Nici nu au trecut două luni de la ultima răceală, că domnişoara Fundiţă s-a procopsit cu alt balaur. De această dată, cu unul mai serios, pe numele său, varicelă. Sau vărsat de vânt. Spuneţi-i cum vreţi, recunoaşteţi-l după nişte bubiţe roşiatice, care vor evolua în băşicuţe cu lichid pe care o să le păziţi ca pe butelie ca să nu se spargă. Spune lumea că varicela poate lăsa semne la copii, aşa că trebuie să stăm cu ochii pe copil şi să folosim diverse produse pentru a-i calma mâncărimile şi pentru a evita astfel scărpinatul excesiv. Dar haideţi să povestim mai pe larg despre varicela la copii şi despre experienţa mea cu fetiţa care avea 1 an şi zece luni când a făcut varicelă.

Debutul varicelei: bubiţele abia se văd

Ce este varicela?

Varicela este o boală infecto-contagioasă care apare des în colectivităţi. Nici nu mă aşteptam să nu facă şi ea când am aflat că sunt câteva cazuri de copii diagnosticaţi la creşă. Boala este evidentă odată cu apariţia primelor bubiţe care apar în valuri eruptive. La fetiţa mea, acest lucru s-a întâmplat într-o joi, când educatoarea a observat după somn prima bubiţă, apărută în frunte. Am mers să o iau, iar până seara i-au apărut alte vezicule, atât în păr, cât şi pe spate. Vineri am mers la pediatru care a diagnosticat clar varicela şi i-a prescris tratament. Atunci când sunaţi pentru programare (dacă medicul nu se deplasează la domiciliu), spuneţi că bănuiţi copilul de varicelă, ca să mergeţi atunci când nu mai sunt şi alţi copii. Nu de alta, dar se poate lua (parcă nu aţi vrea să aveţi pe conştiinţă vreun bebeluş, nu?), pacientul fiind contagios cu 1-2 zile înainte de erupţie şi până la o săptămână după ce apar bubiţele. Vindecarea completă are loc în 14-21 zile.

Erupţia varicelei poate ţine între una şi trei zile. Pe parcursul acestor zile (care mie mi s-au părut cele mai grele), au tot apărut bubiţe cu lichid clar, care au evoluat în pustule cu lichid care îşi schimbase aspectul. Fiind erupţie în valuri, aspectul leziunilor diferă.

Stadiul de crustă ţine până la 20 de zile. Pediatra ne-a spus să nu o scoatem afară în prima săptămână, cât sunt bubiţele active, dar că mai apoi e în regulă.

Cum s-a manifestat varicela la copilul meu de 1 an şi zece luni:

În primele două nopţi a făcut febră. Am încercat să o scad punând-o direct pe pielea mea, încercând să scad temperatura din cameră, am dezbrăcat-o (metodele clasice), însă fără succes, aşa că i-am băgat un supozitor cu paracetamol şi febra a scăzut. Se pare că în cazul varicelei nu se recomandă administrarea ibuprofenului sau a aspirinei (sub nicio formă) deoarece produce o afecţiune gravă numit Sindrom Reye, însă acest lucru este interpretat de fiecare pediatru. Eu am preferat să folosesc paracetamolul. Au fost două nopţi grele, în care nu prea am dormit, însă uşor-uşor a revenit la programul de somn normal.

Erupţia varicelei şi-a făcut  prezenţa peste tot. Şi când spun peste tot, chiar aşa a fost! Pe corp, picioare, mâini, faţă, în gât, dar şi în zona genitală, anală şi chiar… pe pleoapă şi în ochi. A fost groaznic de violentă această erupţie, chiar nu mă aşteptam! Auzisem de câteva bubiţe ici-colo, ok, ne descurcăm… însă când am văzut că are şi în ochi, mi s-a strâns sufletul. Nici nu vreau să mă gândesc la mâncărimi şi durere.

Tratamentul varicelei la copii – nu uitaţi că fiecare copil este unic, iar tratamentul trebuie prescris de medicul pediatru care îl urmăreşte!

Domnişoara Fundiţă a primit aşa: de trei ori pe zi Isoprinosine sirop şi de două ori pe zi Aerius sirop (câte 5 ml din fiecare). Pe leziuni am aplicat spray Virasoothe, alternând cu spumă Pox Clin.
Am citit în multe locuri că se recomandă folosirea unor produse mentolate (creme, loţiuni etc), însă pediatra a prescris aceste produse şi am încredere în ea, aşa că nu am luat nimic de capul meu. Dacă folosiţi mixturi mentolae, ocoliţi zonele sensibile (anală, genitală!). E lesne de înţeles de ce.
În gât am pufăit de trei ori pe zi cu Gengigel.

