Însărcinată fiind, am auzit foarte des această întrebare: cum e să fii însărcinată? Păi cum să fie… e un amalgam de emoţii, temeri, speranţe, vise, dureri, frici şi multe altele. Însă ca să nu generalizez, am decis să împart sarcina pe trimestre şi să vă spun care au fost aşteptările mele şi care a fost realitatea. Sunt la prima sarcină, deci e foarte posibil ca acest articol să vă amuze – mi-o asum! 🙂 Încă un lucru pe care vreau să îl precizez: am scris rândurile acestea acum, când mă apropii de momentul naşterii, pentru ca şi trimestrul trei să conţină impresii reale.
Trimestrul întâi:
Aşteptări
- deşi am o săptămână de sarcină, am impresia că deja mi se vede burtica, aşa că aş face bine să mă pregătesc să primesc felicitările de la cei din jur!
- o să încep să mă îngraş, sper că o să mă încadrez în 3 kg în primul trimestru!
- oamenii vor fi drăguţi, îmi vor oferi locul în metrou, voi avea prioritate la case;
- shopping de hăinuţe pentru burtică!
- o să pot dormi în continuare pe burtă;
- stare zen şi fericite cât cuprinde!
- am un feeling că e băieţel – dar nu am preferinţe! Orice ar fi, sănătos să fie!
Realitate:
- nu mi se vede nicio burtică, dimpotrivă, am mai slăbit vreo 3 kg… (citeşte experienţa mea pentru mai multe detalii)
- nici nu mi-a trecut prin cap că o să îmbrăţişez toaleta mai des decât pe tati… şi că o să dorm cu biscuiţii pe noptieră!
- principala sursă de hrană: toortitzi, o felie de pâine prăjită şi în general ce e uscat;
- nu pot să dorm deloc pe burtă, nici măcar nu pot sta un minut. În plus, sufăr de insomnie cronică: mă prinde 5 dimineaţa uitându-mă la filme…
- nu mai am niciun chef de shopping, abia mă pot mişca de la cât de rău îmi este!! Şi dooorm pe mine!
- la morfo de trimestrul întâi ne spune medicul că e fetiţă, aşa că ne uităm unul la altul şi ştim deja numele. Dacă era băieţel, povestea era aceeaşi.
Trimestrul doi de sarcină
Aşteptări:
- în sfârşit, mi se vede burticaaaaaaaa! Acum chiar că o să am prioritate la casele de marcat, la locurile din transportul în comun. Prefer să merg cu metroul decât să conduc eu, pentru că în primul trimestru mi se făcea foarte des rău în maşină! Aşa că metrou sau taxi e cel mai simplu.
- am scăpat de stările de vomă şi greaţă, urrra!
- abia aştept să mişte bebe şi să îl simţim!
- mie nu o să mi se umfle mâinile, nu o să am vergeturi, nu o să mă îngraş mai mult de 15 kg toată sarcina! Şi nu, nu o să am hemoroizi. Şi nici nu o să mă umplu de pete!
- în trimestrul doi chiar o să am nevoie de haine mai mari!
- o să mă doară spatele… un pic, dar îmi iau perne şi mă descurc!
- începem să cumpărăm una-alta pentru bebeluş;
- o să am mai multă energie şi o să scap de starea de somnolenţă atât de accentuată din trimestrul întâi de sarcină.
Realitate:
- da, nu e dată în care să nu îmi fie oferit locul. Cât despre cozile la supermarket, aş face bine să le evit, pentru că aglomeraţia îmi dă stări de leşin… şi asta pentru că da, stau la aceeaşi coadă, ca toată lumea.
- încet încet iau maşina, mi-e greu să merg pe jos, mai ales că vine şi căldura;
- începând cu săptămâna 18, bebe mişcă, aşa că stăm şi îl pândim ca să îi surprindem mişcările. Fericire pură!
- din când în când mi-e greaţă (mai ales când simt miros de MC sau KFC, am zis că o ucid pe una care îmi tot baga o pungă cu „bunătăţi” de astea în nas), am stări de uşoară ameţeală şi vomă
- am ajuns la 10 kg puse (nu ştiu unde le pun), aşa că am mai ridicat ştacheta – 20 de kg în toată sarcina!! Totuşi, oamenii se întreabă dacă sunt însărcinată şi când am 27 de săptămâni – depinde de haine port.
- nu am pete, coşuri sau alţi elefanţi pe ten (pentru că îmi îngrijesc tenul în sarcină), nu am mâinile umflate, nu îmi mai este aşa somn
- fetele mă felicită, unele pun mâna pe burtică „ca să se ia” 🙂
- am o stare zen de milioane, nu mă mai supăr aşa des, nu mă enervez. Eu şi burtica ascultăm cântece pentru bebeluşi.
- hainele pe care le găsesc în magazine sunt îngrozitoare: salopete de blugi, sarafane şi rochii sac, care mă fac să arăt ca o balenă. Aşa că aleg tricouri/bluziţe şi colanţi mai frumuşei, uneori găsesc şi rochiţe… deşi mi-e mult mai cald ca de obicei de când sunt însărcinată.
- mă doare spatele de mooor, nici nu pot dormi din cauza durerii. Am cinci perne lângă mine şi în unele nopţi mă foiesc continuu, adorm pe la 3-4 dimineaţa.
- am făcut listă cu cele necesare pentru bebe şi am luat primele lucruri ale bebeluşului.
Trimestrul al treilea de sarcină
Aşteptări:
- Naşterea e un proces natural, firesc, aşa că vreau să încerc să nasc natural. Dacă se poate!
- o să mă mai umflu un pic, dar e normal, acum reţin apă mai multă
- nu o să îmi fie atââââââââât de somn
- o să merg pe jos cât mai mult
- o să mi se rupă apa fix când o să-mi fie lumea mai dragă (toate mămicile au groază de aşa ceva, probabil am văzut prea multe filme!)
Realitate:
- am avut o retenție de apă îngrozitoare, eram practic un balon
- a trebuit să port încălțăminte mărimea 40, ca să îmi încapă piciorul (de obicei port 38)
- am trecut la haine XL (de obicei port S)
- am ajuns de urgență la spital, pentru o cezariană la rece, tot la urgență. Și de aici a început noua mea viață.
La voi cum au fost așteptările VS realitatea?