Nu ştiu voi, însă eu, înainte să o am pe Ikki, aveam o imagine clară despre un bebeluş. Şaten spre blonduţ (că doar trebuie să semene cu mine!), cu ochii deschişi la culoare, pufos, călduţ şi neapărat cu suzetă în gură. Deci dacă m-ar fi întrebat cineva „Cu suzetă sau fără?”, răspunsul meu ar fi fost, clar, afirmativ. Eventual însoţit de o faţă de genul: „-Ce întrebare e asta? Evident că da, CU suzetă!”

Însă uite că a trecut vremea şi lucrurile s-au mai schimbat. Ideea acestui articol mi-a venit atunci când eram la o coadă şi un domn a intrat în vorbă cu mine. Ce vârstă are bebe, cum o cheamă etc – coada era lungă. E, şi din vorbă în vorbă, m-a întrebat cum de nu are plastic de ăla în gură.

– Ăăă, suzetă?, zic.

– Da, aşa, suzetă.

– Păi nu are, pentru că nu a acceptat-o.

– Foarte bine, doamnă, foarte bine! De ce să stea copilul cu prostia aia în guriţă? Parcă e un dop!… şi bine îmi zice domnul ăsta, pentru că fix aşa o văd şi eu acum pe „suzi”.

Acum! Numai că, viitor părinte „responsabil”, când am început cumpărăturile pentru bagajul pentru spital, am cumpărat şi suzete. Vreo trei, ca să fiu sigură că am măcar una pe placul ei. Observasem eu că tetinele (forma şi materialele) diferă, aşa că am ales şi de aia, şi de aia, şi de aia… Că doar aşa văzusem eu, că toţi bebeluşii au suzetă, nu? Ţipă un pic – poc, le împingi suzeta şi au tăcut ca prin minune. Le e foame şi nu poţi să îi hrăneşti fix în acel moment? Bagi suzeta la înaintare. Sunt agitaţi? Scoţi pe „suzi”. Unde mai pui că unele suzete promit şi calmarea durerilor provocate de colici, altele au un design aşa drăgălaş, sunt frumos colorate… Aşa cum spuneam, atenţia mi-a fost captată de ele pentru că le-am tot văzut la bebeluşi.

sursa foto: i.ytimg.com/vi/verArFqktsI/maxresdefault.jpg

Numai că domnişoara Fundiţă a avut altă părere despre suzete. La vreo lună după naştere, i-am băgat în guriţă o suzetă. Cu mari speranţe, pentru că ştiam eu că o s-o facă să tacă un pic, cât să-mi adun gândurile. Dar ce să vezi: în secunda doi, zvrrrrrrrrrrr! cu suzeta. Nedumerire mare la mine. Am încercat iar, a împins-o cu limba din nou. Am repetat după vreo două zile. Aceeaşi reacţie! Zic „-Staaaaaai, Fundiţă, stai, că am şi alte modele!”. Le-am scos şi pe alea, însă nimic! De fiecare dată, rezultatul era acelaşi: suzeta aruncată lângă ea. Singura suzetă pe care a acceptat-o de câteva ori este una de la Nuk. În rest, niciuna nu a poposit mai mult de 1 minut în guriţa ei. Deci socoteala din târg nu se potrivise cu cea de acasă. Chiar deloc – fetiţa mea nu a acceptat şi nu acceptă suzeta. Pe de o parte o înţeleg: de ce să preferi un plastic rece, tare, unui sân moale, călduţ, mirosind a mami? 🙂

Trecând peste experienţa noastră, hai să vedem împreună câteva plusuri şi minusuri atunci când vine vorba despre folosirea suzetei la bebeluş:

De ce să foloseşti suzeta:

• poate calma bebeluşul;
• este o variantă mai bună decât suptul degetului;
• dacă ai gemeni, poţi să foloseşti suzeta pentru un bebe, cât timp te ocupi de al doilea.

De ce să nu foloseşti suzeta:

• poate afecta alăptatul. La fel ca şi în cazul biberonului, suptul din suzetă este diferit;
• suzeta poate însemna dependenţă. Dacă adoarme cu ea şi o scapă, bebeluşul se poate trezi ca să o caute. Dacă nu o ajunge sau nu o găseşte, începe să plângă. Mai mult, poate fi greu să îl dezveţi de ea;
• păcăleşte bebeluşul. Suzeta trebuie oferită după masă, nu pentru amânare sau înlocuirea sa;
• dacă suzeta este folosită timp îndelungat, dantura poate avea de suferit;
• poate fi afectată vorbirea sau abilitatea de a înghiţi

Dacă te hotărăşti totuşi să îi oferi suzeta copilului tău, am câteva sfaturi:

• sterilizează suzeta cât mai des şi spal-o cu apă călduţă şi săpun (NU, dacă o bagi tu în gură nu o vei curăţa). Cel mic o va scăpa din guriţă, mai ales cât e mic, aşa că trebuie să ai grijă ca suzeta să fie curată pentru a evita apariţia infecţiilor.
• nu insista, dacă bebeluşul nu acceptă suzeta. Încearcă în altă zi, în alt moment şi nu i-o îndesa în gură. Respectă-ţi şi ascultă-ţi copilul!
• dacă vrei neapărat să înveţi copilul să ţocăie la suzetă, încearcă psihologia inversă: când suge, trage uşor de suzetă.
• dacă bebe preferă un anumit tip de suzetă, mai ia una identică de rezervă. Poate o rătăciţi prin casă şi bebe va accepta doar una fix la fel!
• oferă suzeta copilaşului după o lună de viaţă, pentru că atunci nu va exista posibilitatea ca ea să interfereze cu alăptarea;
• dacă foloseşti lanţ pentru agăţarea suzetei de hăinuţă, mare grijă la el – să nu fie prea lung, să nu se agaţe etc.

Ca notă personală, mama îmi povestea că atunci când erau ei mici, suzeta însemna o cârpă în care se punea puţin zahăr…

Voi aţi cumpărat suzete pentru bebe? A acceptat vreun model? Vă invit sp ne povestiţi experienţa voastră!