Două silabe, un cuvânt: mama

Multe dintre noi visăm cu siguranţă la momentul în care copilaşul nostru va face primii paşi sau la momentul în care îl vom auzi rostind două silabe, un cuvânt: mama.

Legenda spune că primul cuvânt pe care ar trebui să îl rostească bebeluşul este mama, însă unii bebeluşi gânguresc mai întâi baba, apa, gagu, gâgâ şi aşa mai departe. Citeam cum o mămică spunea foarte mândră că fetiţa ei a spus primul cuvânt încă de la cinci luni, pentru că se ocupă de ea. Cu alte cuvinte, dacă ceilalţi bebeluşi nu au silabisit atât de devreme, asta nu înseamnă că nu ne ocupăm de ei, ci că pur şi simplu, au un alt ritm de dezvoltare. Ştiţi că noi, ca Super-Mami ce suntem, nu facem comparaţii între copii şi nu ne frustrăm sau stresăm că al nostru încă nu merge/vorbeşte/cântă la pian/se dă de-a dura/face baloane de săpun, de vreme ce al vecinei facem. Nu-nu: noi ne bucurăm de evoluţia copilaşului nostru, pentru că ştim că fiecare este diferit şi are ritmul său. (evident, dacă la cinci ani nu merge, ne punem un mare semn de întrebare, dar sunt sigură că aţi prins voi ideea).
Aşa şi eu. Am citit ce spunea mămica asta şi m-am bucurat pentru ea.

sursa foto: http://babiesideas.net

Continue reading “Două silabe, un cuvânt: mama”

Cu suzetă sau fără?

Nu ştiu voi, însă eu, înainte să o am pe Ikki, aveam o imagine clară despre un bebeluş. Şaten spre blonduţ (că doar trebuie să semene cu mine!), cu ochii deschişi la culoare, pufos, călduţ şi neapărat cu suzetă în gură. Deci dacă m-ar fi întrebat cineva “Cu suzetă sau fără?”, răspunsul meu ar fi fost, clar, afirmativ. Eventual însoţit de o faţă de genul: “-Ce întrebare e asta? Evident că da, CU suzetă!”

Însă uite că a trecut vremea şi lucrurile s-au mai schimbat. Ideea acestui articol mi-a venit atunci când eram la o coadă şi un domn a intrat în vorbă cu mine. Ce vârstă are bebe, cum o cheamă etc – coada era lungă. E, şi din vorbă în vorbă, m-a întrebat cum de nu are plastic de ăla în gură.

– Ăăă, suzetă?, zic.

– Da, aşa, suzetă.

– Păi nu are, pentru că nu a acceptat-o.

– Foarte bine, doamnă, foarte bine! De ce să stea copilul cu prostia aia în guriţă? Parcă e un dop!… şi bine îmi zice domnul ăsta, pentru că fix aşa o văd şi eu acum pe “suzi”.

Acum! Numai că, viitor părinte “responsabil”, când am început cumpărăturile pentru bagajul pentru spital, am cumpărat şi suzete. Vreo trei, ca să fiu sigură că am măcar una pe placul ei. Observasem eu că tetinele (forma şi materialele) diferă, aşa că am ales şi de aia, şi de aia, şi de aia… Că doar aşa văzusem eu, că toţi bebeluşii au suzetă, nu? Ţipă un pic – poc, le împingi suzeta şi au tăcut ca prin minune. Le e foame şi nu poţi să îi hrăneşti fix în acel moment? Bagi suzeta la înaintare. Sunt agitaţi? Scoţi pe “suzi”. Unde mai pui că unele suzete promit şi calmarea durerilor provocate de colici, altele au un design aşa drăgălaş, sunt frumos colorate… Aşa cum spuneam, atenţia mi-a fost captată de ele pentru că le-am tot văzut la bebeluşi.

sursa foto: i.ytimg.com/vi/verArFqktsI/maxresdefault.jpg

Continue reading “Cu suzetă sau fără?”

Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?

Zece minute petrecute pe un grup de mămici sunt suficiente ca să îţi crească tensiunea. Deşi există zeci de articole despre diversificarea bebeluşului, azi am avut ocazia să citesc nişte lucruri care m-au speriat. Şi o să vi le scriu şi vouă, că poate sunt eu deplasată şi am nevoie de cineva care să mă tempereze. Aşadar, hai să vedem cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii. Şi mai mult decât atât, le recomandăm şi altora, că de, citez – “copilul meu a mâncat şi nu are nimik”.

