Am născut! Suntem bine, acasă, şi abia aştept să vă povestesc mai multe detalii. Până atunci însă, am decis să vă povestesc Cum e să fii însărcinată – experienţa mea. Şi asta ca urmare a unor întrebări ale prietenelor mele curioase, care nu s-au decis încă să facă acest pas.

Mărturisesc că întrebarea m-a pus un pic în dificultate, mai ales că nu vreau să le descurajez pe sărmanele fete, însă trebuie să o spun pe aia dreaptă: cred că femeile însărcinate sunt eroine! Zău aşa! Şi vă voi argumenta în rândurile de mai jos de ce cred asta.

În primul rând, am întâlnit femei care mi-au spus că perioada sarcinii a fost (sau este) cea mai frumoasă perioadă din viaţa unei femei. Numai că la această afirmaţie, eu am ridicat o sprânceană. Probabil mă veţi vedea ca pe o insensibilă, dar mă întreb: cum Doamne iartă-mă să fie cea mai frumoasă perioadă, când eu în primele trei luni am ţinut mai mult toaleta în braţe decât pe tati? Când îmi amintesc cum mă trezeam dimineaţa şi îmi venea să vărs totul din mine, de aveam impresia că mai am un pic şi îmi dau ultima suflare? (puteţi citi mai pe larg despre cum te simţi în primul trimestru de sarcină – experienţa mea)

Abia pe la patru luni am început să mă simt mai bine, însă şi atunci aveam dimineţi în care abia mă ridicam din pat. După ce m-am liniştit cu senzaţiile de greaţă şi vomă, am început să cresc. Şi să cresc, măi frate, ca aluatul în care am pus un kil de drojdie şi făină 000. Şi să nu mă mai încapă hainele. Şi să mă simt greoaie şi rotundă ca o minge… Şi să am arsuri grave! Nopţile au fost mai mult albe în perioada asta, pentru că insomnia  a fost prietena mea cea mai bună. Însă chiar şi aşa, din punctul meu de vedere, trimestrul doi de sarcină a fost cel mai uşor.

Dar ce te faci, că după trimestrul doi vine trimestrul trei şi acum să te ţii bine! Pielea începe să ţi se întindă şi să usture (dacă eşti „norocoasă”, aşa, ca mine – unele femei însărcinate nu au această problemă), preferi să te rostogoleşti din pat decât să te dai jos normal, te doare spatele de mergi aplecată ca o bătrână de 92 de ani (te îndrepţi după câţiva paşi, totuşi), arsurile sunt din ce în ce mai dese şi nu mai trec nici cu mama lu’ Rennie, începi să uiţi lucruri (spre exemplu eu mă duc spre dormitor şi până acolo uit ce voiam) şi cel mai cel, ai dormi 16 din 24. Să vă mai spun despre cum e să fii însărcinată? Vă spun: nu vă mai încap hainele deloc (găsirea unor rochiţe decente e cea mai mare provocare de shopping), picioarele încep să se umfle (deci şi pantofii încep să facă figuri şi să strângă – de la 38 port cu succes 40, noroc că e vară şi nu am nevoie de ghete), în loc de degete observaţi că aveţi nişte cârnăciori, începeţi să reţineţi apă (nu e obligatoriu, depinde de organism) şi vă apropieţi cu mare teamă de cântar. Până acum e posibil să fi luat deja 10 kg, deci dacă aţi plecat de la 50 şi ceva ca mine, cifra 70 va fi un hotar sumbru. Parcarea laterală va fi una dintre cele mai mari provocări, asta dacă mai sunteţi în stare să conduceţi (eu după o astfel de parcare respir de zici că am alergat doi km). Ah, da, şi respiraţia e mult mai grea, iar o poziţie de somn cât de cât comodă e foarte greu de găsit.

Picioarele mele la 36 de săptămâni. Imaginaţi-vă cum arată la 37, 38…

În cazul în care nu conduceţi şi mergeţi cu transportul în comun, cu greu veţi găsi pe cineva care să vă ofere locul – vă sfătuiesc să rugaţi voi, dacă vedeţi că oamenii nu se simt. În 9 luni de sarcină, o singură dată am fost poftită în faţa tuturor la o coadă de supermarket. Şi asta la 36 de săptămâni, când se vedea clar că am proporţii de morsă ucigaşă.

Aşa că, dragile mele, cu siguranţă viitoarele mămici ar trebui privite ca eroine. În corpul lor au loc o groază de schimbări şi mica minune care se dezvoltă acolo cere resurse, nu stă la discuţii! Aşa că dacă aveţi o prietenă sau o cunoştinţă care e însărcinată, încurajaţi-o şi felicitaţi-o! Şi mai ales, să nu care cumva să îi pomeniţi vreo unul dintre cele cinci lucruri pe care vă sfătuiam să nu i le spuneţi vreodată unei femei însărcinate.

Sper că nu v-am supărat sau speriat cu acest articol în care am fost cam directă. Pur şi simplu aşa au stat lucrurile în sarcina mea – nu e obligatoriu ca şi voi să treceţi prin aceleaşi problema. Poate că veţi afirma cu drag şi senin că sarcina e sau a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa voastră! V-o doresc din suflet!

***

…V-am povestit eu acum cam tranşant cum e să fii însărcinată, însă toate acestea pălesc atunci când simţi că în burtică e un suflet pe care în curând îl vei ţine în braţe, care va fi identic vouă şi care vă va lumina viaţa! Cu siguranţă vom fi uitat de toate după ce bebe va apărea în vieţile noastre!