Uite, ai numărat cu cei dragi ultimele secunde din 2017. 10… 9… 8… 7… 6… 5… 4… 3… 2… 1… şi pac! A venit ca un tăvălug 2018.
De fapt, stai. Acum eşti mami, aşa că poate că nu ai reuşit să mergi la vreo petrecere fancy şi poate că ai numărat în gând ultimele secunde ca să nu trezeşti copilaşul. Sau poate că nici pijamaua nu ai apucat să ţi-o schimbi. Sau poate că mă citeşti cât încălzeşti apa pentru formula, la ora 4 dimineaţă. Sau poate că pui capul pe pernă şi închizi ochii şi vrând, nevrând, în prag de an nou, treci prin gând momente din vechiul an, ca să poţi da pagina. O dăm împreună?…
2017 fost un an în care ai învăţat să ai răbdare, cea mai multă răbdare de pe lumea asta, să alini dureri de burtică sau de dinţişori care ies, să papi gâtuţ delicios şi să numeri degeţele. Sau poate liniuţe pe un test de sarcină…
2017 a fost un an ca niciun altul, pentru că ai văzut cum puiul tău a crescut sub ochii tăi. Şi creşte, creşte, iar timpul capătă altă valenţe de când îl ai.
2017 a fost un an în care te-ai hrănit cu zâmbete ştirbe sau poate cu râs cristalin de copil inocent.
Ce an minunat, ce an magic!
Dar uite că a sosit 2018, care va fi şi mai şi. Cu mai multă iubire, cu mai multe râsete, cu mai multă ţopăială şi cu mai multă joacă.
Ce vă doresc şi ce îmi doresc în 2018? Multă sănătate! Restul le facem. Tot facem! Mutăm munţi pentru ai noştri! Pe rând, la grămadă, cu ajutor, fără ajutor, cu oftat, cu ochi daţi peste cap, cu nu-mai-pot-dar-pot-pentru-că-e-singura-opţiune, cu uitat în ochi mari şi simţit griji care dispar, cu obraji zvântaţi de lacrimi după pupici pe obrăjori. Tot facem… Dacă iubim cu adevărat, putem muta şi munţii.
Domnişoara Fundiţă îşi va întinde uşor aripioarele, iar eu o voi privi cum zboară. Oh, cât de mult îmi doresc să fiu acolo şi să o încurajez: poţi, Fundiţă-Cozonac, poţi! Mami e aici şi te ridică, puiule, dar trebuie să încerci tu singură… Şi să mă uit aşa ca la o minune la ea, ca la un lucru atât de drag, numai bun de pus la icoană, lângă busuioc, şi să mă întreb: oare ce-am făcut de am primit un cadou aşa drag pe lume? Cum am putut duce sarcina la capăt, eu, care am crezut în fiecare secundă că o pot pierde oricând, că o singură secundă, una, poate fi fatală? Oh… uneori, când doarme, mă gândesc la asta şi îmi bate inima mai rapid…
Ingrid va începe creşa şi am un nod în gât. Oh, 2018, ce ne vei aduce? E o enigmă – însă orice surpriză ne-ai pregătit, o aşteptăm cu optimism şi încredere.
La mulţi ani fiecărei Super-Mami şi fiecărui Super-Copil! Pupici pe năsuc! Să ne citim cu sănătate şi bucurii cât mai mult de-acum înainte!