţionat, unele au televizor.

La prima naştere am ajuns la spital la dilataţie 9, travaliul l-am făcut acasă cu soţul. Făcusem un curs Lamaze foarte bun înainte şi ştiam cam ce mă aşteaptă, deşi mi-am dat seama târziu că sunt în travaliu. De fapt, soţul m-a informat. În noaptea respectivă, nu am fost eu… cred că au murit câţiva neuroni la începutul travaliului şi hormonii acţionau întru atenuarea durerii (ceea ce este normal). Acasă am avut mai multe scaune astfel încât nu s-a pus problema clismei (nu ştiu dacă aş fi acceptat sau nu… nu mi-ar fi plăcut să împing să iasă copilul şi să am surpriză să iasă altceva, dar nici nu am făcut vreo clismă în viaţa mea). Travaliul a început la ora 19.40 cu prima contracţie foarte dureroasă, eram în maşină şi a trebuit să oprească soţul imediat pentru că mă durea mai rău din cauza mişcării. Apoi după ora 22 au început mai serios. Poziţiile pe care le învăţasem chiar m-au ajutat; mă simţeam bine când stăteam ghemuită pe pat pe partea dreaptă sau pe toaletă unde mai eliberam din presiune. Am stat pe întuneric toată noaptea, aveam doar lumina de afară, cât să văd prin casă.

Soţul adormea în pauzele dintre contracţii şi când aveam contracţii îl strângeam taaaaare de mână. Eu nu am ştiut ce forţă am, ulterior mi-a spus el că a rămas cu o durere de mână preţ de câteva zile! Dar a fost acolo pentru mine, aşa că are o bilă albă. Pe la trei dimineaţa am simţit că a căzut dopul gelationos. Al meu soţ deja începuse să îmi spună că sunt în travaliu şi vă voi naşte şi monitoriza contracţiile. Eu am zis că nu e aşa dureros (era, dar credeam că va fi mai rău) şi mai stau până dimineaţă ca să îl sun pe doctor. Pur şi simplu nu voiam să îl deranjez noaptea. Pe la 3.30 mă convinsesem însă că e serioasă treaba şi am sunat medicul care a spus să mă duc la spital şi să fiu liniştită, ceea ce am şi făcut. Foarte zen, l-am rugat pe soţ să îmi pună apa la pachet, portofelul şi telefonul, timp în care eu m-am spălat puţin şi am plecat. Asta a însemnat că am plecat cam peste o oră. Deja timpul între contracţii era mai mic, deci aveam puţin timp la dispoziţie să gândesc şi să mai şi acţionez. Drumul de 10 minute l-am făcut în 30, pentru că la fiecare contracţie trebuia să oprească maşina. Pe la 5-5:30 am ajuns la spital la camera de gardă, unde a venit medicul de gardă care m-a văzut şi i-a spus infirmierei să mă ducă sus. Nu am întrebat ce dilataţie aveam. Voiam doar să ajung într-un pat. Ajunsă la etaj, am auzit: dilataţie 9, hai că naşte!


foto

Perfect, mai am puţin! Le-am dat moaşelor indicaţii preţioase despre cum să mă ajute şi curând am fost pe masa de naşteri. Am fost mândră de mine că am născut natural (vaginal, nemedicalizat, fără anestezie), dar cu o epiziotomie din păcate. Dar a fost bine cusută, astfel încât până seara stăteam în fund lejer. Ora 06.30, mândra mea de 4.050 gr s-a născut la 41 de săptămâni. A fost alăptată începând cu ora 10 când mi-au adus-o în salin şi de atunci am fost nedespărţite.

Medicul cu care am născut a fost cel de gardă, medicul meu din motive obiective pe care le ştiam de când am hotărât să îmi urmărească sarcina, nu a ajuns decât după ce am născut. Asistentele m-au ajutat să alăptez, deşi eu ştiam teoretic ce am de făcut. Nu am auzit că nu am lapte sau că vine greu pentru că vine cu trenul sau că e cald sau mai ştiu eu ce alte bazaconii.

