Bonjour!
Sunt Andreea, o ardeleancă stabilită la Iași de aproape 10 ani și am născut în 10 ianuarie 2022.
Am ales o clinică privată, am avut mai multe motive. În primul rând mă tem de spitale, apoi, un alt motiv pentru care am ales clinica privată a fost acela că eu mi-am dorit tare mult să nasc cu medicul care mi-a urmărit sarcina. Nu am fost obligată în niciun fel, dar doamna doctor Cristina Buzgar mi-a insuflat încredere încă de la prima ecografie. Alegând o clinică privată, am putut să-l iau și pe el cu mine în toate cele 3 zile de spitalizare.
Dupa câteva teste PCR și alte analize pentru depistarea stafilococcilor, fără să aibă voie să coboare măcar până în fața clinicii, și cu puțin circ la internare datorită valului pandemic în care ne aflam, am ajuns să fim amandoi în aceeași rezervă.
În salon aveam două paturi de aceeasi dimensiune, o canapea și o măsuță de cafea, un dulap și o comodă amenajată pentru schimbarea bebelușului și chiar și un TV.
O baie curată, decentă ca mărime, iar întreaga clinică părea curată, lucru ce m-a făcut să mă simt mai în siguranță.
Mâncarea a fost foarte bună și chiar consistentă. Alegeam în fiecare seară meniul pentru a doua zi, atât eu cât și însoțitorul meu. Meniul e unul destul de vast, am primit ouă, carne, legume și ciorbe. Biscuiți și ceai, dar toate gătite bine și deloc fade.
Bagajul de spital
Bagaje am luat mai multe cu mine decât ar fi trebuit. Pentru ea am luat hainele doar pentru ieșirea din maternitate și cerceii. Evident că tot ce am folosit și tot ce am avut nevoie a fost un gel de duș, un gel de curățare a feței și cremă și lenjerie intimă.
În clinică nu ne-a lipsit nimic, inclusiv cămășile de noapte erau oferite de ei, tocmai pentru faptul că erau dezinfectate și voiau să evite orice tip de alergeni.
Ziua nașterii… – cum a decurs nașterea la maternitatea Arcadia din Iași
Am ajuns la clinică, dupa cum eram programată la ora 6, 6 și un pic dimineața.
Era luni, 10 ianuarie, încă întuneric afară. Aveam emoții, tremuram, mă rugam, se întampla. Nu îmi venea să cred că în maxim 3 ore o voi cunoaște.
Eram programată pentru cezariană din data de 27 decembrie, dar care era probabilitatea să ajung în travaliu, cu contracții la 5 minute și dilatată pe jumătate fix în ziua în care eram programată?
A fost minunat totul. Medicul meu împreună cu întreaga echipă m-au făcut să mă simt în siguranță pe tot parcursul operației. În surdină se auzea muzică italiană…
Am avut rahianestezie, adică acea anestezie de care a auzit toată lumea în care ești amorțit doar de la brâu în jos. Nu am avut probleme nici cu adiministrarea ei în coloană, nici nu am fost chinuită, și nici nu mi s-a părut atât de incomodă poziția în care am fost rugată să stau pentru a fi anesteziată.
În primele 5 minute după anestezie am cunoscut-o pe ea, Maria Ioana, fetița mea de 3 kg. M-am topit, era cel mai moale lucru pupat de mine vreodată. Plângea și plângeam și eu. Nu am simțit nimic nici înainte să o scoată, nici după. Povesteam cu doamna Buzgar în timp ce termina operația, și am aflat că fata până seara oricum se năștea. Deci nu a fost nimic forțat, iar Dumnezeu al meu a avut grijă. Nu am simțit când a trecut timpul.
Dupa două ore de stat la terapie intensivă, timp în care am putut butona în voie telefonul și am băut apă cât pentru toate cele 39 de săptămâni am fost dusă în salon. Mă aștepta el cu sufletul la gură și la scurt timp am primit și fata. Mi-a fost așezată lânga mine. Eram compleți.
Marea mufare s-a întâmplat a doua zi dimineața, când nu mai aveam calmante prin venă sau alte lucruri neprietenoase cu alăptarea. S-a atașat la sân din prima, am fost ajutată de asistentele de acolo pentru atașarea corectă și am primit o grămadă de sfaturi. Aveam la dispoziție chiar și un consultant, contra cost desigur, dar noi nu am avut nevoie.
Arcadia susține alăptarea și sunt dispuși să te ajute cu orice. În clinică am asistat la prima băiță, am primit informații prețioase despre cum să o îngrijim, cum să o ținem și cum să o hrănim.
Pe tot parcursul internării, am fost vizitați de medicul meu, doamna doctor Cristina Buzgar, de neonatolog și îngrijită de asistentele de pe secția maternității. M-am simțit norocoasă că l-am avut pe el, care m-a ajutat cel mai mult.
E un mit asta cu „dacă pățește copilul ceva tot la stat ajungi”. Nu le fac reclamă, Măriuca mea avea lichid în plămâni, iar ei au făcut față cu brio la asta.
Uterul meu are niște vene varicoase și una dintre ele a trebuit tăiată pentru a putea fi scoasă fata, iar doamna doctor s-a descurcat excelent. Zic asta la final pentru că după naștere am aflat și eu de aceste complicații. Suntem toți trei bine și chiar bucuroși că am ales o clinică privată. Despre costuri? Pentru amandoi ne-a ajuns 10.000 lei cu tot cu decontarea de 25% pentru mine. Ne-am internat luni, 10 ianuarie și am ieșit joi, 13 ianuarie. Anemia mea ne-a ținut o zi în plus acolo.
Recuperarea? Nu mi se pare ușoară, mi se pare că lumea nu vorbește suficient despre asta. A fost greu și ce m-a deranjat că nu am putut să ieșim din rezerva noastră ca să ne plimbăm pe hol, simțeam nevoia să fac asta și nu am avut voie din cauza virusului ăstuia nenorocit care ne-a făcut să ne ferim și de umbra noastră …
Am propriul radar când se schimbă vremea și încă simt uneori operația.
Dacă ar fi să mai nasc odată, tot așa aș alege.
Îți mulțumesc ție că mi-ai dat ocazia să împărtășesc asta cu întreaga ta comunitate.
***
*Poveştile din seria Naşteri de pe www.Super-Mami.Ro reprezintă experienţe reale, povestite integral de mămici. Site-ul (sau administratorul) nu a intervenit prin adăugare de informaţii sau situaţii. Pentru publicarea poveştilor şi a fotografiilor personale, mămicile şi-au dat acordul în scris.
