Monthly Archives

februarie 2017

Multe dintre noi visăm cu siguranţă la momentul în care copilaşul nostru va face primii paşi sau la momentul în care îl vom auzi rostind două silabe, un cuvânt: mama. Legenda spune că primul cuvânt pe care ar trebui să îl rostească bebeluşul este mama, însă unii bebeluşi gânguresc mai întâi baba, apa, gagu, gâgâ şi aşa mai departe. Citeam cum o mămică spunea foarte mândră că fetiţa ei a spus primul cuvânt încă de la cinci luni, pentru că se ocupă de ea. Cu alte cuvinte, dacă ceilalţi bebeluşi

Nu ştiu voi, însă eu, înainte să o am pe Ikki, aveam o imagine clară despre un bebeluş. Şaten spre blonduţ (că doar trebuie să semene cu mine!), cu ochii deschişi la culoare, pufos, călduţ şi neapărat cu suzetă în gură. Deci dacă m-ar fi întrebat cineva “Cu suzetă sau fără?”, răspunsul meu ar fi fost, clar, afirmativ. Eventual însoţit de o faţă de genul: “-Ce întrebare e asta? Evident că da, CU suzetă!” Însă uite că a trecut vremea şi lucrurile s-au mai schimbat. Ideea acestui articol mi-a venit

Zece minute petrecute pe un grup de mămici sunt suficiente ca să îţi crească tensiunea. Deşi există zeci de articole despre diversificarea bebeluşului, azi am avut ocazia să citesc nişte lucruri care m-au speriat. Şi o să vi le scriu şi vouă, că poate sunt eu deplasată şi am nevoie de cineva care să mă tempereze. Aşadar, hai să vedem cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii. Şi mai mult decât atât, le recomandăm şi altora, că de, citez – “copilul meu a mâncat şi nu are nimik”. În primul rând,

Momentul în care începem să introducem alimente solide (începem diversificarea bebeluşului) este foarte important, atât în viaţa noastră, cât şi a bebeluşului. Este un hotar şi trebuie să îl tratăm aşa cum se cuvine, pentru că de primele întâlniri cu alimentele va depinde modul în care bebeluşul va privi mâncarea pe viitor. Am vorbit deja despre vârsta potrivită introducerii solidelor (după şase luni la bebeluşul sănătos), iar azi aş vrea să vă invit să vorbim un pic despre alegerea voastră: diversificare sau autodiversificare pentru bebeluş? De ce una, de ce

Este ora 23 şi domnişoara Fundiţă se joacă de zor pe covor. Se întinde să apuce o jucărie (stau cu sufletul la gură, crezând că o să pice în nas), se roteşte să ia o alta, aflată la spatele ei (probabil că şi-a amintit că a lăsat-o sau chiar aruncat-o acolo). Se uită la mine, mai apasă o clapetă a pianului de jucărie, mai râde, devine iar serioasă şi concentrată pe cărticica Petit Oiseau pe care a primit-o de la Diana. Se întinde şi se pune pe burtică, întinzând mânuţa

Am primit acum vreo două-trei luni un e-mail de la Cristina, care mă întreba cum e în patru: mami, tati, Ikki și pisica DeeDee. Din articolul Am rămas însărcinată. Ce fac cu pisica?, scris cât eram însărcinată, ați alfat că nu nici nu mi-a trecut prin gând să scap de ea (am argumentat acolo), iar acum, la mai mult de jumătate de an după nașterea bebelușului, vreau să vă anunț că Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi! Moacă de pisică exasperată de atâââââââtea fotografii 🙂