A doua naştere la maternitatea Polizu din Bucureşti

A doua experienţă a fost doi ani mai târziu, travaliu început seara pe la ora 20, acasă. A doua zi făceam 42 de săptămâni, treaba era serioară, nici nu voiam să aud de cezariană, pentru că auzisem eu că la a doua naştere, lucrurile merg mai uşor. La primele contracţii am zis că e de bine, că voi naşte a doua zi dimineaţă probabil. Soţului şi mândrei le lăsasem de mâncare, el se pricepe să facă orice, aşa că din punctul acesta de vedere eram liniştită. Travaliul mergea şi nu prea, durerile nu erau deloc mari aşa cum le aşteptam, mai aţipeam, maid urea, dar ceva îmi spunea că lucrurile nu vor merge aşa cum mă aşteptam eu. S-a făcut dimineaţă, voiam să plec până urma să se trezească fetiţa cea mare, fiindu-mi teamă că va plânge când voi pleca, dar a fost ok. Între timp a ajuns mama care urma să stea cu ea până când se întorcea soţul. S-a trezit fetiţa, am alăptat-o şi i-am zis că mă duc la maternitate şi că ne vedem peste trei zile când mă voi întoarce cu surioara ei. I-am explicat că ea va sta cu bunica şi cu tati şi că se vor distra. A fost foarte matură la un an şi unsprezece luni!


foto

Am plecat spre spital, am ajuns, iar la camera de gardă mi-au spus că am dilataţie 2. A fost momentul în care m-am temut că îmi vor băga în venă tot felul de substanţe care să mă grăbească sau mai rău, că vor apela la cezariană. Medicul care m-a urmărit a venit la un moment dat, ştia de când a început travaliul şi a spus să aşteptăm. L-am rugat să mă decupleze de la monitoare ca să stau în picioare, să mă plimb, să ajut travaliul. Aşa s-a întâmplat, însă fără efect: travaliul nu avansa. Pe la ora 9 mi-a rupt membraneşe. Am zis că de acum nu mai avea cum să nu mai crească dilataţia. Ei bine… creştea foarte greu. Din păcate, pe la ora 12-13 (deja nu mai gândeam clar, eram destul de obosită), am primit oxy pe venă şi încă un lucru (nu îmi mai amintesc ce anume). Ştiu că mi-au spus, de fapt m-au întrebat dacă să bage sau nu (am apreciat că pe lângă că m-au informat, mi-au cerut acordul. Mi se par semne de normalitate). Acela a fost momentul în care am simţit îngrozitor de dureros travaliul, începeau să fie contracţiile mai puternice şi mai dese, însă fiind ajutat (sau provcat) din exterior, corpul nu a ştiut să trimită şi hormonii aferenţi că să nu simt durerea aşa rău. Luasem standerul de perfuzii şi îl strângeam cu toată forţa, privirea era deja înceţoşată, durerile din ce în ce mai mari. Moaşele (două şa număr) le-am pierdut destul de repede, pentru că le chemam să le strâng de mână şi probabil forţa era foarte mare, aşa că la un moment dat nu au mai venit. Dar a venit o infirmieră mică şi pricăjită care a stat lângă mine (fără să îi dau ceva, nici nu mă puteam gândi la aşa ceva în momentele acelea) şi pe ea  o strângeam de mână, simţind o eliberare.


foto

După probabil o oră de dureri crunte, simţeam nevoia să împing, ştiam cum, îmi simţeam bine corpul neavând anestezie. Şi am împins: corpul asta îmi spunea. Am strigat pe cineva spunând că voi naşte, medicul meu era pe drum, dar a intrat alt medic care cumva a fost flegmatic spunând că nasc cu durere şi fără anestezie. Nu m-a interest, am apreciat că a zis să împing şi că a fost acolo să vadă. Le-a spus moaşelor să mă urce pe masa că nasc, m-am urcat şi din nou am simţit nevoia să împing. Am împins, a venit medicul meu, şi la a doua contracţie copilul a ieşit.

