Mi-am promis ca voi scrie cumva, într – un context anume, poveștile celor două nasteri/sarcini, deloc ușoare, simple sau catalogate normale.

De la început am avut grețuri, vărsături, stari de rău care debutau dimineața și continua în forță până în jurul prânzului, când nu mai rezistam și dădeam o fugă la un cocktail de perfuzii cu antivomitiv, vitamine și no spa care mă ajuta să supraviețuiesc bine încă vreo 2 zile. Apoi de la capăt. Acestea au fost perioadele sarcinilor. Au trecut toate, au apărut apoi contracțiile, perfuzii și iminenta naștere.

Am ales să nasc la privat, la Regina Maria. Ambele sarcini mi-au fost urmărite de un om extraordinar, medic dedicat, cu vocație și suflet mare. Din motive medicale, cele 2 nașteri au fost prin cezariană. Prima naștere a avut loc la 34 săptămâni de sarcină, anterior încă 2 săptămâni de spitalizare, în același spital unde am născut. Condițiile de spitalizare la privat sunt minunate, de fapt, sunt aşa cum ar trebui să fie într-o lume civilizată. Personalul medical este comunicativ, lucru foarte important, mai mult sau mai puțin pregătit, exista excepții ca în orice domeniu. Aş fi preferat ca aici să nu existe, însă în cele 2 săptămâni de spitalizare am întâlnit atât medici cât și asistente care nu erau printre cei mai bine pregătiți, însă eu comunicam zilnic sau de 2, 3 ori pe zi cu medicul meu, așadar nu m-a deranjat prea mult acest lucru.

Prima naştere la Regina Maria

În seara anterioara nașterii au început contracții dese, am avut ghinionul sau norocul, încă nu știu, unui medic de gardă care nu îmi cunoștea istoricul medical și care nu vedea gravitatea contracțiilor. În final, dimineața, mi-am alertat medicul care a sosit foarte repede, era în drum spre altă clinică unde avea consultații, iar în 10 minute eram în sala de operații, pregătită pentru cezariană. Totul a fost ok, epidurala făcută cum trebuie, nu am avut reacții adverse, asistentele comunicau cu mine, medicul la fel, ba chiar am rugat o asistentă sa stea lângă mine și să mă ţină de mână pentru că eram speriată. La careva minute îl auzeam și vedeam pe bebe micuț, era negru, probabil stătuse în suferință fetală câteva minute sau ore, însă respira singurel și plângea, la cele 34 săptămâni. L-am văzut, pupat și apoi l-au dus la neonatologie. Soțul l-a văzut și el, apoi a fost preluat pentru analize. A avut ceva probleme digestive, după 8 zile de viaţă a acceptat lapte matern muls. Eu am stat cele 3 zile cât erau trecute în contractul de nastere, bebe a mai rămas încă 10 zile internat. Am primit vizita unui psiholog și a unui consultant în alăptare, însă pot spune ca nu m-au ajutat foarte mult. Pe undeva a fost și vina mea, pentru ca în cele 2 săptămâni anterioare nașterii, cât am fost internată m-aș fi putut documenta mai mult referitor la ce înseamnă un bebe prematur.

Recuperarea după naștere a fost foarte rapidă, îmi vizitam bebelușul de 2 ori pe zi, ii duceam lapte muls și stăteam câteva minute cu el. Personalul de la secția neonatologie a fost minunat, fără excepție, comunicativi și disponibili pentru orice nelămurire. Pot spune că naşterea a fost o experienţă plăcută, exceptând prematuritatea bebelușului, însă per total condițiile au fost umane. Timp de 1 an, doamna doctor neonatolog ne-a urmărit medical bebeluşul, a făcut vaccinurile și am comunicat minunat cu dumneaei.

