David a decis să vină pe lume într-o zi de aprilie (pe 30 aprilie 2015, mai exact), la maternitatea Medicover din Bucureşti. De fiecare dată când trecem pe lângă sediul Medicover, spunem râzând că este hotelul nostru de cinci stele. Asta a fost prima impresie, cu ea am şi plecat.
Cum este naşterea la spitalul Medicover din Bucureşti? Cum a decurs? Vă povestesc imediat! Eu am ales să nasc natural şi m-am pregătit pentru asta încă de când eram însărcinată în patru luni. Am mers cu regularitate la un centru unde am făcut gimnastică perineală, pilates, yoga. Pe 29.04.2015, pe la 3 după amiază, am început să am contracţii. Le-am cronometrat şi am sunat-o pe Vania Limban, moaşa care mi-a fost alături în perioada sarcinii. Cu foarte mare lejeritate, îmi spune: „-Probabil că vei naşte la noapte sau mâine dimineaţă!”. Mie mi se părea incredibil! Adică… nu mai puteam de nerăbdare să îmi cunosc puiul, dar chiar aşa, în câteva ore???
Norocul meu a fost că eram acasă cu o prietenă, însărcinată şi ea în luna a8a, iar prezenţa ei m-a ajutat să nu mă concentrez prea tare pe contracţii, să le las să vină cât mai natural şi cu cât mai multă blândeţe. Pe la 7, când a ajuns soţul meu acasă, contracţiile erau atât de puternice, încât mi se făcuse greaţă. Mi-a indus o stare de transă, el este psihoterapeut şi lucrează şi cu hipnoza, şi m-am relaxat. M-am relaxat atât de tare, încât atunci când au venit prietenii noştri să mă ducă la maternitate, eu mă pieptănam cu multă grijă, că doar urma să am prima întâlnire cu fiul meu! Pe la 22 am ajuns la maternitate şi surpriză! Col închis, dilataţie 0. În mintea mea, după prima serie de dureri, trebuia să am dilataţie 4.
Sarcina mi-a fost urmărită de dr. Gero, o doctoră foarte faină, relaxată, de care m-am şi ataşat emoţionat. Mi-a răspuns la telefon la orice oră am sunat-o, m-a calmat atunci când am fost îngrijorată şi mi-a plăcut foarte mult că nu a sărit cu arsenalul de medicamente şi suplimente. Toată sarcina am luat doar Elevit şi cred că aveam într-adevăr nevoie de ele, având în vedere că aveam 45 de kg înainte să rămân însărcinată. S-a întâmplat ca dr. Gero să plece din ţară fix cu o zi înainte să nasc, însă m-a lăsat pe mâini foarte bune. La naştere a venit dr. Bănică, cea care mi-a făcut morfologiile, deci o cunoşteam şi ştiam cât de drăguţă este.
Revenind la partea cu şocul meu din momentul în care am aflat că nu era dilatată niciun pic, i-am zis medicului de gardă că vreau acasă. Zâmbind, îmi spune: “-Aţi pierdut dopul gelatinos şi după contracţiile pe care le aveţi, este posibil ca până mâine dimineaţă să naşteţi”. Am rămas în spital şi după aproximativ o oră şi jumătate, a început partea distractivă.