Am ştiut de la prima sarcină să împing correct fără sfaturile moaşelor, aşa că mândra mea a ieşit repede. Ora 14:30, 3090 gr, săptămâna 42. De data asta, pentru că aveam o relaţie apropiată cu medicul şi cunoscând dorinţele mele, mi-a pus-o pe piept, am ţinut-o în braţe, a amânat tăierea cordonului ombilical. Nu a făcut epiziozomie, deşi m-am rupt puţin (a fost nevoie de două suture). M-au mutat într-o sală post travaliu unde mi-au adus-o destul de repede, a mâncat mult, corect, şi cu multă dragoste. Din nou alăptam un nou născut.

Am ajuns în salon, alt salon faţă de prima data, cu aer condiţionat, dar fără toaletă. Nu m-a deranjat, pentru că ştiam că stau încă două zile şi cel mai important era că stau cu copilul în camera. Mâncarea a fost rezonabilă, dimineaţa un ceai foarte bun (eu nu beau de obicei ceai), pâine cu unt şi caşcaval. La prânz o ciorbă chioară, dar cu gust şi felul doi, iar seara ceva acceptabil. Nu e mâncarea chiar proastă, necomestibilă, însă nu e de fiţă. Cele care fac spălături sunt delicate, nu există durere sau disconfort. Eu le-am dat câte ceva tuturor celor care m-au ajutat după ce au terminat treaba, însă se purtau la fel cu toată lumea. Medicul cu care am născut a ieşit la pensie, nu îi voi da numele, dar îi voi mulţumi toată viaţa că a aşteptat cât a fost sigur pentru noi ca să pot naşte vaginal, că nu m-a supramedicalizat şi supra-analizat, chestiuni care se întâmplă tot mai des şi cu care eu una nu sunt de acord. Până la urmă este vorba despre a găsi medicul cu care eşti pe aceeaşi lungime de undă. Probabil medicul meu nu s-ar fi potrivit cuiva care este panicos şi vrea multe analize şi ecografii şi controale de două ori pe lună. Este un medic relaxat, iar pentru noi asta a fost cheia pentru ca şi eu să fiu liniştită pe parcursul celor două sarcini. A fost un medic care a fost de acord cu alăptatul în tandem, cu naşterea vaginală şi cu naturalul acesta de când e lumea.


foto

Recomand maternitatea Polizu din Bucureşti pentru rooming-in (dacă voiai, puteai lăsa copilul la asistent peste noapte, însă nu erai încurajată să o faci), pentru medicii profi (sunt convinsă că peste tot sunt şi buni, dar şi mai puţin perfomanţi – important e să îi găseşti pe cei cu care rezonezi, aşa cum spuneam şi mai sus), pentru încurajatul alăptării (asistentele aveau şi lapte praf pe care îl ofereau atunci când mama cerea, dar după ce încercau să le convingă pe mame că au lapte şi că nu există să nu ai lapte), pentru naşterile vaginale frecvente. Chiar dacă condiţiile sunt mai slabe decât la privat, maternitatea Polizu din Bucureşti este decentă, renovate recent, curată. Iar pentru noi a fost alegerea perfectă!

*Citeşte şi alte experienţe ale naşterii din…

  • Bucureşti: maternitatea Polizu, Medicover, Medlife, Regina Maria, maternitatea Bucur, Filantropia, CF2, spitalul Universitar, Sanador.
  • Constanţa: maternitatea Isis,
  • Braşov maternitatea Eva,
  • Iaşi: maternitatea Cuza Vodă din Iaşi şi despre
  • naşterea în Olanda.

*Poveştile din seria Naşteri de pe www.Super-Mami.Ro reprezintă experienţe reale, povestite integral de mămici. Site-ul nu a intervenit prin adăugare de informaţii sau situaţii. Pentru publicarea poveştilor şi a fotografiilor personale, mămicile şi-au dat acordul în scris.

