Nu ştiu voi, însă noi ascultăm foarte des cântecele pentru copii. Domnişoara Fundiţă are câteva cântece preferate şi pentru că lăsăm mereu cd-ul în staţie, a învăţat să apese pe buton, să dea volumul mai mare (eventual la maxim), şi numai ce o vezi bâţâindu-se de pe un picior pe altul. Vezi, o cuprinde deodată dorinţa de a dansa şi nu mai contează nimic!

După cum ştiţi şi voi, există sute, poate mii de cântece pentru copiii mai mici de doi ani. Atât cele clasice, cu care am crescut şi noi (Un elefant se legăna…, Vulpe, tu mi-ai furat gâsca, Săniuţa, Are mama o fetiţă, De ziua ta, mămico, În pădurea cu alune, Ceata lui Piţigoi, Povestea unui ciobănaş, Pupăza din tei, Oac Oac Diridiridam, Dacă vesel se trăieşte, Iepuraş coconaş, Alunelu, Podul de piatră, Răţuşca etc etc), dar şi mai moderne, lansate în decursul ultimilor ani. Spre exemplu Elefantul Cici, Azi Grivei e mânios, Străluceşti micuţă stea, Autobuzul, Vine melcul supărat, Are mama două fetiţe, Văcuţa Lola, Micul greieraş, Mâinile ni le spălăm, A ram sam sam, A vrut o băbuţă, Degetele, Nu mi-e frică de bau-bau, Boroboaţă etc etc.

foto

De ce vă scriu despre cântecele pentru copii? Pentru că am ascultat foarte multe de-a lungul timpului şi vreau să trag un semnal de alarmă în privinţa lor. Unele dintre ele au versuri stupide de-a dreptul, care nu cred că au ce căuta în raza auditivă a unui copil. Versuri precum „A plecat motanul, a plecat golanul / Cu ce sunt eu de vină că-l calcă o maşină?” sau „De la etajul patru de coadă o atârna / Legată de codiţă crezând că va zbura”. Este vorba despre o sărmană pisică – probabil ştiţi melodia. Să nu ne mire dacă vom vedea un copil încercând să lege mâţa sau câinele de coadă. Păi nu asta aude el în cântecel?

Un alt exemplu: „Are mama doua albininuțe / și ascultatoare, și obraznicuțe / Si urâcioase, și încântătoare. De ce şi cine ar spune (cânta) despre copilul ei că este urâcios?” Să mai spun şi despre văcuţa Lola care dă lapte cu gust de Cola? Nu mai spun, mai bine mă opresc aici cu exemplele.

Mai mult, constat cu tristeţe şi lipsa gramaticii de bun simţ, pe lângă toate cuvintele şi situaţiile stupide care nu au ce căuta în cântecele pentru copii. E atât de simplu să înlocuieşti un cuvânt cu un sinonim, să pui o prepoziţie!

Nu, un cântec pentru copii cu versuri nepotrivite nu a omorât pe nimeni, nu a traumatizat pe nimeni, nu a băgat în spital pe nimeni, nu crapă cerul dacă bebeluşul sau copilul aude o melodie din aceasta nepotrivită. Poate aşa veţi spune, iar eu sunt total de acord cu voi – dar de ce să se întâmple asta, de ce să le ascultăm, când există pe lume atâtea melodii educative, frumos animate (dacă vă lăsaţi copiii în faţa ecranelor), care chiar sună bine?

Vreau să vă fac o recomandare în acest sens. Am comandat cd-ul Danei Nălbaru – Bucurii pentru copii şi este un succes total! Conţine 13 melodii, din care şase ritmate, iar şase lente. Am descoperit întâmplător acest album, iar vocea caldă şi blândă a Danei m-a făcut să îl comand.
Un ursuleţ este preferatul fetiţei mele şi partener de nădejde la drum. La pescuit, Zece fluturaşi, Un bebeluş – cu siguranţă vă vor cuceri şi pe voi. Dintre cântele de noapte bună, Când tu adormi este cel mai iubit.
Puteţi comanda cd-ul Danei online de aici.

În afară de aceste melodii, eu mi-am creat o listă proprie pe Youtube, în care am adăugat cântecele pentru copii care mi se par potrivite vârstei fetiţei mele. Am ales şi unele în limba engleză, dar şi în franceză sau spaniolă. Deschidem telefonul, apăsăm play şi ne jucăm sau pornim la drum!

Voi ce părere aveţi despre cântecele pentru copii cu versuri nepotrivite? Credeţi că exagerez?
Care sunt cântecelele preferate ale copiilor voştri?

Cu zâmbet să vă fie ziua!