Da, sper că v-aţi dat seama din titlul articolului că-s supărată tare pe Ikki. Trebuie neapărat să o pârăsc la voi şi să vă spun de ce nu o să îi mai cumpăr eu jucării bebeluşului meu în următorii 50 de ani. Serios!

Deci, să vedeţi. Am primit cadou un set de jucării foarte haioase, colorate, pe care şi ea le-a îndrăgit de cum le-am desfăcut. S-a cântat atunci bingo, oiţa albastră a devenit preferata ei şi Dumnezeu ştie de câte ori nu m-am trezit cu oaia împingându-mă în coaste, dormindu-mi în cap, gâdilindu-mă la tălpi. Pentru că da, trebuia neapărat să ţină oaia în mânuţă la culcare. Mai mult, cu oaia albastră intra în cadă, cu oaia albastră ieşea din cadă. Şi cu bufniţa şi cu broscuţa a mai avut o relaţie de iubire, însă asta a fost mai cu năbădăi.

Şi văzând eu câtă iubire e între domnişoara Fundiţă şi setul de jucării La Fermă de la Munchkin şi bântuind pe iherb, am găsit la acest brand un set de jucării identic, însă tema era marină. Noul set era format din animale marine şi uaau, mi-am zis că neapărat trebuie să i-l comand. Şi uite-aşa, am aşteptat vreo trei săptămâni să ajungă. (Da’ mai vine odată? Când vine? Eu vreau să vieee!!) Du-te la vamal, tati, neapărat azi trebuie luat pachetul (de la capătul lumii). Aşteptam cu nerăbdare baia de seară.

I-am strâns toată trupa, am pus apă nici pre rece, nici prea caldă, am dezbrăcat pe fugă copilul şi hai la baie! Am pus-o în apă lângă jucării pe domnişoara Fundiţă şi am aşteptat să îi văd bucuria când descoperea ea artileria grea de jucării. Mai ales pe alea noi!

Când colo, ce credeţi că a făcut domnişoara Fundiţă? Şi-a rotiiiiiiiiit ochii de jur împrejur şi a întins mânuţa către altceva (au inima!). Tocmai şi-a găsit o nouă jucărie pe care a apucat-o într-o secundă. Ghici despre ce e vorba:

Dap, fix despre nenorocirea asta de sită!! O sită, după ce am aşteptat eu atât animalele marine să ajungă din America, o sită! I-am luat-o, i-am arătat căluţul de mare, broscuţa oac oac, vaca, am făcut ca toate orătăniile. Până şi oiţa i-am dat-o încercând să îi iau sita vieţii. Concluzia lui Ingrid?

Iar acum, Doamne iartă-mă, dorm cu sita de la cadă în pat.

Deci dragi Super-Mami, uneori ne complicăm prea mult cu jucării care mai de care mai pompoase. Mai scumpe. Cu mai multe luminiţe. Cu mai multe sunete. Cu păr de ponei crescut cu lapte de cămilă. Cu şoricei care plâng cu lacrimi cu miros de ghiocei. Acestea îi vor atrage un pic, însă la final, tot lucrurile care îi înconjoară îi vor face curioşi şi îi vor ţine ocupaţi.

Totul e aşa de simplu, de fapt! Daţi-le copiilor un capac de borcan, ia să vedeţi ce încântaţi vor fi! Daţi-le sticla cu apă în ea sau puneţi vreo 2-3 sticle mai mici cu apă colorată sau cu un băţ în ele (ceva care să facă zgomot). Puneţi orez, boabe de grâu în diverse recipiente şi lăsaţi-i să exploreze – cel puţin acum când sunt micuţi.

Va veni ea şi vremea lego-urilor, a prinţeselor şi a căluţilor! Dar până atunci, haideţi să fim inventive şi să economisim nişte bani!