Share15
Tweet
15 Shares

Related Articles

  • Lucruri pe care trebuie sa le faci dupa ce afli ca esti insarcinata
    Lucruri pe care trebuie să le faci după ce afli că eşti însărcinată
  • 10 lucruri care îţi pot face sarcina mai uşoară

Leave your comment Cancel Reply

(will not be shared)

Despre Mine

Adina Aruştei

Eu sunt Adina şi împreună cu domnişoara Fundiţă, fetiţa mea, îţi urăm "Bun venit!" pe Super-Mami.Ro! 
Citeşte mai mult ➤

Scriu și pe

Adina Aruştei
Facebook

Arhive

Comentarii recente

  • Cărți pentru copii (4-5 ani) - tipuri și recomandări - Super-Mami.Ro la Jocuri în maşină: 34 de idei pentru un drum lung
  • Lucruri pe care trebuie să le faci după ce afli că eşti însărcinată - Super-Mami.Ro la Cercei de bebeluşi – când îi punem, de care?
  • Lucruri pe care trebuie să le faci după ce afli că eşti însărcinată - Super-Mami.Ro la Sfaturi utile de la mămici pentru viitoarele sau proaspetele mămici
  • Lucruri pe care trebuie să le faci după ce afli că eşti însărcinată - Super-Mami.Ro la La cumpărături: haine pentru bebeluşi
  • Lucruri pe care trebuie să le faci după ce afli că eşti însărcinată - Super-Mami.Ro la Semne de sarcină: cum îţi poţi da seamă că eşti însărcinată

Categorii

  • Activităţi cu şi pentru copii
  • Călătorim împreună!
  • Ce mâncăm?
  • Concursuri
  • Crăciun
  • Despre mine
  • Diverse
  • Educaţie
  • Îngrijire bebe/mami
  • La masă
  • Parenting
  • Reţete
  • Sănătate
  • Sarcină

Hai și pe Instagram!


