Posts in Category

Despre mine

-Adina-mamă, tu ce fel de mamă eşti? Gata. S-a oprit timpul în loc. Pentru că vedeţi voi, orice începe cu Adina-mamă, poate fi considerat un uragan Katrina, un tsunami care a măturat odată insula Phi Phi, un baraj care s-a rupt şi a lăsat mii de sinistraţi în urma lui, fără să îi pese de ei. Adina-mamă nu e de bun augur şi nu a fost niciodată. Însă acum nu mai am 12 ani ca să aştept cu privirea plecată rafalele de grindină şi gheaţă rece şi tăioasă, aşa că

Uite, ai numărat cu cei dragi ultimele secunde din 2017. 10… 9… 8… 7… 6… 5… 4… 3… 2… 1… şi pac! A venit ca un tăvălug 2018. De fapt, stai. Acum eşti mami, aşa că poate că nu ai reuşit să mergi la vreo petrecere fancy şi poate că ai numărat în gând ultimele secunde ca să nu trezeşti copilaşul. Sau poate că nici pijamaua nu ai apucat să ţi-o schimbi. Sau poate că mă citeşti cât încălzeşti apa pentru formula, la ora 4 dimineaţă. Sau poate că pui

S-a întâmplat. Nu ştiu cum, însă a venit şi ziua în care nu am mai fost “mama“. O zi cu soare cu dinţi, cu frunze galbene şi ruginii, cu iarbă încă verde şi proaspătă. O zi cu cafea cu lapte luată în grabă din primul MC ieşit în calea-mi. O zi cu atât de multă scorţişoară, încât vânzătoarea m-a întrebat curioasă dacă voi mai putea bea “aşa” băutura cea fierbinte din paharul tall şi dacă o beau mereu “aşa”.

Uneori mă uit la domnișoara Fundiță și mă gândesc că niciodată nu o voi mai vedea așa de mică precum e acum. Cât a fost bebeluș mic-mic mi-am dorit să crească mai repede, ca să pot să respir și eu un pic. Să pot să mă înțeleg cât de cât cu ea, să meargă, să asculte, să facă, să dreagă. Și-acum aș vrea să fie iar mică, numai ochișorii de ea, ca să o țin mult, mult, mult și strâns în brațe. Ce ironie, nu? Și stau și o privesc

Nu ştiu la voi cum e, însă la mine totul s-a cam schimbat după ce am născut. Departe dimineţile cu miros de cafea proaspăt măcinată, cu leneveală şi croissante, departe nopţile de dans până răsare soarele. Toate s-au schimbat (şi nu pot să spun că îmi lipsesc foarte mult unele dintre obiceiurile de dinainte de copilaş), aşa că azi vreau să vă povestesc despre şase lucruri pe care nu le făceam înainte de a naşte. sursa foto După ce am născut… 1. Mă culc în fiecare seară după ora 00.

Zilele trecute m-am întâlnit cu o domniță pe care o cunosc de mult. Între timp a devenit mămică și are un băiețel de aproape șase luni. Ne-am întâlnit în parc, am stat pe o bancă, am mai povestit… ea ținea pe bebe Denis în brațe, domnișoara Fundiță era ba pe bancă, ba sunt bancă, ba pe lângă mine, ba pe mine, ba se întindea spre căruț – o știți, e argintul viu. Și tot povestind noi, bebe Denis a început să plângă. Oaaaa, oaaa și iar oaaa! Mămica începuse să

Sâmbătă spre duminică am dormit destul de prost, cu DeeDee care m-a foit toată noaptea pentru că ba îi era cald şi ieşea din pătură, ba i se făcea frig şi voia înapoi… şi bineînţeles, trebuia să semnalizeze mieunând sau zgâriind cu lăbuţa. Off, cum mă trezeşti tu! Nu mă trezeşte domnişoara Fundiţă şi îndrăzneşti tu… dar n-am avut ce face, de fiecare dată am preluat-o, am mângâiat-o un pic şi am alunecat înapoi, în lumea viselor. Şi am visat mult şi bine, până când pe la ora cinci dimineaţă

1 2 Page 1 of 2