A doua naştere la Regina Maria

Cea de a doua naștere, același medic, același neonatolog, a avut loc la 38 de săptămâni, sarcina la fel cu grețuri, vărsături, contracții, însă ținută sub control mult mai bine, aveam deja experienţă, știam când este cazul să fug la camera de gardă și când este cazul doar să ma odihnesc. Experienţa nașterii a fost mult mai relaxată, bebe a avut 4 kg, mi se părea uriaş!

Mi-a fost adus pentru alăptare în postoperator, a venit și soțul și am stat minute bune doar noi trei, acel moment m-a încărcat cu putere pentru tot ce a urmat. Personalul medical din postoperator a fost minunat, mi s-a răspuns la orice întrebare, eram monitorizată și verificată periodic, cred din 30 în 30 minute, mi se lua tensiune, se verifica pulsul etc. Odată ajunsa în salon, am cerut ca bebe să stea cu mine și acolo a stat până am fost externaţi. A dormit în pat lângă mine, a supt din oră în oră, a fost ținut puțin la lampa UV, însă am preferat sa îl știu cu mine, deși 3 nopți nu am dormit deloc.

Asistentele văzându-mă obosita, mi-au sugerat sa îl ia la ele noaptea să mă pot odihni, însă am preferat să îl știu cu mine. Probabil având experienta primul născut, pe care l-am ținut în braţe după 10 zile de la naștere, acum simțeam ca trebuie sa îl țin pe bebe aproape. La fel am primit vizita unui psiholog și a unei consultant în alaptare care nu au făcut decât să constate ca sunt în regula. Atât pe timpul internarii cât şi după cele 2 nașteri, soțul a fost aproape permanent lângă noi, pleca seara la ora 22 și se întorcea dimineața la ora 8. Niciodată nu i s-a interzis sa stea cu noi. A fost un lucru bun, pentru că nu am abuzat de infirmiere, deși s-au arătat disponibile să mă ajute cu orice. Lenjeria era schimbată la cerere, chiar și de 2 ori pe zi, aveam tot strictul necesar în baie, cămașă de noapte mi se aducea de câte ori solicitam una curată.

Am fost extrem de mulțumită de calitatea serviciilor spitalului Regina Maria, m-am simțit tratată ca un om, nu m-am simțit obligată să ofer bani personalului, plătisem deja destul în legalitate, cu tot cu chitanță și facturi, ceea ce este firesc.

Recomand gravidelor și viitoarelor mămici sa meargă cu încredere la medicul pentru care simt o afinitate reală, care simt că le pot ajuta în orice circumstanță, în mâna cărora și-ar lasă viaţa, atât a lor, cât și a bebelușului. Să ia în serios orice problema, îndoială, și să comunice cu medicul. El poate salva viaţa bebelușului! Sa facă un efort financiar sa nască în condiții umane și să fie tratate uman, avem acest drept. Să scape de teama că bebelușul sau ele însele pot pleca cu diferite bacterii sau pot face diferite complicații în niște condiții spitalicești depășite de cerințele actuale. Am multe sfaturi însă mă rezum la acestea. Depresia postnatala, alăptarea precum și diversificarea sunt alte subiecte pe care cred ca le-ai abordat și cu mare drag când voi avea timp voi scrie și experientele mele în aceste etape ale vieții de mămică.

Pe Super-Mami.ro poţi citi şi alte experienţe ale naşterii din Bucureşti (maternitatea Polizu, Medicover, Medlife, Regina Maria, maternitatea Bucur, Filantropia, CF2, spitalul Universitar, Elias, Sanador), Constanţa (maternitatea Isis), Braşov (maternitatea Eva), Iaşi (maternitatea Cuza Vodă din Iaşi) şi despre naşterea în Olanda.

*Poveştile din seria Naşteri de pe www.Super-Mami.Ro reprezintă experienţe reale, povestite integral de mămici. Site-ul nu a intervenit prin adăugare de informaţii sau situaţii. Pentru publicarea poveştilor şi a fotografiilor personale, mămicile şi-au dat acordul în scris.