Când mă uit pe geam, nu pot să fiu altceva decât recunoscătoare. Nu sunt fană a frigului și mă bucur că nu trebuie să mă trezesc cu noaptea în cap și sâ umblu pe întuneric pentru a ajunge la serviciu. 
Cele care faceți asta zilnic... big hug! Mai rezistați un pic, se va termina toată nebunia! Și nu, nu mă refer la iarna feerică din fotografii, ci la zloata adusă de ea, la nervi, la mașini pline de zăpadă și la mâini înghețate.
Încă un pic 🤗
———-
#winter #winterishere #vibes #wintervibes #grass #frozen #freezing
N-am știut niciodată ce să spun la despărt N-am știut niciodată ce să spun la despărțiri. Parcă mi se face un nod mare mare în stomac, limba se înnoadă și cuvintele se risipesc ca fumul. Chiar și atunci când am știut că e o despărțire pentru totdeauna, am rămas cu privirea aiurind pe pereți și cu gura uscată. 
Acum nu e totuși la fel. Pleacă 2020, însă vine 2021. Am putere să sper că va fi mai bun, mai permisiv și că va aduce odată cu el libertatea la care tânjim cu toții.
Vă doresc un an nou mai bun, mai fericit, mai luminos, mai liniștit.
Cu căsuțele visate (menționate de voi ieri), cu copiii pe care vi-i doriți, cu soții și iubiții pe care îi aveți sau pe care îi căutați cu sufletul.
Să fiți bucuroase, să apreciați ceea ce aveți și să evoluați. Nu uitați că VOI sunteți la volan! 
Vă îmbrățișez și vă mulțumesc pentru că sunteți aici! 🤗❤️
———
#happynewyear #goodbye2020 #thankyou #youarethedriver #vibes #welcome2021 #2021 #thoughts #hugs
...Exact! Tu ești cel mai bun, mai potrivit și m ...Exact! Tu ești cel mai bun, mai potrivit și minunat cadou pe care l-ai fi putut primi vreiodată 🦄
Sunt convinsă că știți că nu există perfecțiune pe lumea asta. Din niciun punct de vedere. Însă pentru a duce o viață mai bună, trebuie să acceptăm ceea ce avem momentan și să muncim ca să obținem ce ne dorim. Pentru că fiecare ne dorim ceva! Par exampleeeee...
🧞‍♂️un corp mai subțirel? La sală cu noi! (Inclusiv cu mine)
🧞‍♂️un ten mai curat? La medic, grijă în alimentație și la ce punem pe ten
🧞‍♂️un nas mai mic? Siiiigur? Te-ai gândit de 100 de ori? Dacă da, ai analizat și cântărit, go for it. Nu pleca urechea la ce zic vecina și z. Tu ești responsabilă de tine și de ceea ce ai în “cutiuță”! Tu trăiești cu tine!
🧞‍♂️un păr mai lung? Blond în loc de brunet? La coafor cu tine!
Pfoaa și aș putea continua până mâine. Ideea însă e simplă: iubește-te așa cum ești - și dacă strâmbi un pic din nas atunci când te uiți în oglindă, fă-ți un plan de bătaie! Schimbă ceea ce nu îți place, pentru că slavă Domnului, acum sunt atâtea posibilități. Este important, foarte important mai exact, să ne iubim și să ne acceptăm. Să înțelegem că și noi suntem oameni - mame, femei - și că oamenii mai și greșesc. Și sunt nemulțumiți de ei. Și vor mai mult. Și traaag de ei. Și regretă. Și se supără. Dar cu toate astea, hai...
🌈Să nu fim prea aspre cu noi. 🌈Să ne încurajăm în gând (ați citit articolul meu despre încredere de pe @adina.arustei .ro?) 
🌈Să ne zâmbim pe furiș. 
🌈Să ne facem cu ochiul. DA, noi nouă! Păi dacă noi nu ne iubim, cum să avem pretenții și așteptări ca persoanele din jurul nostru să o facă? 😅
Vă îmbrățișez tare-tare și din câte vă știu eu (și credeți-mă că bântui uneori pe profilele voastre 😳), aveți multe motive ca să fiți mândre de voi. 
Deschideți ochii și priviți-vă cu adevărat! ☀️
———
Ziua 30/30: #gratitude30 #selflove sau, cu alte cuvinte,  Ziua 30- Self love
———
#bethelight #shinebright #behappy #bepositive #beoptimistic #shine #betheone #goodvibes #supermami
Atunci când mă gândesc la #curiozitate, baam! - Atunci când mă gândesc la #curiozitate, baam! - aud: Curiosity killed the cat. Așa am ajuns să mă gândesc la #DeeDee și să caut o fotografie cu fetița asta perfectă. Perfectă, da, Chit că avea mustăți mai lungi și mai groase în dreapta. Lăbuțe mai albe în față. Ochi mai mari dimineața. Așa ne lipsește...
Hai să îi dedicăm ei această zi, ce spuneți? Știu că multe ați iubit-o ❤️
Revenind... nu știu voi, însă eu am fost și mă consider o persoană curioasă. Chiar în ultima săptămână am zăpăcit un coleg. Nu lucrez pe acea platformă, dar auzindu-l pomenind-o iar și iar, eram super curioasă de cum arată. De ce știe ea să facă. Măcar în mare 🧞‍♂️n-a scăpat până nu mi-a arătat🙈
Vă las câteva zicale legate de subiect:
🦋“Curiosity is one of the great secrets of happiness.” Bryant H. McGill
🦋“The future belongs to the curious.” 
🦋”Curiosity is the engine of achievement.” 