Cel mai util mi s-a părut Virasoothe, aşa că dacă vrei să îl încerci, comandă-l aici!

După aproximativ cinci zile, deja începuseră să îi apară cojiţe, iar multe dintre bubele care evolueaseră în pustule cu lichid dispăruseră. Mi-a fost un pic teamă cu cele din zona scutecului (când puneam scutecul, bata lui venea fix pe câteva), însă nu s-au rupt.

Sfaturi: cum să treci mai uşor de varicelă, fără semne

Deşi era final de mai şi deja avem 25-26 de grade în cameră, am preferat să fac mai răcoare în cameră şi să îi dau pijama-salopetă cu mâneci lungi. Decât să îşi rupă bubiţele, lucru care încerca să îl facă de fiecare dată când le vedea, am preferat să transpire şi să o schimb mai des. Chiar dacă am mai pornit aerul, tot cald a fost pentru pijama dintr-o bucată.
Un alt lucru pe care l-am făcut, ca să evit spargerea veziculelor (care pe lângă aspectul inestetic pe care îl lasă în urmă, se pot infecta): i-am tăiat unghiile. Dacă aveţi copii mai mici şi stau cu mănuşi sau şosete sau ce vreţi voi în mâini, puneţi-le pentru a evita contactul cu lichidul. Celor mai mari explicaţi-le de ce îi daţi cu spray, de ce nu trebuie să se scarpine, de ce de ce de ce. Lăsaţi-i să se dea ei cu spray, să vă dea şi pe voi – orice, numai să ajungă măcar un pic de produs pe pielea lor. Mie mi se pare că veziculele s-au vindecat foarte frumos. Chiar stăteam cu stres din cauza celei de la buză (pe care era mereu cu limba) şi pe celelalte de pe faţă.

Spălaţi copilul cu apă călduţă (duşuri), pentru un confort termic cât de cât. Dacă e musai, folosiţi un produs cât mai blând pentru corp (eu am evitat pe cât posibil). Ochii i-am mai şters cu şerveţele, am dat cu mâna cu apă sau îi dădeam duşul în mână şi direcţionam jetul spre ea (aşa nu avea de ce să se supere pe mine, că doar era în mâna ei, nu? 🙂 ). Ştiu că nu e indicat să fie spălat şi părul, însă eu i-am dat de vreo două ori cu apă, pentru că pur şi simplu transpirase şi mirosea. Plus că îşi pune uneori mâna în cap în timp ce mănâncă.

În ceea ce priveşte alimentaţia, fetiţa mea de 1 an şi zece luni a avut vezicule şi în gât, aşa că a trebuit să fiu atentă şi la alimentaţie. Nu fierbinte, nu alimente sărate, nu acide (aici intră şi portocalele de exemplu), nu covrigei sau alte alimente tari, care ar putea zgâria. Apă la discreţie – nu a avut dificultăţi la înghiţire.

Dar vaccinul împotriva varicelei? De ce nu i l-am făcut?
Ştiţi că eu sunt pro vaccinare şi probabil vă veţi întreba cum de nu am făcut vaccinul acesta (Varilix în momentul actual). Întâmplarea face că deşi este opţional, am vrut să i-l fac, dar din motiv de mucişori, tuse şi altele, am amânat. Stabilisem cu pediatra să ne vedem ca să discutăm şi pac! N-am mai apucat. Aşa a fost să fie!
Oricum, vaccinul nu ne promite 100% că bebeluşul sau copilul nu va face varicelă. Probabil va face, însă o formă mai uşoară. Totuşi, dacă aş putea da timpul înapoi, i l-aş face înainte de a o fi introdus în colectivitate.

Cam aceasta a fost experienţa fetiţei mele cu varicela. La o lună după apariţia primei bubiţe a mers la creşă din nou, pentru că între timp am şi călătorit. Acum mai are doar câteva zone roşii, bubiţele s-au estompat şi nu cred că va rămâne cu semne vizibile mai târziu. Cel mai greu au căzut cele din păr, însă am scăpat şi de ele, aleluia!
Bineînţeles că am luat şi eu cu mare drag boala de la Ingrid, însă despre varicela la adulţi v-am povestit pe AdinaArustei.ro.

Cu zâmbet să vă fie ziua!