Vi s-a întâmplat vreodată să luaţi o decizie de moment, dar de care mai apoi să vă ţineţi strâns cu dinţii? O decizie care să vă privească pe voi, numai şi numai pe voi, dar care să vă provoace să depăşiţi limite sau bariere pe care nu credeaţi că le puteţi depăşi? Mie da. Şi prin încăpăţânarea mea nativă, am reuşit să merg tooot înainte. Şi încă merg.
Dar vi s-a întâmplat vreodată să ascultaţi pe cineva vorbind şi să vi se aprindă nişte beculeţe? Mie mi s-a întâmplat şi asta. Şi nu de mult timp, ci acum vreo săptămână-două, atunci când l-am auzit pe prof. Dr. Dan Gaiţă vorbind despre colesterol şi despre cum putem să îl ţinem sub control. Şi cât de important e asta, pe termen lung, pentru sănătatea noastră. Pentru noi.
La un moment dat, în timpul discuţiei, brusc, m-am revăzut cu ţigara în mână. Şi cu o cafea bună, la o terasă din Centrul Vechi. Şi la starea aceea de lâncezeală dulce, de început de vară: 23 iunie. Şi-apoi decizia mea, în dimineaţa zilei următoare – eu de azi nu mai fumez. Şi nu am mai fumat, chiar dacă a urmat o vacanţă în care am fost înconjurată de fumători.
Povestea merge mai departe şi îmi dau seama că dintre noi doi, în familia noastră, el încă mai fumează. Mai rar decât acum un an, spre exemplu, dar totuşi fumează. Iar alimentaţia… ei bine, nu mereu avem timp să gătim şi mi se pare că a mânca la ore cât de cât fixe este un lux. Iar acum cu bebe, în zilele mohorâte şi ploioase, eu mă pot mândri cu maxim o sută-două de paşi făcuţi prin casă – e asta mişcare? Probabil că în acest context, nivelul de colesterol din sânge, glicemia, bătăile inimii şi alte cifre importante din sănătatea noastră ar vocifera. Poate cu un glas aproape sugrumat de emoţie sau poate disperat sau poate… relaxat încă.
Am ajuns acasă după discuţia despre #stiucatam. Soţul m-a întrebat, curios, cum a fost, ce am aflat nou. Aşa mă întreabă mereu şi cu fetiţa în braţe, i-am povestit. I-am înşirat câteva dintre statisticile pe care mi le-am notat şi am încheiat simplu: „-Te rog, nu mai fuma”. Pentru că poate. Dacă nu pentru el, pentru noi, atunci pentru copil. Ceea ce vă sfătuiesc din suflet şi pe voi: ţineţi sub control factorii legaţi direct de colesterol prin renunţarea în primul rând la fumat. Asta pentru a avea o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, cu bucurii şi activităţi alături de cei dragi.
…în ultima săptămână nu am mai observat nicio ţigară în scrumieră.
Sănătatea e importantă, mai ales acum când sunteți 3! Bebele are nevoie de voi, are nevoie să fiti plini de energie! Îi ţin pumnii sitului!
Multumim, Anamaria!
imi era dor de tine, Megut! foarte fain articolul, bravo. decizii ne apartin.pup
:* asa este! de noi depinde!
Am vazut campania asta pe facebook cand a aparut si m-am tot intrebat despre ce numar e vorba. Ma gandeam ca e ceva legat de inima, de sanatate. Oarecum am fost pe-aproape.
Felicitari pentru renuntatul la fumat! Nu stiu cum este pentru ca nu am fost niciodata fumatoare, dar imi imaginez ca e greu. La fel de greu cum imi este mie sa renunt la zahar, probabil 🙂
Vai, Ira, la dulce e si mai raaaau! Cat am stat in Malaezia nu am mancat mai deloc dulce. Ai vazut ce dulciuri dubioase au si mai mult, am luat o data ciocolata si avea viermi. Bleah! Fiind atat de cald, nu se pastreaza bine. Intamplarea asta m-a linistit si vreo 4 luni nu am mancat nimic nimic dulce. Pana cand am descoperit un local in care aveau lava cake. :)))
Ahh…de cand ma tot lupt si eu sa ma las de tigari. Sotul mi-a spus ca dupa o luna dupa ce ma las, se lasa si el :)). Insa inca nu am reusit sa renunt nici o zi…de maine, de maine si tot asa. Am citit si cartea lui Allen Carr “In sfarsit nefumator”, dar tot fara efect…
Doamna, poate ca daca ramai insarcinata sau daca ai de gand, o sa privesti altfel problema. uite, poate te ajuta: https://super-mami.ro/2016/02/16/fumatul-in-timpul-sarcinii-povestea-mea/
Te pup!
Felicitări pentru decizia luată! Și eu sunt de părere că trebuie să avem grijă de sănătate și de corpul nostru, pentru că doar așa îi putem mulțumi pentru câte ne permite să facem.
Si eu cred la fel. Sunt destui factori pe care nu putem sa ii controlam. Macar ce ne sta in puteri sa facem.
Eu te urmaream si inainte si iti scriam dar nu stiam al cui e site-ul. Iata ca acum am descoperit si tin sa-ti spun ca imi place ceea ce faci.
Multumesc frumos pentru apreciere, Vio! 🙂
Foarte frumos scris articolul tau. Mie nu mi-a placut niciodata sa fumez, desi am incercat prin liceu si mi-am dat seama ca nu e de mine. In timp, am reusit sa o conving pe maica-mea sa se lase de fumat, cumparandu-i ori de cate ori aveam ocazia, carti care sa o ajute in acest sens si lasandu-i pe birou toate materialele antifumat pe care le gasisem la vremea aia pe internet si ceva rasplate dulci. Decizia finala a fost a ei si de cand a luat-o, a refuzat inclusiv sa mai stea in preajma fumatorilor. Acum, incerc sa-i fac un bine iubitului meu, spunandu-i ca-mi doresc o viata lunga alaturi de el. Suntem inca la faza de negocieri :)) dar oricum le-a mai rarit si a inceput sa se documenteze asupra efectelor nocive ale fumatului. Cat de curand, sper sa respir un aer mai curat in preajma lui si sa-i fiu alaturi atunci cand va arunca ultima tigara.
Haha, ce simpatica esti la faza cu iubitul. Orice ai face, pana nu vrea persoana in cauza, nu se va intampla nimic.
Mult succes, daca ai reusit o data cu mama, cu siguranta vei reusi si a doua oara cu el 🙂
Buna Super Mami.
Felicitări pentru decizie și pentru reușită.
Și soțul meu a renunțat la a mai fuma în urma cu aproape 7 ani.
Motivul invocat de el a fost ca se gândește la cei dragi, adică la mine mine și la fetița.
Sa speram ca vom întâlni cât mai mulți foști fumători de acum încolo.
Felicitări pentru decizia luată şi pentru că ai reuşit! Sănătatea este pe primul plan.
Multumim mult, Carmen! Asa este, ai dreptate!