Te-ai întrebat vreodată de ce te iubeşte bebeluşul tău? Nu vorbim despre un copil care nu mai e copil, care îţi poate spune singur, cu sinceritate, ce îi place şi ce nu îi place la tine. Vorbim despre un copil bebeluş, care nu stăpâneşte încă un vocabular. Deci? Ce crezi? Ţi-ai pus vreodată această întrebare? De ce te iubeşte bebeluşul tău? Uite, am eu câteva idei, în încercarea de a răspunde acestei întrebări:
1. Pentru… chipul tău, vocea ta, părul tău, ochii tăi. Şi mai mult decât atât, mirosul tău. Tu eşti prima şi marea lui iubire. După cum ştii, bebeluşul nu vede foarte bine în primele săptămâni de viaţă. Însă te recunoaşte după miros; de cum îl iei în braţe, se calmează. Ai observat, nu e aşa?
Mai mult, nou născutul caută instinctiv sânul, târându-se, întinzându-se, încercând să îl prindă cu guriţa!
La un moment dat, vă scriam că fetiţa mea doarme mai liniştită dacă las lângă ea o haină de-a mea. Pur şi simplu îmi simţea mirosul acolo, iar eu puteam să mă ridic din pat, să mă mişc un pic… Să testaţi şi voi!
2. Pentru că… Tu eşti sursa lui de hrană. Fie că alăptezi sau îl hrăneşti cu formula, cel mai probabil tu eşti cea care face acest lucru cel mai des. Aşa că bebe îşi satisface o nevoie primară din piramida lui Maslow cu ajutorul tău. Cu fiecare alăptat, cu fiecare minut petrecut împreună în timp ce îl hrăneşti, legătura dintre voi devine şi mai puternică.
3. Pentru că… Atunci când plânge, tu eşti acolo ca să îl consolezi. Să îl întrebi de ce plânge. Poate s-a lovit? Poate îl doare ceva? Poate are nevoie de ceva? Poate a visat urât? Poate l-a speriat o sticlă care a pocnit? Pur şi simplu eşti acolo, om de bază, cum îmi place mie să spun.
Dacă mă urmăreşti, ştii că eu încurajez mămicile să fie lângă copil la fiecare plânset. Nu, nu îi ignorăm ca să se liniştească singuri! O vor face, dar cu ce preţ?… Citiţi voi articolele dedicate aici pe site, nu mai reiau.
4. Pentru că… îi vorbeşti. Până să împlinească un an-doi-trei şi să aibă suficiente cuvinte în vocabular pentru un dialog cât de cât legat, tu i-ai povestit deja câte în lună şi în stele. Îmi amintesc că atunci când era Fundiţa mică, îi spuneam mereu ce facem. „-Uite, acum îţi fac masaj. Iau un picioruş, apoi pe celălalt, mai pun un pic de ulei – mmm! ce bine miroase! Acum eşti o prăjiturică de cocos! Am terminat, hai să îmbrăcăm fetiţa! Cu ce crezi că o să te îmbrac azi?” Bineînţeles, nu îmi răspundea nimeni, însă pe lângă faptul că îţi aude vocea şi asta îl linişteşte, bebeluşul e ca un burete. Înmagazinează tot! Aşadar, nu fiţi „zgârcite” când vine vorba de cuvinte. Vorbiţi, cântaţi, spuneţi poveşti!
5. Pentru că… eşti oaza lui de linişte. Poate nu ştii sau nu te-ai gândit, însă atunci când e micuţ mai ales, bebeluşul poate fi foarte uşor supra-stimulat. O simplă vizită la mall, unde e multă lume, îl poate agita extrem de mult. Sau câteva melodii cu ritm prea alert. Sau un parfum nou la cineva din preajmă. Şi atunci bebeluşul te caută cu disperare. Doar pe tine te vrea! Satisfă-i nevoia de a-i fi alături! Ia-l în braţe, fii acolo pentru el! Timpul trece atât de repede şi vei tânji după aceste momente.
Eu spuneam mereu că aş vrea să îşi amintească faptul că am ţinut-o prea mult în braţe, nu că mi-a simţit lipsa… Cel din urmă mi se pare un lucru tare trist.
6. Pentru că… îţi ştie mişcările. Aici mă refer la bebeluşii purtaţi sau cei luaţi în braţe. Ei au fost nouă luni în burtica ta şi s-au învăţat cu mişcarea calmă, blândă, domoală a ta. De aici şi recomandarea mea de a purta puiul cât mai mult. Ai observat că se linişteşte mult mai rapid dacă îl pui în sistemul de purtare? Fix de asta: e învăţat de miiiic cu mişcarea. Doar că acum nu mai e în burtică! Însă celelalte elemente (vocea ta, atingerea ta) sunt tot acolo.
7. Pentru că… începi să pui nişte limite. Da, limitele sunt bune şi trebuie puse de timpuriu. Chiar şi un bebeluş mic, care suge de la un sân şi butonează celălalt sân ar trebui să aibă limite. Cred că este mult mai sănătos să îi spunem „-Când faci asta, mă doare, te rog frumos să te opreşti” şi să îi luăm mânuţa blând, decât să adunăm frustrări din acest motiv.
Trebuie să găsim explicaţii pe înţelesul lor, să ne adresăm unor oameni în miniatură. Cu fiecare repetare, copil va înţelege şi mai bine şi la un moment dat, va înceta. O altă cale de a stopa butonatul acesta (care mie îmi ridică părul numai cât mi-l imaginez) e să acoperim celălalt sân cu sutienul sau cu bluza. Explicând, fireşte, de ce, mai ales în cazul în care îl caută pentru a-şi relua obiceiul. Acesta a fost primul exemplu care mi-a venit în gând, pentru că multe mame se plâng de asta. Păi nu e mai uşor să înceteze, decât să te enerveze de fiecare dată?
8. Pentru că… îl faci să se simtă în siguranţă. Zi drept, de câte ori ţi-a sărit inima când ai văzut că e gata să cadă din picioruşe? Sau când s-a împiedicat şi chiar a căzut? Sau când s-a lovit de colţul mesei? Accidente se întâmplă, oricât de vigilente am fi. Însă în cea mai mare parte a zilei, multe dintre pericole sunt evitate cu brio datorită grijii tale. Şi faptul că instalezi prize cu opritor, pentru ca bebeluşul să nu poată baga mâna acolo, e un semn al grijii speciale pe care i-o porţi.
9. Pentru că… te joci cu el. Fie că faci cucu-bau, fie că vă uitaţi într-o carte, fie că foşniţi împreună o cărticică senzorială – timpul petrecut cu bebeluşul e aur curat! De fapt, asta e pasiunea bebeluşului: să petreci tu timp cu el.
10. Pentru că… ştie că şi tu îl iubeşti. Mult. Infinit. Enorm! Iar la iubire răspundem cu iubire, nu? Cu şi mai multă iubire, aş putea spune, dacă ar fi să privesc prin ochi de bebeluş! Păi nu îi pupi tu burtica adorabilă în fiecare zi? Nu îi prinzi tu gropiţele din coate? Nu îi pupi tu năsucul şi îi şopteşti că e o minune? Sigur că da – şi-atunci? Te miri că te iubeşte bebeluşul tău?
Tu ce crezi? De ce te iubeşte bebeluşul tău?
Cu zâmbet să vă fie ziua!
Inspirație/sursă: Parents.com