Aveam contracţii dese, am continuat hipnoza cu soţul şi pe simţeam ca pe o presiune puternică. După vreo trei ore de stat pe minge, la duş, plimbat, stat în pat şi ascultat poveştile soţului, am cedat. Nu mai dormisem de prea multe ore, iar în ziua aceea nu pot să zic că m-am odihnit. Ce funcţionase până atunci era apa de ploaie în momentul acela, aşa că am cerut epidurală. Tudor a sunat-o pe dr. Bănică la ora 3 dimineaţa, a răspuns, a şi venit foarte repede, tonică, veselă, ca şi cum ar fi trezit-o alarma ceasului după vreo 12 ore de somn, nu telefonul unui soţ/tată emoţionat. Aveam dilataţie cinci pe la ora patru, după epidurală am reuşit să aţipesc vreo câteva minute. În timpul acesta le-am avut alături pe Vania şi pe asistentele de la Medicover. Dr. Bănică mai venea din când în când să vadă ce mai fac şi pe la 5:40 a venit, m-a controlat şi a spus: „Ooo, dar nastem.”. Între timp a venit şi Tudor în sala de naşteri, s-a aşezat cuminte lângă mine şi s-a făcut şi el cât de util a putut. Mi-a dat apă, mi-a făcut vânt, m-a ţinut de mână, a împins cu mine. La 6:25 l-am născut pe David al nostru. Era mic, movuliu şi cu capul ţuguiat, nu arăta deloc ca în filmele pe care le văzusem. Da’ şi ce perfect e acum! Când l-am văzut am râs şi am plâns în acelaşi tip şi am simţit că am făcut cel mai măreţ lucru din viaţa mea. Cred că aşa şi este. Puiul de om a stat cu mine după naştere, din sala de naşteri până în salon l-a dus tati în braţe, care era ca o fiară. Nu cumva să-i atingă puiul vreo rază de lumină, vreun curent de aer, vreo mână de alt om!
După naştere am stat în rezerva în care am dormit eu, soţul meu şi puiul nou venit. Curăţenia de nota 10, baie impecabilă şi perfect funcţionaşă, mâncare bună. Am stat mai mult decât ar fi trebuit pentru că a fost nevoie să îi facă un tratament copilului şi nu am vrut să riscăm să plecăm cu el aşa acasă şi să ne întoarcem de două ori pe zi pentru injecţie. Era prea mic şi fragil şi am simţit că e mai bine să procedăm aşa.
În ceea ce priveşte bagajul de spital, am avut la mine doar actele şi kitul pentru recoltarea celulelor stem. Abia a doua zi mi-a mai adus mama câteva cosmetice (deodorant, cremă de corp). Cei de la Medicover mi-au oferit tot ce mi-a trebuit.
Personalul a fost foarte prompt şi prezent la orice nevoie a mea sau a copilului. A fost mereu cineva acolo la alăptare şi mi-au explicat de muuuuuuulte ori cum să îl ajut să se mufeze. Doctorul, anestezistul, avu venit şi ei de vreo două ori ca să vadă cum mă simt, dacă e totul ok.
David a stat cu noi încă din prima clipă. În a doua noapte l-am lăsat la bebeluşi vreo trei ore, mi l-au adus să îl alăptez mai apoi şi mi l-au lăsat în salon. Am avut norocul să am lapte din prima zi, vorba unei asistente, „cât pentru toată secţia de neonatologie”. Am plecat acasă ştiind cum să ataşez copilul la sân fără probleme, atât de prezente au fost asistentele în momentul alăptării.
Dragi viitoare mămici, eu m-am simţit foarte bine la maternitatea Medicover din Bucureşti, totul a decurs perfect şi prin prisma experienţei mele, o recomand. De asemenea, vă recomand şi să vă gândiţi din timp la cum vă doriţi să decurgă naşterea copilului vostru şi să vă faceţi un plan de naştere.
***
Pe Super-Mami.ro poţi citi şi alte experienţe ale naşterii din Bucureşti (maternitatea Polizu, Medicover, Medlife, Regina Maria, maternitatea Bucur, Filantropia, CF2, spitalul Universitar, Elias, Sanador), Constanţa (maternitatea Isis), Braşov (maternitatea Eva), Iaşi (maternitatea Cuza Vodă din Iaşi) şi despre naşterea în Olanda.
*Poveştile din seria Naşteri de pe www.Super-Mami.Ro reprezintă experienţe reale, povestite integral de mămici. Site-ul nu a intervenit prin adăugare de informaţii sau situaţii. Pentru publicarea poveştilor şi a fotografiilor personale, mămicile şi-au dat acordul în scris.