În primul rând, o mămică întreabă dacă e ok să îi lase copilului de un an nişte parizer, că ea pleacă să îşi pună unghii. Trecând peste pusul unghiilor (pe care eu una nu îl recomand, mai ales când e copilul mic şi nu se ţine bine pe picioare, pentru că îl poţi înţepa sau agăţa când îl schimbi sau apuci etc), am rămas blocată la alăturarea un an şi parizer. Păi parizer nici noi nu ar trebui să mâncăm, e plin de prostii! Cum să te gândeşti că ar fi o variantă “k” de dat copilului? Ar putea, în schimb, să îi lase o supă de legume, câteva bucăţi de fructe (avocado, mango, măr, pară, prună etc etc), ou fiert, o brioşă făcută în casă şi exemplele ar putea curge până mâine dimineaţă.

sursa foto: http://indiatoday.intoday.in

Continue reading “Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?”

Diversificare sau autodiversificare?

Momentul în care începem să introducem alimente solide (începem diversificarea bebeluşului) este foarte important, atât în viaţa noastră, cât şi a bebeluşului. Este un hotar şi trebuie să îl tratăm aşa cum se cuvine, pentru că de primele întâlniri cu alimentele va depinde modul în care bebeluşul va privi mâncarea pe viitor. Am vorbit deja despre vârsta potrivită introducerii solidelor (după şase luni la bebeluşul sănătos), iar azi aş vrea să vă invit să vorbim un pic despre alegerea voastră: diversificare sau autodiversificare pentru bebeluş? De ce una, de ce alta? Şi bineînţeles, să vă spun cum procedăm noi.

Diversificarea constă în trecerea graduală în alimentaţia bebeluşului de la hrănirea exclusivă cu lapte matern sau praf la renunţarea la acestea. Ea va completa alimentaţia, neavând rolul de a înlocui laptele până la cel puţin un an.

Diversificare clasică constă în oferirea treptată a mâncării, a hranei solide. Există în acest sens regula de trei zile: se introduce un aliment nou o dată la trei zile, pentru a observa dacă bebeluşul are vreo reacţie. În speţă, se începe de exemplu cu morcov, ţelină, păstârnac – fierte sau preparate la abur – şi pasate (astfel, copilul nu va mai trebui să mestece). Îi oferi copilului piureul cu linguriţa, împingându-i hrana adânc, ca nu cumva să cadă din guriţă. Astfel, mâncarea nu ajunge mereu pe papile (bebe nu gustă mâncarea, nu decide dacă îi place sau nu), ci e obligat să înghită rapid. Se începe cu pasare fină, pentru ca treptat, ea să fie din ce în ce mai grosieră. De asemenea, în diversificarea clasică se recomandă ca bebe să aibă la şase luni o masă de solide, la şapte, două, iar la opt luni trei mese.

Autodiversificarea sau diversificarea naturală (BLW = Baby Lead Weaning) constă în oferirea de bucăţi de alimente copilului. Ceea ce înseamă că decât să îi dai morcov şi ţelină pasate, i le oferi bastonaşe (suficient de lungi ca să le ţină în mână şi nu prea moi).

Continue reading “Diversificare sau autodiversificare?”

Viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact

Este ora 23 şi domnişoara Fundiţă se joacă de zor pe covor. Se întinde să apuce o jucărie (stau cu sufletul la gură, crezând că o să pice în nas), se roteşte să ia o alta, aflată la spatele ei (probabil că şi-a amintit că a lăsat-o sau chiar aruncat-o acolo). Se uită la mine, mai apasă o clapetă a pianului de jucărie, mai râde, devine iar serioasă şi concentrată pe cărticica Petit Oiseau pe care a primit-o de la Diana. Se întinde şi se pune pe burtică, întinzând mânuţa spre telefonul meu. Cam aşa e acum viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact.

După cum ştiţi, Ikki adoarme de pe la două luni în jurul orei 00. Orice i-aş face. Băiţă, masaj, exerciţii, întuneric beznă, dat cu cremă de nani-nani Badger – am încercat de toate. Acesta este tiparul de somn, aşa doarme bebeluşul meu la şapte luni şi nu am decât să mă conformez. Nu, nu am de gând să o las singură în pătuţ şi să îi închid uşa, că sigur se va opri odată şi odată din plâns şi va adormi. În schimb, o iau, ne jucăm, ne iubim, ne alintăm… şi aşteptăm ora 00.

Continue reading “Viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact”

Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi!

Am primit acum vreo două-trei luni un e-mail de la Cristina, care mă întreba cum e în patru: mami, tati, Ikki și pisica DeeDee. Din articolul Am rămas însărcinată. Ce fac cu pisica?, scris cât eram însărcinată, ați alfat că nu nici nu mi-a trecut prin gând să scap de ea (am argumentat acolo), iar acum, la mai mult de jumătate de an după nașterea bebelușului, vreau să vă anunț că Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi!

Moacă de pisică exasperată de atâââââââtea fotografii :)

Continue reading “Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi!”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...