🦋”Curiosity is the fuel for discovery, inquiry, and learning.”
🦋“To be curious about that which is not one’s concern while still in ignorance of oneself is absurd.”
🦋“Curiosity keeps leading us down new paths.”
🦋”Be curious, not judgmental.”
🦋”Life must be lived and curiosity kept alive.” 
🦋 “Curiosity is one of the most valuable characteristics one can possess. When coupled with fearlessness and determination, that’s freedom.”
🦋Don’t let anyone rob you of your imagination, your creativity, or your curiosity. It’s your place in the world; it’s your life. Go on and do all you can with it, and make it the life you want to live.” 
🦋”Ideas come from curiosity.” 
Voi sunteți curioase de fel?
———
Ziua 29/30: #gratitude30 #Curiosity sau, cu alte cuvinte,  Ziua 29 - Curiozitate
———
#cat #blueyes #missyou #missingyoueveryday #cat #catsofinstagram #kittykat #kitty #blueeyes💙 #blueeyedcat #blueeyedgirl
Atunci când mă gândesc la timp, îmi vine i Atunci când mă gândesc la timp, îmi vine în gând melodia din Liceenii. Da, știu, sunt un dinozaur, dacă îmi aminesc și acum câteva versuri din ea 🙈
Și cu ele sunându-mi în gând, derulez mai înapoi axa timpului, până ajung la mine mică. Adică așa, mică-mică precum în fotografia asta. Nu aveam un an încă și după cum puteți vedea, aveam ilic și căciuliță... în casă, da 😅
Deci, cum era? ☀️
Timp, 
Încotro mergi? 
Spre ce meleaguri noi, grabit, alergi? 
Cum poți într-o zi
Să schimbi în oameni mari niște copii? 
N-am fotografie din liceu, ca să mă aliniez cu versurile, dar cred că se potrivește și această fotografie. 
Ce micuță... oare o să ajung să o văd și pe Ingrid la vârsta mea, ca să o pot compara cu o poză de-a ei de demult? 🦋
———
Ziua 28/30: #gratitude30 #time sau, cu alte cuvinte,  Ziua 28 - Timp
———
#backsplash #backintime #young #youngme #tbt #throwback #throwback😍 #oldme #young #baby #toddler #mebeforeyou #adorable #babygirl
Am citit multe cărți de parenting (și tot nu ș Am citit multe cărți de parenting (și tot nu știu nimic despre a crește un copil) și printre lucrurile care mi-au rămas în gând (și care se potrivesc provocării de azi) am găsit două:
☀️Nu compara copiii între ei. Și soarele, dar și luna strălucesc - însă fiecare la momentul său.
🦋gândește-te la evoluția unui fluture.
Așa și noi, nu doar copiii. Munciți pentru ceea ce vă doriți în loc să vă canalizați energia pe ceea ce au alții. Faceți un plan. Munciți mai mult. Învățați ceva nou. Înconjurați-vă de oameni de la care puteți învăța ceva, care vă inspiră, care vă pot fi model. Acceptați critica. Riscați. Schimbați serviciul “călduț” cu altceva care vă motivează și recompensează mai mult. Puneți-vă lucrurile într-o valiză și plecați, dacă asta simțiți. Insistați. Luați-o de la zero. Priviți spre viitor cu mai mult optimism, cu “(și) eu pot”. 
Și în final, dați-vă timp. Progresul real nu se face de azi pe mâine. 
———
Ziua 27/30: #gratitude30 #Progress sau, cu alte cuvinte,  Ziua 27 - Progres
———
#buttefly #evolution #progress #youcandoit #optimism
Hai să ne gândim la #familie ca la un copac maaa Hai să ne gândim la #familie ca la un copac maaaare, mare.
Ramurile lui cresc în direcții diferite și:
🌿au flori care se deschid mai repede sau mai încet, în funcție de soare sau după propriul ritm
🌿au mai multe sau mai puține frunze
🌿sunt aproape uscate
🌿se rup mai rapid
🌿sunt mai elastice
🌿se încurcă printre ramurile pomilor din apropiere
🌿adăpostesc păsări și cuiburi 
🌿sunt mai puternice sau dimpotrivă, mai subțirele
🌿sunt pline de mărțișoare, pe când cele din vârf le privesc de sus și își doresc și ele, poate, să fie la fel de împodobite...
ÎNSĂ toate aceste ramuri se trag și se hrănesc cu ajutorul acelorași rădăcini.
Ce pot să vă sfătuiesc este să vă iubiți familia și membrii familiei sincer, fără a le comenta viețile cu invidie, ură, regret și orice alt sentiment urât alegerile și viața. Dacă  o persoană e toxică pentru voi, îndepărtați-vă pur și simplu. 
Însă faceți asta cu deminitate, discreție și bun simț.
Love one another - acesta e mesajul meu din această seară ❤️
———
Ziua 25/30: #gratitude30 #Family sau, cu alte cuvinte,  Ziua 25 - Familie
———
#family #familyquote #love #loveoneanother #justlove #positivevibes #positive #optimism #chooseyourself #love
Mai mult.... @Adina.Arustei

  • Confidențialitate
  • Termeni & Condiții

Copyright ©2018 Adina Aruștei. Toate drepturile rezervate.

Fii şi tu Super-Mami! Urmăreşte-mă pe Facebook:

Super-Mami.Ro