De prin iulie tot vă „ameninţ” că vă voi povesti despre trecerea de la scutec la oliţă a fetiţei mele. Am tot amânat acest lucru, pentru că mi-am dorit ca procesul să fie încheiat complet. Iată că azi s-au adunat mai mult de trei săptămâni de când ea nu a mai purtat deloc scutecel, aşa […]
Voi aţi auzit până acum de oliţă portabilă? Eu citisem ceva vag acum vreo doi ani, însă nefiind un lucru de interes pentru mine, mi-a rămas în gând ideea şi am trecut mai departe. Mai târziu, când fetiţa mea avea un an şi am ieşit cu ea în parcul dintre blocuri, am văzut în mai […]
După cum ştiţi, de curând a fost ziua de naştere a domnişoarei Fundiţă. Acum nu mai este bebeluş, ci a trecut marea barieră, cum îi spun eu. Este un copil de 2 ani care a evoluat incredibil şi care este schimbat total. Gata cu gânguritul drăgălaş şi bebeluşul acela mic, pe care unde îl puneai, […]
Azi vreau să vă scriu un pic despre amintirile copilăriei, însă de această dată voi pune accentul pe mine. Nu am de unde să ştiu ce amintiri din această perioadă va avea Ingrid când va creşte, însă vreau să subliniez cât de important este să ferim copilul de anumite experienţe care îl pot marca. Rezultatul […]
Dacă tot am chefuit zilele trecute, m-am gândit să vă povestesc şi vouă cum a fost petrecerea copilului de 2 ani. De fapt, petrecerile, pentru că domnişoara Fundiţă a avut parte de două: una la creşă, iar una acasă, în ziua în care a împlinit doi ani, cu prieteni de-ai noştri. Petrecerea copilului de 2 […]
Că sunt o mamă rea v-am mai spus. Şi o să vă spun multe poveşti din acestea, pentru că într-un fel, pe mine mă ajută să scriu astfel de lucruri. Şi spre surprinderea mea, am primit vreo două mesaje din care am aflat că şi pe voi! Chiar nu mă aşteptam la feedbackul atât de […]
Cine face zilnic fotografii copiilor, mâna sus! Oooohoho, nici nu mă aşteptam altfel: nu doar eu îi fac câte 5(0) zilnic, ci şi voi! Perfect. Atunci daţi-vă un pic mai aproape, pentru că vreau să vă vorbesc despre Celebook, o fotocarte pe care trebuie să o avem măcar într-o ediţie în biblioteca personală. Am ajuns […]
Uneori îmi doresc să trăiesc într-o ţară îndepărtată, în care să nu existe deloc cuvinte. Nu, stai. Nu am zis bine: nu să nu existe deloc cuvinte, ci să nu existe cuvinte urâte. Sau măcar să nu le înţeleg eu… m-aş duce în China şi m-aş amuza când i-aş auzi spunând rân ţân chian chiu […]