De când cu domnişoara Fundiţă, m-am întrebat mereu: cum să dormi cinci minute în plus în weekend, când tu ai un bebeluş căruia nu îi pasă de ziua săptămânii în care ne aflăm? Că e luni, duminică, joi, bebeluşul (cel puţin al meu) pare că are un senzor: e ora şase? Haaaai, şapte cu indulgenţă? Trebuie să mă trezesc. Nino-nino, trebuie să mă trezesc şi să o trezesc neapărat şi pe mami, care doarme lângă mine! Nicio secundă nu o mai las, am zis!!
Şi mami asta nu are săraca ce să facă decât să se ridice cu ochi cârpiţi de somn şi să viseze la ziua în care mai poate aţipi un pic în timp ce copilaşul se joacă pe lângă ea sau în altă cameră… Păi bebeluş-drăgălaş, tu ştii că odată, demult, mama ta se culca în zori, după ce dănţuia o noapte întreagă? Sau după ce petrecea pe plajă, lângă un foc de tabără imens? Sau după ce număra stelele de pe cerul din Seychelles, fără să îşi dea seama că se luminează? Sau după ce se uita la cinci-zece episoade din serialul preferat? Şi dormea de sforăia şi patul sub ea, de-o prindea şi ora unu în pat. Dar asta a fost demult, pentru că acum mami mai bagă la spălat, mai strânge o jucărie după ce adormi tu… asta e distracţia ei de acum – şi uite-aşa o prinde miezul nopţii. Nu, nu ştii, bebeluşule-deliciosule, şi nici nu te interesează, tu te trezeşti cu noaptea în cap şi gata!
Cum să dormi cinci minute în plus în weekend – o idee salvatoare pentru mămici
Pentru dimineţile acestea în care cinci minute de somn în plus mi se par a fi ore bune, eu una am găsit o soluţie. Când simt că se foieşte lângă mine, încep să mă roooog să adoarmă la loc. De cele mai multe ori nu dă roade, aşa că o aud: Ikki. DeeDee. Mama. Lili. După ce face prezenţa, e mai trează decât aş fi eu după cinci cafele. Şi vrea să se dea jos din pat. Cu mine de mână.
Aşa că, dragi mămici, acum intervine soluţia salvatoare: scot de sub pernă sau iau de pe noptieră o carte. Daa, o carte poziţionată strategic acolo de cu seară, după ce adoarme ea! Cum o vede, domnişoara Fundiţă zice: caaaar-teaaaa! Şi se pune în funduleţ lângă mine, pe pat. Şi eu dorm. Doooooorm, dorm un minut cât aş dormi în trei ore. Şi o mai întreb: ce face ursuleţul? Dar iepuraşul unde e? Mi-l arăţi? Mă mai uit la ce îmi arată, mai închid ochii un pic, o mai aud ca prin vis vorbind de-ale ei… şi uite-aşa, mai adun câteva minute la orizonală, în patul meu cald!
Zilele trecute am avut cărţi noi, aşa că bucuria şi atenţia domnişoarei Fundiţă au fost şi mai mari. A răsfoit cu mare interes colecţia Prietena mea Conni, iar pe seară am şi citit câte puţin din fiecare. Puţin, pentru că ei îi place foarte mult să discutăm pe baza imaginilor. De exemplu, când ne uităm în cartea Conni merge la grădiniţă, o întreb: Şi Fundiţa merge la grădiniţă? La creşă la copii? Şi ce faci tu acolo la copii, mami? Te joci cu doamna educatoare? Dansezi? Cuuuum? Serios, tu dansezi? Ia arată-mi şi mie cum dansezi tu, mami! Şi Fundiţa se dă jos din pat foarte serioasă şi se bâţâie un pic. Un piiiic, pentru că spuneţi şi voi: cine ar dansa fără muzică?
Dar acolo ce papă copiii? Tooort? Şi cum suflă în lumănări sărbătoritul? Tu ştii să sufli? Ia să te văd! (se chinuie ea să sufle). Şi unde se duce tortul, ia să văd? (se ridică şi îmi arată burtica. Se pune iar jos).
Şi uite-aşa mai dorm eu un minut.
Ooo, dar Conni merge şi la fermă? Şi se joacă acolo cu animăluţele? Păi şi ce animăluţe vede ea la fermă? Un purcel? Uaaau, şi cum face purcelul? Şi cine fuge după ea ca să o prindă? Coco? Şi coco şi găina dau ouă – ia arătă-mi unde papă Conni ou! (răsfoieşte cartea până găseşte oul).
Ultima carte din colecţie pe care i-am oferit-o şi pe care am răsfoit-o împreună mai apoi este Conni şi oliţa. V-aţi prins: încercăm de acum să scăpăm de scutecel. Şi vorbiiiiiiim pe subiect, şi povestim… Pentru că uite, Fundiţă, şi Conni s-a hotărât să facă pipi la toaletă. Nu mai e bebeluş, nu mai vrea să poarte scutecel. Doar bebeluşii mai poartă scutec, nu, Ikki? Daaa, zice ea. Şi cum îi spui tu lui mami când faci pipi? Unde se duce pipi? Ar trebui să faci la oliţă sau la toaletă de acum, nu? – mă ştiţi, încerc să îi vorbesc cât mai mult despre lucruri care vor urma, aşa cum am făcut şi cu înţărcarea.
Mi se par foarte faine, pentru că explică şi ilustrează copilului multe lucruri utile, iar el le procesează astfel mult mai uşor.
Aşadar, dragi, acestea sunt ultimele mele secrete atunci când vine vorba de cinci minute în plus de somn. De cele mai multe ori funcţionează, pentru că Ingrid este foarte atrasă de cărţile frumos ilustrate (ca acestea). Dacă vă tentează şi pe voi, le puteţi găsi pe site-ul Editurii Casa (faimoşi şi pentru volumele Hoinari prin anotimpuri). Bineînţeles, le puteţi găsi şi pe emag, alături de alte titluri ale editurii.
Voi cum mai „furaţi” câteva minute de somn atunci când bebeluşul vostru e prea matinal?
Cu zâmbet să vă fie ziua!
